ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2007, C.R.M. a contestat răspunsul din 27 noiembrie 2006 dat de C.J.P.A. cererii sale de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Reclamanta a arătat că pârâta a

refuzat să-i analizeze actele prezentate, considerând că există Decizia nr.

795/ RC din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești prin care a fost

respinsă o cerere a sa anterioară având același obiect.

Prin sentința civilă nr. 213/ AS

din 5 aprilie 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența

materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 49/ FC

din 21 mai 2007, a respins acțiunea.

Soluționând cauza, Instanța s-a

pronunțat mai întâi asupra excepției autorității lucrului judecat, invocată de

pârâtă, pe care a respins-o cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile art. 1201 C. civ.

Analizând distinct

motivele pentru care reclamanta consideră că dosarul înregistrat la C.P.P., la data de 15 noiembrie 2006 este diferit de cel depus la data de 30 martie 2001,

instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate, nefiind de natură să repună în

discuție aspectele soluționate cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr.

795/R-C/2002 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.R.M., invocând, în esență,

următoarele motive:

- neîndeplinirea

procedurii de citare la termenul când s-a judecat cauza;

- neluarea în considerare a

actelor noi care susțin dreptul său incontestabil de a beneficia de prevederile

Legii nr. 188/2000 și care nu existau la dosarul format în anul 2001;

- ignorarea, de către Instanța

de Fond, a practicii judiciare a Curții Supreme de Justiție în cazuri identice

cu al său;

- interpretarea greșită a

obiectului cererii recurentei - reclamante, care nu a solicitat repunerea în

discuție a hotărârilor judecătorești prin care i-au fost respinse cererile

anterioare.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar la data de 6 septembrie 2007, intimata - pârâtă a arătat că recurenta - reclamantă

invocă în cauza de față aceleași motive pe care le-a invocat în pricina

soluționată, au autoritate de lucru judecat, prin Decizia nr. 795/ RC din 25 septembrie

2002 a Curții de Apel Pitești. Toate aceste motive au fost analizate de Instanța

de Fond, care a considerat, în mod corect, că nu pot fi repuse în discuție

aspectele soluționate în mod irevocabil prin decizia menționată.

Cu privire la argumentele de

fond care au stat la baza respingerii cererii de stabilire a calității

recurentei - reclamante de beneficiar al Legii nr. 189/2001, intimata - pârâtă

a arătat că strămutarea familiei acesteia s-a făcut, în urma Dictatului de la Viena, la data de 1 octombrie 1940, în timp ce recurenta - reclamantă s-a născut în

localitatea în care a avut loc strămutarea la 27 iulie 1942, la aproape 2 ani

de la momentul strămutării, astfel încât nu poate beneficia de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Invocând și prevederile art. 7

din Decretul nr. 31/1954, intimata - pârâtă a arătat că persoanele care au

suferit persecuții din motive etnice prin strămutarea din localitatea de

domiciliu sunt numai acelea născute în timpul călătoriei spre localitatea de

refugiu sau concepute înainte de strămutare și născute după strămutarea

părinților.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei - pârâte, Înalta Curte constată

că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Motivul de recurs privind

neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul când s-a judecat cauza nu

poate fi reținut, pentru că dovada de citare aflată la fila 107 a dosarului de fond îndeplinește cerințele art. 100 alin. (4) C. proc. civ., citarea fiind

efectuată prin afișare pe ușa principală a locuinței.

Recurenta - reclamantă a dedus

judecății refuzul de rezolvare a cererii înregistrate cu nr. 35380 din 15

noiembrie 2006, prin care a solicitat să i se recunoască dreptul de a beneficia

de prevederile Legii nr. 189/2000, în calitate de persoană care a suferit

persecuții din motive etnice.

În sprijinul cererii sale,

recurenta - reclamantă a anexat declarația autentificată a martorului M.N., Decizia

de revizuire nr. 6 din 10 mai 2002, prin care C.P.M.B. i-a recunoscut fratelui

său, C.F.O., calitatea de persoană persecutată din motive etnice, decizia de

pensionarea acestuia, incluzând indemnizația acordată în baza Legii nr.

189/2000 și o serie de hotărâri judecătorești pronunțate în perioada 2002 -

2003 în cauze similare cu a sa.

Este adevărat că o primă cerere

cu același obiect a fost respinsă în mod irevocabil prin Decizia nr. 795/ RC

din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, care a menținut, ca fiind legală, Decizia nr. 1 din 10

mai 2001 a D.M.S.S.

Articolul 10 din Legea nr.

189/2000, de aprobare a O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare

reglementează însă în mod expres dreptul caselor teritoriale de pensii de a

reanaliza legalitatea hotărârilor emise, din oficiu sau atunci când sunt

sesizate și de a emite decizii de revizuire, atunci când constată că a existat

încălcări ale prevederilor legale.

Împotriva deciziei de revizuire

emise în aceste condiții persoana interesată poate introduce contestație

potrivit Legii contenciosului administrativ.

Calea procedurală

prevăzută de art. 10 din Legea nr. 189/2000 este independentă de regimul

instituit prin art. 7 alin. (4) din același act normativ, care privește

contestarea hotărârii inițiale, și constituie o garanție în plus pentru

respectarea principiului legalității în activitatea instituției publice pârâte.

Deși recurenta - reclamantă nu a

invocat în mod expres prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000 nici în

cererea înregistrată la C.J.P.A., nici în cererea de chemare în judecată, din

motivarea acțiunii, în care a recurs la o serie de realități juridice

ulterioare anului 2001 când i s-a soluționat prima cerere (inclusiv modificări

legislative și ale jurisprudenței), rezultă că scopul real urmărit nu a fost

acela de a repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, așa cum au

reținut în mod greșit intimata - pârâtă și Instanța de Fond, ci de a beneficia

de dreptul de a i se reanaliza cazul.

Din această

perspectivă, refuzul rezolvării cererii sale are caracter nejustificat în

sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la

data sesizării Instanței și îi produce recurentei - reclamante o vătămare

constând în privarea sa de drepturile ce i s-ar cuveni în calitate de persoană

care a suferit persecuții din motive etnice, potrivit art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, de aprobare a O.G. nr. 105/1999.

Cu privire la fondul cererii, Înalta

Curte constată că strămutarea părinților recurentei - reclamante în urma

Dictatului de la Viena este necontestat și rezultă din Adresa M.A.E., conform

căreia în Arhiva M.A.E., figurează C.F. (tatăl reclamantei), profesor, cu o

familie formată din 3 persoane.

Fiind născută în localitatea în

care s-au strămutat părinții săi, recurenta - reclamantă a suferit aceleași

privațiuni, efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa.

Legea nr. 189/2000 are ca scop

să ofere o reparație tuturor persoanelor care au suferit persecuții din motive

etnice în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, fără a face distincție în

funcție de data nașterii lor, astfel încât copiii născuți în localitatea de

refugiu sau de strămutare au același regim juridic ca și părinții lor.

Având în vedere toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și al

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va

modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.R.M. împotriva sentinței nr. 49/ FC din 21 mai 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite acțiunea reclamantei C.R.M.

Obligă pe pârâta C.J.P.A. să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru

perioada 27 iulie 1942 - 6 martie 1945 cu începere de la 1 decembrie 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2007.