ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

3419 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 8392/2/2006, a

fost respinsă ca tardivă cererea numitului F.G. de anulare a Ordinului nr. 519/1953

emis de M.A.N., act prin care reclamantul a fost îndepărtat din școala de

piloți de vânătoare pe motive politice.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că excepția, invocată fiind de pârâta M.A.N., este fondată

pe dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că

termenul pentru a solicita anularea unui act administrativ este de 6 luni și nu

a fost respectat în cauză.

Împotriva acestei sentinței

a declarat în termen recursul de față reclamantul, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurentul redă situația de fapt a intrării sale, în anul 1951 la școala de

pilotaj, obținerea brevetului de pilot civil, intrarea la școala de piloți

naviganți și excluderea sa din aceasta de către autoritățile comuniste, pe motivul

originii sociale a părinților săi, în anul 1953.

Consideră recurentul că

această măsură de tip stalinist trebuie anulată acum, având în vedere

dispozițiile art. 52 din Constituția României și C.E.D.O. art. 14 „Interzicerea

discriminării”.

În fine, invocă recurentul

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind excepția de nelegalitate,

precum și dispozițiile H.G. nr. 1724/2005, astfel cum a fost modificată în anul

2006, privitor la înființarea I.I.C.C.

Invocă recurentul, ca element

probator, adeverința din 21 ianuarie 2006, emisă de Arhivele Naționale, din

care rezultă că părinții săi au fost considerați în perioada 1951-1955 țărani

chiaburi, apoi mijlocași, acesta fiind motivul îndepărtării sale din școala de aviație.

Recursul nu se fondează.

Cererea, întemeiată fiind pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004, este supusă procedurii prevăzute de aceasta

sub toate aspectele, inclusiv în privința respectării termenelor de decădere

ori de prescripție, de felul celor prevăzute de art. 11.

Câtă vreme acțiunea a fost soluționată

pe baza unei excepții de tardivitate legal constatată, invocarea Constituției și

a C.E.D.O. pentru a argumenta admisibilitatea în fond a cererii nu are

relevanță în cauză.

Instanța de fond nu a contestat

situația de fapt invocată de reclamant, persecuția la care a fost acesta supus

și consecințele ei.

Dar sistemul legislativ

actual conține legi de reparație de care reclamantul poate uza pentru a obține

drepturile care se acordă persecutaților politici: Decretul - Lege nr. 118/1990,

O.U.G. nr. 214/1999.

În fine, se cuvine a

constata că, în principiu, asigurarea stabilității raporturilor sociale și

juridice impune existența unor termene de decădere și de prescripție în care

actele administrative să poată fi atacate, astfel încât, în mod rezonabil, să

mai fie posibilă înlăturarea efectelor lor nelegale.

În speță, anularea unui act emis

în anul 1953 ar fi fără efect asupra raportului juridic creat de el, repunerea

în situația anterioară nemaifiind posibilă.

Ori, rostul unei legi a

contenciosului administrativ este să asigure cetățeanului mijloace eficiente de

apărare a unor drepturi vătămate, dar ca drepturi actuale, existente.

Pentru reparația morală

simbolică a unor nedreptăți istorice există însă alt sistem de legi decât Legea

nr. 554/2004.

Așa fiind, nici invocarea

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din lege nu are relevanță în

speță, întrucât procedura acesteia e una specială strict reglementată și

inaplicabilă aici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.G., împotriva sentinței nr. 3419

din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2007