ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 171 din 12

septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins

contestația la executarea silită formulată de debitoarea SC M.B. SRL ca fiind

formulată de o persoană juridică fără capacitate procesuală de folosință în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București. A admis în parte cererea de

intervenție în interes propriu și, în consecință, a anulat parțial formele de

executare silită efectuate de creditoarea A.V.A.S., respectiv pentru creanța de

2 milioane lei, prescrisă, din contractul de credit nr. 624 din 24 octombrie

1995, menținându-se numai pentru creanța de 10 milioane lei, din contractul de

credit nr. 642 din 16 august 1995.

Pentru a se hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că debitoarea contestatoare a fost radiată din

Registrul Comerțului la data de 28 noiembrie 2002 în temeiul dispozițiilor art.

5 alin. (3) din Legea nr. 314/2001 iar contestația a fost introdusă prin avocat

la data de 11 decembrie 2006.

Cu privire la cererea de

intervenție în interes propriu, instanța de fond a constatat că termenul de

prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 nu se

aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost

prescris.

În contractul de credit nr. 642

din 16 august 1995 scadența a fost fixată la 36 luni iar termenul de 3 ani care

a început să curgă la 16 august 1998, nu se împlinise la data preluării

creanței de către A.V.A.S. din 3 decembrie 1999.

Cu referire la contractul nr.

642 din 24 octombrie 1995 cu scadență la un an prescripția de 3 ani pentru

primul creditor a început să curgă de la data de 24 octombrie 1996 și s-a

împlinit la data de 24 octombrie 1999 astfel că sunt incidente dispozițiile art.

13 alin. (5) teza finală din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, la data preluării

creditului de către A.V.A.S. creanța fiind prescrisă.

În contra sentinței au

declarat recurs intimata A.V.A.S. și intervenientul în interes propriu N.I.

Recurenta A.V.A.S. critică

hotărârea atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

a cărui dezvoltare arată că, în conformitate cu prevederile art. 401 lit. a) C.

proc. civ., cererea de intervenție în interes propriu care are caracterul unei

contestații la executare a fost tardiv formulată în raport cu procesul verbal

de aplicare a sechestrului din 23 noiembrie 2006 ce a fost comunicat la 11

decembrie 2006.

Intimatul – recurent N.I. nu

a depus întâmpinare.

Opinia Înaltei Curți.

O.U.G. nr. 51/1998 privind

valorificarea unor active ale statului republicată este o lege comercială

specială și are ca obiect de reglementare în principal stingerea prin plată a

datoriei publice interne rezultată din preluarea la această datorie a activelor

bancare cesionate la A.V.A.S.

Potrivit art. 1 C. com.,

unde legea comercială nu dispune se aplică codul civil, respectiv codul de

procedură civilă, care constituie dreptul comun în materie comercială.

În speța de față, cu privire

la termenul în care se putea formula cererea de intervenție în interes propriu

ce are caracter de contestație la executare se aplică prevederile art. 401 lit.

a) C. proc. civ., conform cărora contestația se poate face în termen de 15 zile

de la data la care contestatorul a luat cunoștință, de actul de executare pe

care-l contestă.

Cum contestatorul

intervenient în interes propriu a avut cunoștință de procesul verbal de

sechestru contestat la data de 11 decembrie 2006, cererea de intervenție în

interes propriu pe care a formulat-o la data de 9 ianuarie 2007, a fost

promovată cu depășirea termenului legal de 15 zile stabilit de art. 401 lit. a)

C. proc. civ.

În atare situație, Înalta

Curte va admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., va modifica sentința

atacată și va respinge cererea de intervenței în interes propriu ca tardiv

formulată.

Cu privire la recursul

declarat de intervenientul contestator N.I

. se constată că motivele de recurs

formulate și criticile aduse sentinței vizează numai modul de soluționare a

cererii de intervenție sub aspectul incidenței prevederilor art. 13 alin. (5)

din O.U.G. nr. 51/1998 și, pe cale de consecință, față de soluția dată asupra

cererii de intervenție, în sensul respingerii acesteia ca tardiv formulată,

Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

creditoarea A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 171 din 12 septembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică sentința

recurată în sensul că respinge cererea de intervenție, ca tardiv formulată.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de intervenientul principal N.I. împotriva aceleiași

sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2008.