ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 171 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins contestația la executarea silită formulată de debitoarea SC M.B. SRL ca fiind formulată de o persoană juridică fără capacitate procesuală de folosință în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București.

A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu și, în consecință, a anulat parțial formele de executare silită efectuate de creditoarea A.V.A.S., respectiv pentru creanța de 2 milioane lei, prescrisă, din contractul de credit nr. 624 din 24 octombrie 1995, menținându-se numai pentru creanța de 10 milioane lei, din contractul de credit nr. 642 din 16 august 1995. Pentru a se hotărî astfel, instanța de fond a reținut că debitoarea contestatoare a fost radiată din Registrul Comerțului la data de 28 noiembrie 2002 în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 314/2001 iar contestația a fost introdusă prin avocat la data de 11 decembrie 2006. Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond a constatat că termenul de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris. În contractul de credit nr. 642 din 16 august 1995 scadența a fost fixată la 36 luni iar termenul de 3 ani care a început să curgă la 16 august 1998, nu se împlinise la data preluării creanței de către A.V.A.S. din 3 decembrie 1999. Cu referire la contractul nr. 642 din 24 octombrie 1995 cu scadență la un an prescripția de 3 ani pentru primul creditor a început să curgă de la data de 24 octombrie 1996 și s-a împlinit la data de 24 octombrie 1999 astfel că sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (5) teza finală din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, la data preluării creditului de către A.V.A.S.

creanța fiind prescrisă. În contra sentinței au declarat recurs intimata A.V.A.S. și intervenientul în interes propriu N.I. Recurenta A.V.A.S. critică hotărârea atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărui dezvoltare arată că, în conformitate cu prevederile art. 401 lit. a) C. proc. civ., cererea de intervenție în interes propriu care are caracterul unei contestații la executare a fost tardiv formulată în raport cu procesul verbal de aplicare a sechestrului din 23 noiembrie 2006 ce a fost comunicat la 11 decembrie 2006. Intimatul – recurent N.I. nu a depus întâmpinare. Opinia Înaltei Curți. O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului republicată este o lege comercială specială și are ca obiect de reglementare în principal stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultată din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la A.V.A.S.

Potrivit art. 1 C. com., unde legea comercială nu dispune se aplică codul civil, respectiv codul de procedură civilă, care constituie dreptul comun în materie comercială. În speța de față, cu privire la termenul în care se putea formula cererea de intervenție în interes propriu ce are caracter de contestație la executare se aplică prevederile art. 401 lit. a) C. proc. civ., conform cărora contestația se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință, de actul de executare pe care-l contestă. Cum contestatorul intervenient în interes propriu a avut cunoștință de procesul verbal de sechestru contestat la data de 11 decembrie 2006, cererea de intervenție în interes propriu pe care a formulat-o la data de 9 ianuarie 2007, a fost promovată cu depășirea termenului legal de 15 zile stabilit de art. 401 lit. a) C. proc.

civ. În atare situație, Înalta Curte va admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., va modifica sentința atacată și va respinge cererea de intervenței în interes propriu ca tardiv formulată. Cu privire la recursul declarat de intervenientul contestator N.I . se constată că motivele de recurs formulate și criticile aduse sentinței vizează numai modul de soluționare a cererii de intervenție sub aspectul incidenței prevederilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 și, pe cale de consecință, față de soluția dată asupra cererii de intervenție, în sensul respingerii acesteia ca tardiv formulată, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 171 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea de intervenție, ca tardiv formulată. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul principal N.I. împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.