ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 679/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria ALEȘD, județul Bihor, prin sentința civilă nr. 114 din 22 februarie 2007, a admis excepția privind necompetența materială a instanței invocată de intimata A.V.A.S. București și în consecință a dispus declinarea contestației la executare formulată de contestatoarea M.A. domiciliată în Aleșd județul Bihor în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. București, B.C.R., sucursala Aleșd și B.T. Agenția Aleșd în favoarea Curții de Apel București. S-a apreciat că pricina supusă judecății are drept cauză un credit neperformant preluat la datoria publică, fapt care atrage aplicarea dispozițiilor speciale cuprinse în art. 44 – art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998, iar în privința competenței de soluționare a cauzei, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele preluate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul, sau după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 106 din 29 mai 2007, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M.A. în contradictoriu cu intimata-creditoare A.V.A.S. București și terții popriți B.C.R., sucursala Aleșd, B.T., sucursala Oradea, C.E.C.

– Agenția Aleșd și C.J.P. Bihor, în sensul că a anulat poprirea înființată de A.V.A.S. prin Ordinul nr. 1543/2006 împotriva contestatoarei M.A. în baza contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996 și a contractului de cauțiune din 25 aprilie 1996. De asemenea, a fost respinsă cererea privind întoarcerea executării silite și obligată intimata creditoare la plata sumei de 193,00 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare. În fundamentarea acestei soluții, a fost examinată cu prioritate excepția prematurității acțiunii, care a fost găsită neîntemeiată și respinsă, determinat de împrejurarea că dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 nu impun îndeplinirea unei proceduri prealabile în sensul dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. S-a reținut în principal că intimata A.V.A.S. deține un titlu executoriu împotriva contestatoarei, constituit în condițiile speciale reglementate prin dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată cu modificările și completările ulterioare, constând în contractul de cauțiune încheiat în 25 aprilie 1996 prin care contestatoarea a garantat creditul în sumă de 15.000.000 lei (Rol) acordat debitorului M.D. de către creditoarea B.A., filiala Aleșd în baza contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996, cu scadență finală la data de 30 decembrie 1996. Potrivit art. 405 alin. (1) C. proc.

civ., „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, alin. (2) al aceluiași articol, stabilind că „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”, rezultă că la data încheierii contractului de cesiune de creanță nr. 128/929038 din 16 decembrie 1999, nu intervenise prescripția dreptului de a se solicita executarea silită, termenul de 3 ani prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se împlini la data de 30 decembrie 1999. De la data încheierii contractului de cesiune, creanței preluate de A.V.A.S. i-au devenit aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cu care termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de către A.V.A.S.

este de 7 ani [(art. 13 alin. (5)]. Acest termen special de 7 ani a început să curgă de la data scadenței contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996, respectiv de la 30 decembrie 1996 și s-a împlinit în cursul anului 2003 (30 decembrie 2003). Au fost respinse apărările pârâtei A.V.A.S. privind începerea curgerii termenului de prescripție de 7 ani de la data încheierii contractului de cesiune de creanță. Împotriva sentinței comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercial, a promovat recurs creditoarea A.V.A.S. București, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 raportat la art. 304 1 C. proc.

civ., admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii contestației la executare ca neîntemeiată. În dezvoltarea motivelor de recurs se evocă că instanța de fond a fost într-o gravă eroare, interpretând în mod evident greșit înscrisurile aflate la dosarul cauzei, existând un singur contract de credit acordat de Banca Agricolă debitorului M.D. iar termenul special de 7 ani, prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 a început să curgă din data de 6 decembrie 1999. Intimata contestatoare M.A. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul creditoarei A.V.A.S., pentru următoarele considerente.

Printr-o completă și integrală apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și de drept, determinată în esență de împrejurarea că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) și art. 17 din Decretul nr. 167/1968, întrucât prin notele de constatare înregistrate la B.A. sub numerele 1407 din 24 iunie 1998, 313 din 1 martie 1999 și 449 din 16 aprilie 1999, debitorul M.D. ar fi recunoscut creanța datorată. În realitate debitorul principal M.D. a recunoscut că a beneficiat de un credit în sumă de 10.000.000 lei pentru cultura cartofului, conform Legii nr. 20/1996, credit ridicat în baza contractului nr. 5 din 25 mai 1991. Acest credit a fost garantat cu contractul de gaj fără deposedare pe cultura cartofului în valoare de 10.000.000 lei și contract de cauțiune a numitei M.A.

cu bunuri mobiliare în valoare de 5.450.000 lei. Contractul de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996 încheiat între B.A. și M.D., având ca obiect creditul în sumă maximă de 15.000.000 lei vizează o altă creanță decât cea descrisă anterior. Este adevărat că la data încheierii contractului de cesiune de creanță nr. 128/923051 din 6 decembrie 1999 creanța preluată de A.V.A.S. intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, care în art. 13 alin. (5) prevede că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu este de 7 ani. Însă acest termen de 7 ani începe să curgă de la data scadenței contractului de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996, respectiv de la 30 decembrie 1996 și s-a împlinit la data de 30 decembrie 2003. Nu poate fi primită apărarea creditoarei A.V.A.S.

conform căreia dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul încheierii contractului de cesiune de creanță nr. 128/92305 din 6 decembrie 1999. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici-o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 februarie 2008.