ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 679/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria ALEȘD, județul

Bihor, prin sentința civilă nr. 114 din 22 februarie 2007, a admis excepția

privind necompetența materială a instanței invocată de intimata A.V.A.S.

București și în consecință a dispus declinarea contestației la executare

formulată de contestatoarea M.A. domiciliată în Aleșd județul Bihor în

contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. București, B.C.R., sucursala Aleșd și B.T.

Agenția Aleșd în favoarea Curții de Apel București.

S-a apreciat că pricina

supusă judecății are drept cauză un credit neperformant preluat la datoria

publică, fapt care atrage aplicarea dispozițiilor speciale cuprinse în art. 44

– art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, iar în privința competenței de soluționare a

cauzei, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură

cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele preluate pentru

angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, sunt de

competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul, sau după

caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 106 din 29 mai 2007, a admis

contestația la executare formulată de contestatoarea M.A. în contradictoriu cu

intimata-creditoare A.V.A.S. București și terții popriți B.C.R., sucursala

Aleșd, B.T., sucursala Oradea, C.E.C. – Agenția Aleșd și C.J.P. Bihor, în

sensul că a anulat poprirea înființată de A.V.A.S. prin Ordinul nr. 1543/2006

împotriva contestatoarei M.A. în baza contractului de credit nr. 51 din 25

aprilie 1996 și a contractului de cauțiune din 25 aprilie 1996. De asemenea, a

fost respinsă cererea privind întoarcerea executării silite și obligată

intimata creditoare la plata sumei de 193,00 Ron cu titlu de cheltuieli de

judecată către contestatoare.

În fundamentarea acestei

soluții, a fost examinată cu prioritate excepția prematurității acțiunii, care

a fost găsită neîntemeiată și respinsă, determinat de împrejurarea că

dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 nu impun îndeplinirea unei

proceduri prealabile în sensul dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

S-a reținut în principal că

intimata A.V.A.S. deține un titlu executoriu împotriva contestatoarei,

constituit în condițiile speciale reglementate prin dispozițiile art. 39 alin.

(1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată cu modificările și completările

ulterioare, constând în contractul de cauțiune încheiat în 25 aprilie 1996 prin

care contestatoarea a garantat creditul în sumă de 15.000.000 lei (Rol) acordat

debitorului M.D. de către creditoarea B.A., filiala Aleșd în baza contractului

de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996, cu scadență finală la data de 30

decembrie 1996.

Potrivit art. 405 alin. (1) C.

proc. civ., „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3

ani, dacă legea nu prevede altfel”, alin. (2) al aceluiași articol, stabilind

că „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de

a cere executarea silită”, rezultă că la data încheierii contractului de

cesiune de creanță nr. 128/929038 din 16 decembrie 1999, nu intervenise

prescripția dreptului de a se solicita executarea silită, termenul de 3 ani

prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se împlini la data de 30

decembrie 1999.

De la data încheierii contractului

de cesiune, creanței preluate de A.V.A.S. i-au devenit aplicabile dispozițiile

O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cu care termenul de prescripție a dreptului de a

cere executarea silită a creanțelor preluate de către A.V.A.S. este de 7 ani [(art.

13 alin. (5)].

Acest termen special de 7

ani a început să curgă de la data scadenței contractului de credit nr. 51 din 25

aprilie 1996, respectiv de la 30 decembrie 1996 și s-a împlinit în cursul

anului 2003 (30 decembrie 2003).

Au fost respinse apărările

pârâtei A.V.A.S. privind începerea curgerii termenului de prescripție de 7 ani

de la data încheierii contractului de cesiune de creanță.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercial, a promovat recurs creditoarea A.V.A.S. București, care a

criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 raportat la art. 304

1

C. proc. civ.,

admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, cu consecința

respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se evocă că instanța de fond a fost într-o gravă eroare, interpretând în

mod evident greșit înscrisurile aflate la dosarul cauzei, existând un singur

contract de credit acordat de Banca Agricolă debitorului M.D. iar termenul

special de 7 ani, prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 a

început să curgă din data de 6 decembrie 1999.

Intimata contestatoare M.A. a

depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile

formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a

respinge, ca nefondat, recursul creditoarei A.V.A.S., pentru următoarele

considerente.

Printr-o completă și integrală

apreciere a probelor, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și

de drept, determinată în esență de împrejurarea că în speță nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) și art. 17 din Decretul nr. 167/1968,

întrucât prin notele de constatare înregistrate la B.A. sub numerele 1407 din 24

iunie 1998, 313 din 1 martie 1999 și 449 din 16 aprilie 1999, debitorul M.D. ar

fi recunoscut creanța datorată. În realitate debitorul principal M.D. a

recunoscut că a beneficiat de un credit în sumă de 10.000.000 lei pentru

cultura cartofului, conform Legii nr. 20/1996, credit ridicat în baza

contractului nr. 5 din 25 mai 1991.

Acest credit a fost garantat

cu contractul de gaj fără deposedare pe cultura cartofului în valoare de

10.000.000 lei și contract de cauțiune a numitei M.A. cu bunuri mobiliare în

valoare de 5.450.000 lei. Contractul de credit nr. 51 din 25 aprilie 1996

încheiat între B.A. și M.D., având ca obiect creditul în sumă maximă de

15.000.000 lei vizează o altă creanță decât cea descrisă anterior.

Este adevărat că la data

încheierii contractului de cesiune de creanță nr. 128/923051 din 6 decembrie

1999 creanța preluată de A.V.A.S. intră sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998,

care în art. 13 alin. (5) prevede că termenul de prescripție a dreptului de a

cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte

care constituie titlu executoriu este de 7 ani. Însă acest termen de 7 ani

începe să curgă de la data scadenței contractului de credit nr. 51 din 25

aprilie 1996, respectiv de la 30 decembrie 1996 și s-a împlinit la data de 30

decembrie 2003. Nu poate fi primită apărarea creditoarei A.V.A.S. conform

căreia dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul încheierii

contractului de cesiune de creanță nr. 128/92305 din 6 decembrie 1999.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea A.V.A.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici-o

cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 106 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 21 februarie 2008.