ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2872/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Toplița la 10 ianuarie 2006, reclamanta D.S. Miercurea Ciuc a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare din 2006, având ca obiect 301.000 m.p. teren forestier precum și a altor acte inclusiv a documentației topografice întocmite pentru fosta SC T.C. SA Toplița. Prin sentința civilă nr. 98 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Toplița s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Împotriva sentinței de declinare a declarat recurs reclamanta pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a Legii nr. 554/2004.

Prin Încheierea nr. 2286 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, judecarea recursului a fost strămutată la Tribunalul Brașov care prin Decizia civilă nr. 726/ RC din 3 noiembrie 2006 a respins recursul rămânând irevocabilă soluția de declinare în favoarea Instanței de contencios administrativ dispusă de Judecătoria Toplița. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 10 din 22 februarie 2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița. Pentru a hotărî astfel, această Instanță a reținut că în mod greșit Judecătoria Toplița a declinat competența în favoarea sa, întrucât o Instanță de contencios administrativ nu poate fi sesizată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 și art. 12 din Legea nr. 554/2004, efectuarea procedurii prealabile fiind o condiție specială a dreptului la acțiune.

A mai reținut, de asemenea că din petitul acțiunii reclamantei nu rezultă că ar fi vorba de anulare unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, partea hotărând singură asupra obiectului cererii în virtutea principiului disponibilității care reglementează procesul civil. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC M.I. SRL București, susținând, în esență, că hotărârea este nelegală întrucât Instanța nu a soluționat excepția privind necompetența materială de a judeca cauza și a declinat competența la Judecătoria Toplița fără a fi cerută de vreo parte. Pe de altă parte, soluția este nelegală și se impune casarea și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov, către Instanța competentă.

Recursul este nefondat. Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Toplița la 10 ianuarie 2006 reclamanta R.N.P.R. – D.S. Miercurea Ciuc a solicitat constarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 2006, având ca obiect 301.000 m.p., teren forestier. Obiectul acțiunii în contencios administrativ este anularea actului administrativ emis nelegal, ori obiectul acțiunii în cauza de față este constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare - cumpărare, competentă fiind Instanța civilă de drept comun așa cum în mod corect a constatat Instanța prin încheierea atacată. Așa fiind, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.I. SRL București împotriva încheierii nr. 10 din 22 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 92/43/2007, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.