ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Giurgiu, reclamanta SC D. SA a chemat în judecată pârâții SC M.C. SRL Brașov, S.N., S.N.D., S.C.S. și M.R.I., solicitând să fie obligată pârâta SC M.C. SRL Brașov să-i lase în deplină și absolută proprietate și posesie suprafața de 356 m.p. teren din totalul de 860 m.p., situat în Giurgiu, și să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 1999, privind suprafața de teren revendicată. Inițial, dosarul a fost strămutat de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Mureș, care, prin sentința comercială nr. 232 din 05 aprilie 2006, a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea instanței competente – Judecătoria Târgu Mureș.
De precizat că pârâții M.R.I., S.N., SC M.C. SRL au formulat cerere reconvențională și au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Comerțului la data de 06 octombrie 1994 cu privire la suprafața de 356 m.p. situată în Giurgiu. Cu privire la această cerere reconvențională, după disjungere, se constată că a fost declinată în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. În cadrul dosarului ce s-a înaintat Judecătoriei Târgu Mureș și în care se judecă acțiunea în revendicare a fost invocată excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Comerțului la data de 06 octombrie 1994 numai cu privire la terenul situat în Giurgiu, în suprafață de 356 m.p.
Prin încheierea din 18 aprilie 2007 a fost suspendată cauza până la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței de contencios administrativ și a fost sesizată instanța de contencios administrativ competentă – Tribunalul Mureș, pentru soluționarea excepției de nelegalitate. Dar pentru că actul a cărui nelegalitate se invocă a fost emis de o autoritate centrală, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 356 din 16 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș. Fiind înregistrată sub nr. 2115/102/2007 la Curtea de Apel Târgu Mureș, excepția de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 73 din 24 august 2007 a secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat, de către instanța de fond, că între obiectul acțiunii reconvenționale și excepția de nelegalitate, ambele formulate în aceeași cauză, există identitate. Față de textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că obiectul principal al acțiunii reconvenționale este anularea actului administrativ, acțiune cu care a fost sesizată instanța ordinară, excepția vizând tocmai nelegalitatea acelui act nu este admisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În eventualitatea în care instanța de contencios administrativ s-ar pronunța asupra legalității actului față de care s-a invocat excepția, instanța ordinară nu s-ar mai putea pronunța asupra litigiului pe fond, adică asupra obiectului acțiunii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.R.I., S.N., S.C.S. și S.N.D., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivele de recurs se arată că este adevărat că pe rolul instanței de judecată se mai află un dosar având ca obiect cererea reconvențională prin care s-a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dosar care s-a format pentru că Tribunalul Mureș a refuzat să facă aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ., iar cererea se află suspendată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș. S-a apreciat că invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ, concomitent cu promovarea unei acțiuni în anularea aceluiași act nu poate constitui un impediment în soluționarea uneia dintre ele, fie a excepției, fie a acțiunii.
Numai după soluționarea irevocabilă a excepției s-ar putea pune în discuție admisibilitatea ultimei acțiuni dacă, bineînțeles, părțile care au formulat-o mai au interesul să o susțină. A fost invocat și faptul că instanța de judecată a omis să citeze emitentul actului, încălcându-se prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd citarea părților și a emitentului actului. Din examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: În cauză, a fost invocată excepția de nelegalitate a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în 1994 de Ministerul Comerțului. Instanța de fond a soluționat cauza fără ca emitentul actului să fi fost citat în cauză, încălcându-se astfel dispozițiile procedurale referitoare la citarea tuturor părților din proces, dar și ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Mai întâi, la momentul pronunțării instanței de fond, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, care a intrat în vigoare la 02 august 2007 și se prevede obligativitatea citării emitentului actului. Însă, chiar anterior modificărilor, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost constantă și s-a pronunțat în sensul obligativității citării autorități emitente. Această necesitate rezultă din redactarea art. 85 C. proc. civ. potrivit căruia „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”. Chiar și forma anterioară a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 putea, chiar dacă prevederea nu era expresă, să conducă la ideea că trebuia citată și autoritatea emitentă, condițiile în care cauza urma a fi soluționată pe baza unei excepții.
Aceasta pentru că citarea este foarte importantă nu numai pentru respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare, ci și pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De aceea, în baza art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a fi citată autoritatea care este continuatoarea, în urma reorganizării, a Ministerului Comerțului, respectiv Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de M.R.I., S.N., S.C.S. și S.N.D. împotriva sentinței civile nr. 73 din 24 august 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.