ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Giurgiu, reclamanta

SC D. SA a chemat în judecată pârâții SC M.C. SRL Brașov, S.N., S.N.D., S.C.S. și

M.R.I., solicitând să fie obligată pârâta SC M.C. SRL Brașov să-i lase în deplină

și absolută proprietate și posesie suprafața de 356 m.p. teren din totalul de 860

m.p., situat în Giurgiu, și să se constate nulitatea absolută parțială a contractului

de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 1999, privind suprafața de teren revendicată.

Inițial, dosarul a fost

strămutat de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Mureș, care, prin sentința comercială

nr. 232 din 05 aprilie 2006, a declinat competența de soluționare a acestei cereri

în favoarea instanței competente – Judecătoria Târgu Mureș.

De precizat că pârâții

M.R.I., S.N., SC M.C. SRL au formulat cerere reconvențională și au solicitat să

se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Comerțului la data de 06

octombrie 1994 cu privire la suprafața de 356 m.p. situată în Giurgiu.

Cu privire la această

cerere reconvențională, după disjungere, se constată că a fost declinată în favoarea

Curții de Apel Târgu Mureș.

În cadrul dosarului ce

s-a înaintat Judecătoriei Târgu Mureș și în care se judecă acțiunea în revendicare

a fost invocată excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Comerțului la data de 06

octombrie 1994 numai cu privire la terenul situat în Giurgiu, în suprafață de 356

m.p.

Prin încheierea din 18

aprilie 2007 a fost suspendată cauza până la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței

de contencios administrativ și a fost sesizată instanța de contencios administrativ

competentă – Tribunalul Mureș, pentru soluționarea excepției de nelegalitate.

Dar pentru că actul a

cărui nelegalitate se invocă a fost emis de o autoritate centrală, a fost declinată

competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, prin sentința

nr. 356 din 16 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Fiind înregistrată sub

nr. 2115/102/2007 la Curtea de Apel Târgu Mureș, excepția de nelegalitate a fost

respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 73 din 24 august 2007 a secției comerciale,

de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat, de către

instanța de fond, că între obiectul acțiunii reconvenționale și excepția de nelegalitate,

ambele formulate în aceeași cauză, există identitate.

Față de textul art. 4

din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că obiectul principal al acțiunii reconvenționale

este anularea actului administrativ, acțiune cu care a fost sesizată instanța ordinară,

excepția vizând tocmai nelegalitatea acelui act nu este admisibilă, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În eventualitatea

în care instanța de contencios administrativ s-ar pronunța asupra legalității actului

față de care s-a invocat excepția, instanța ordinară nu s-ar mai putea pronunța

asupra litigiului pe fond, adică asupra obiectului acțiunii reconvenționale.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs M.R.I., S.N., S.C.S. și S.N.D., solicitând admiterea recursului,

casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivele de recurs

se arată că este adevărat că pe rolul instanței de judecată se mai află un dosar

având ca obiect cererea reconvențională prin care s-a solicitat anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, dosar care s-a format pentru că Tribunalul

Mureș a refuzat să facă aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ., iar cererea

se află suspendată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș.

S-a apreciat că invocarea

excepției de nelegalitate a unui act administrativ, concomitent cu promovarea unei

acțiuni în anularea aceluiași act nu poate constitui un impediment în soluționarea

uneia dintre ele, fie a excepției, fie a acțiunii. Numai după soluționarea irevocabilă

a excepției s-ar putea pune în discuție admisibilitatea ultimei acțiuni dacă, bineînțeles,

părțile care au formulat-o mai au interesul să o susțină.

A fost invocat și faptul

că instanța de judecată a omis să citeze emitentul actului, încălcându-se prevederile

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd citarea părților și a emitentului

actului.

Din examinarea motivelor

de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursul pentru următoarele considerente:

În cauză, a fost invocată

excepția de nelegalitate a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate

emis în 1994 de Ministerul Comerțului.

Instanța de fond a soluționat

cauza fără ca emitentul actului să fi fost citat în cauză, încălcându-se astfel

dispozițiile procedurale referitoare la citarea tuturor părților din proces, dar

și ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Mai întâi, la momentul

pronunțării instanței de fond, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost modificat

prin Legea nr. 262/2007, care a intrat în vigoare la 02 august 2007 și se prevede

obligativitatea citării emitentului actului.

Însă, chiar anterior modificărilor,

practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost constantă și s-a pronunțat

în sensul obligativității citării autorități emitente.

Această necesitate rezultă

din redactarea art. 85 C. proc. civ. potrivit căruia „judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă

legea nu dispune altfel”.

Chiar și forma anterioară

a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 putea, chiar dacă prevederea nu era expresă,

să conducă la ideea că trebuia citată și autoritatea emitentă, condițiile în care

cauza urma a fi soluționată pe baza unei excepții.

Aceasta pentru că citarea

este foarte importantă nu numai pentru respectarea a două principii fundamentale

ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare, ci și pentru

a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului.

De aceea, în baza

art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (5) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a fi citată autoritatea care este

continuatoarea, în urma reorganizării, a Ministerului Comerțului, respectiv Ministerul

pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.R.I., S.N., S.C.S. și S.N.D. împotriva sentinței civile nr. 73 din 24 august

2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.