ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă la 21 februarie 2007 la Judecătoria Toplița, reclamanta SC P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, prin lichidator judiciar SC L.F. SRL, constatarea nulității absolute a certificatului de proprietate emis de M.I.C. la data de 16 noiembrie 1999, radierea din cartea funciară a imobilului edificat, intabulat pe numele pârâtului și intabularea acestuia conform stării de fapt reale din teren, pe calea acțiunii oblice. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin certificatul de proprietate atacat, pârâtei i s-a reconstituit un drept de proprietate asupra unui imobil pe care nu l-a deținut niciodată.

Prin acest certificat deși se dispunea doar asupra terenului, pârâta în mod fraudulos, și-a înscris în cartea funciară, la data de 10 octombrie 2000 pe numele său și edificatele, fără a exista un proces verbal de evidențiere. Reclamanta a mai arătat, că în cursul anului 2003 a participat la o licitație organizată de către D.G.F.P. Harghita și și-a adjudecat imobilul în cauză. În urma unei contestații la executare formulată de către un alt participant, licitația a fost însă anulată, inclusiv procesul verbal de adjudecare, părțile fiind repuse în situația anterioară. Prin nicio hotărâre însă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare și în cartea funciară, și nici nu i-a fost restituită reclamantei de către D.G.F.P.

Harghita suma achitată. Prin Încheierea de ședință din 23 mai 2007, s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de D.G.F.P Harghita. Prin sentința civilă nr. 328 din 20 iunie 2007, Judecătoria Topița, făcând aplicarea dispozițiilor art. 158 și art. 159 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, invocând din oficiu necompetența materială a judecătoriei, dată fiind natura legală a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, de act administrativ, a cărui validitate poate fi examinată numai de instanța de contencios administrativ competentă. Prin sentința nr. 82 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de SC P. SRL.

A fost respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de M.E.F., D.G.F.P. Harghita, în interesul pârâtei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că singurele motive ale prezentei acțiunii s-au rezumat la suma pentru care creditoarea D.G.F.P. Harghita și-a înscris ipoteca execuțională în cartea funciară al imobilului pârâtei, motive care fac obiectul și al altei acțiuni promovate de reclamantă împotriva încheierii prin care s-a respins ipoteca execuțională. Calitatea de creditoare a D.G.F.P. Harghita, pe care reclamanta o invocă, nu îi legitimează vreo calitate sau vreun interes față de pârâtă și de imobilul pe care aceasta din urmă îl are în proprietate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P. SRL, solicitând în principal casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Toplița, apreciată a fi instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza și în subsidiar casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța pe fondul cauzei, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. În fine, printr-un alt motiv subsidiar recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta - reclamantă a arătat că, în opinia sa, instanța competentă material să soluționeze acțiunea sa, în constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.I.C., este Judecătoria Toplița, astfel că eronat a fost declinată cauza în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Cum această instanță, necompetentă material, s-a pronunțat asupra cauzei, se impune în opinia recurentei casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță investită. În subsidiar, recurenta a susținut că instanța a cărei hotărâre a fost recurată, nu a intrat practic în cercetarea fondului cauzei întrucât nu a examinat probele depuse la dosar și nu a deslușit situația juridică reală, în raport și de prevederile art. 35 din legea cadastrului și publicității referitoare la rectificarea înscrisurilor în cartea funciară.

Intimatele SC F. SA Toplița, prin lichidator judiciar, precum și D.G.F.P. Harghita au solicitat, prin întâmpinările formulate în cauză, față de motivele de recurs, respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ. Înalta Curte, examinând cauza de față în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente, față de criticile recurentei dar și de apărările celor două intimate apreciază că se impune admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate. În temeiul art. 3041 C. proc. civ.cu referire la art. 304 pct. 5 și coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte reține că se impune casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei întrucât sunt incidente motivele de recurs corespunzătoare textelor legale la care s-a făcut expresă referire. Astfel, Înalta Curte apreciază că instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost legal investită cu soluționarea prezentei cereri, dat fiind obiectul principal al acțiunii recurentei, respectiv constatarea nulității unui act administrativ, cum este incontestabil calificat în doctrină dar și în jurisprudența constantă a acestei curți, certificatul de atestare a unui drept de proprietate. Celelalte capete de cerere, accesorii, se examinează în raport de prevederile art. 17 C. proc.

civ. potrivit cu care cererile accesorii și incidentale sunt în cădere instanței competente să judece cererea principală. Înalta Curte reține însă că soluționarea acțiunii reclamantei - recurente, deși viza constatarea nulității absolute a unui act administrativ s-a făcut fără citarea în cauză a emitentului actului respectiv a M.I.C., devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va dispune așadar citarea emitentului actului administrativ, în contradictoriu cu care se va pronunța asupra cererii reclamantei - recurente, urmând totodată ca în baza art. 137 C. proc. civ.

să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de procedură ce au fost deja sau ce ar putea fi eventual fi invocate, în condițiile în care, în cazul hotărârii atacate, la data de 5 octombrie 2007 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, fără a indica însă ce anume atrage inadmisibilitatea și fără a se mai pronunța ulterior pe această excepție. De altfel, din cuprinsul hotărârii recurate nu rezultă cu claritate nici dacă acțiunea recurentei - reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată sau pentru alte rațiuni, ceea ce a și generat, cel mai probabil, susținerea recurentei în sensul neexaminării fondului cererii sale. Față de toate cele învederate, se va admite așadar recursul, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. și se va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul arătat, aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P. SRL Toplița împotriva sentinței civile nr. 82 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.