ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2152/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

octombrie 2004 pe rolul Judecătoriei Toplița, reclamantul R.I.E. a chemat în

judecată pe pârâta SC C. SRL, solicitând evacuarea ei necondiționată din

imobilul proprietatea sa, situat în Borsec, pe care îl ocupă, deși prin

hotărâre judecătorească irevocabilă în fața Curții de apel Tg. Mureș licitația

prin care pârâta cumpărase vila a fost anulată.

Prin sentința civilă nr. 8 din 7

ianuarie 2005, Judecătoria Toplița a admis acțiunea astfel cum a fost

formulată.

Apelul declarat de pârâtă prin

administrator a fost respins de Curtea de apel Tg Mureș, secția civilă, prin

decizia nr. 162 din 6 aprilie 2005.

Recursul declarat de aceeași parte

la 23 mai 2005 a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție cu adresa

nr. 228/C din 12 august 2005.

În baza art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului

de procedură civilă, publicată în Monitorul oficial nr. 609 din 14 iulie 2005,

Înalta Curte de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre

competentă soluționare la Curtea de apel Tg Mureș.

Prin decizia civilă nr. 1156 din 4

noiembrie 2005 Curtea de apel Tg Mureș și-a declinat competența de soluționare

a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând

dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate

prin Legea nr. 219/2005.

Competența soluționării recursului

în speță aparține Curții de apel Târgu Mureș, care în mod greșit s-a considerat

necompetentă, dând o interpretare contrară scopului în care a fost edictată,

Legii nr. 219/2005.

Potrivit noii concepții a

legiuitorului, prevalează principiul apropierii justiției de justițiabili, prin

stabilirea ierarhiei instanțelor în soluționarea cauzelor și a căilor de atac.

Pentru atingerea unui rezultat

imediat, așteptat și de observatorii europeni ai funcționării justiției în

România, s-a luat măsura ca tranzitoriu, dosarele al căror obiect și/sau

valoare nu justifică deplasarea părților până la Înalta Curte de Casație și

Justiție, să rămână a fi soluționate în recurs de curțile de apel, care în

viitor vor fi cele care vor pronunța hotărâri irevocabile în cauze ca cea din

speță, evacuare.

Desigur că rigoarea principiilor de

drept poate fi afectată prin măsura soluționării atât a apelului cât și a

recursului de către aceeași instanță (desigur, în altă compunere), dar

interesul superior al degrevării instanțelor și al soluționării cu celeritate a

cauzelor a determinat o asemenea măsură a legiuitorului.

Constituționalitatea art. II din Legea

nr. 219/2005 în temeiul căruia dosarul a fost scos de pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție și trimis la Curtea de apel a fost verificată de Curtea

Constituțională, care s-a pronunțat prin decizia nr. 90 din 7 februarie 2006,

în sensul acestei interpretări a Legii nr. 219/2005, care rezultă, de altfel, pentru

orice destinatar onest al normei juridice, ce se cere interpretată teleologic,

în litera și spiritul ei.

Ca atare, dosarul fiind de

competența Curții de apel Tg Mureș, i se va trimite acestei instanțe pentru

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite la Curtea de Apel Târgu-Mureș,

spre competentă soluționare, recursul declarat de pârâta SC C. SRL împotriva

deciziei nr. 162/A din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2006.