ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuenta A.V.A.S. a

chemat în judecată pe

revizuita - intimată SC C.L. SRL formulând în

contradictoriu cu aceasta cerere de revizuire a sentinței

civile nr. 411 din 8 aprilie 1999 a Curții de Apel București, secția

contencios administrativ, în temeiul art. 322 pct.

3 coroborat cu

prevederile art. 324 pct. 2 C. proc. civ., solicitând

schimbarea în tot a sentinței atacate

în sensul respingerii cererii

formulate

de reclamanta SC C.L. SRL, ca rămasă fără

obiect.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr.

411 din 8 aprilie 1999,

pronunțată de Curtea de Apel București s-a admis

acțiunea reclamantei și a fost obligată F.P.S.

(actual A.V.A.S.) să

emită un act

administrativ potrivit obligației impuse de art. 4 alin. (4)

din anexa 1 la H.G. nr. 55/1998, privind pachetul de acțiuni de

62,992%, acțiuni deținute de stat la SC S. SA Timișoara.

În baza

sentinței nr. 411/1999, rămasă irevocabilă, creditoarea

SC C.L. SRL a obținut la data de 13 martie 2002, încheiere

de executare silită a A.V.A.S. (fost F.P.S.). Aceasta din

urmă a formulat contestație la executare respinsă

ca neîntemeiată,

în fond și în recurs.

În urma

unei acțiuni formulată de creditoarea SC C.

L. SRL, prin încheiere irevocabilă din 11 iulie 2003, a fost

obligată A.V.A.S. la plata unei amenzi civile în

favoarea statului, în

cuantum de

200.000 lei pe zi de întârziere, până la executarea în

natură a obligației stabilite prin titlu executoriu,

sentința civilă nr.

411/1999 a Curții de Apel București.

A mai arătat revizuenta că

sentința civilă nr. 411/1999

pronunțată de

Curtea de Apel București a rămas fără obiect întrucât

textul legal pe care au fost obligați să-l

respecte a fost abrogat prin H.G. nr. 450/1999 și, de asemenea, SC S. SA Timișoara

se află în

procedura reorganizării

judiciare prevăzută de Legea nr. 64/1995,

procedură incompatibilă cu cea

a privatizării.

La termenul din 9 noiembrie

2005, intimata a invocat excepția tardivității introducerii cererii de

revizuire.

La termenul

din 25 ianuarie 2006, Curtea a pus în discuție

admisibilitatea cererii de

revizuire așa cum e prevăzută de art. 326

alin. (3) C. proc. civ. și

excepția tardivității introducerii

acțiunii, invocată de intimată.

Prin

sentința civilă nr. 166 din 25 ianuarie 2006, Curtea de

Apel București. secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția inadmisibilității și

a respins cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

Pentru a

hotărî astfel Instanța de Fond a reținut că motivele

arătate de revizuentă, nu se încadrează în ipoteza

prevăzută de

art. 322 alin. (3) C. proc.

civ. deoarece aceasta se referă la un

obiect material, care nu se mai

află în ființă, nicidecum la

abrogarea unui

act normativ care a fost avut în vedere de Instanță

la pronunțarea soluției și care a fost evocat în

dispozitivul sentinței,

care ulterior

a constituit titlu executoriu. A concluzionat prima

Instanță că dacă s-ar proceda astfel, având în

vedere multitudinea actelor normative care modifică, completează și abrogă alte

acte

normative s-ar ajunge la o

răsturnare a raporturilor juridice stabilite

sau care trebuie să fie stabilite în urma unor sentințe judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs revizuentă

A.V.A.S. întemeiat

pe

dispozițiile art. 304 punctele 8

și 9 precum și pe cele ale art. 304

ind. 1 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurenta - revizuentă susține, în

esență,

că Instanța de Fond a adăugat la lege reținând că motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 punctul 3 C. proc. civ.

se referă la un obiect material, legea nefăcând

o astfel de

distincție.

Mai

susține că obiectul cererii de chemare în judecată nu mai este în ființă

deoarece la momentul formulării acțiunii de către SC

C.L. SRL, societatea a cărei

privatizare se solicita,

respectiv

SC S. SA

Timișoara

era intrată în

procedura reorganizării judiciare și a falimentului prevăzută de Legea

64/1995, astfel încât A.V.A.S. este și va fi în

imposibilitate de a pune

în

executare sentința civilă a cărei revizuire se solicită.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 3 C. proc. civ.

„revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în Instanța de Apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date

de o Instanța de

Recurs, atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă obiectul pricinii nu se afla in

ființă".

Prevederile art. 326 alin. (3)

C. proc. civ.

arată că „dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii si la

faptele pe care se

întemeiază".

Față de

aceste dispoziții legale, în mod corect Instanța de Fond

a analizat cu întâietate admisibilitatea cererii de

revizuire, cercetând dacă situația expusă prin cererea de revizuire se

încadrează în ipoteza juridică avută în vedere de

art. 322 alin. (1)

punctul 3 C. proc. civ.

Obiectul

cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a

fost formulată de SC C.L. SRL

constă într-o obligație

de a face și anume emiterea unui act administrativ

potrivit art. 4

alin. (4) din anexa nr. 1 din H.G. nr. 55/1998 privind pachetul de

62,992% acțiuni

deținute de stat la societatea comercială SC S.

SA Timișoara.

Potrivit doctrinei și practicii

judiciare, revizuirea unei

hotărâri pentru

motivul prevăzut de art. 322 punctul 3 C. proc. civ.

poate fi cerută dacă, printr-o hotărâre definitivă,

debitorul a fost obligat să predea creditorului

un lucru cert și

determinat, iar acesta a pierit după pronunțarea

hotărârii. În

concluzie, ipoteza textului de

lege se aplică atunci când există o

obligație

de a da și care presupune existența unui obiect material,

neputându-se raporta de exemplu la temeiul juridic

al acțiunii.

Prin

motivele de recurs, A.V.A.S. susține că la momentul

introducerii acțiunii, SC S. SA Timișoara se afla în

procedura reorganizării judiciare, neputând

astfel face obiectul

procesului de privatizare.

Dispozitivul sentinței nr.

411/1999 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal,

stabilește în sarcina A.V.A.S. o

obligație de a face, nu și obligația de

a preda vreun lucru cert,

determinat și care ar fi putut dispărea

după

pronunțarea hotărârii. Din actele dosarului rezultă aspectul că procesul de

privatizare al SC S. SA Timișoara a continuat în acest

interval de timp, fiind suspendată procedura

reorganizării, dar cu

implicarea

altei societăți comerciale, deși societatea reclamantă are

titlu

executoriu.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte apreciază că, în

mod corect, Curtea de

Apel București a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe

art. 322 punctul 3 C. proc. civ.

, aspect ce face inutilă cercetarea

temeiniciei

acestui motiv de revizuire,

urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.

V.A.S., împotriva sentinței civile nr. 166 din 25

ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.