ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuenta A.V.A.S. a chemat în judecată pe revizuita - intimată SC C.L. SRL formulând în contradictoriu cu aceasta cerere de revizuire a sentinței civile nr. 411 din 8 aprilie 1999 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, în temeiul art. 322 pct. 3 coroborat cu prevederile art. 324 pct. 2 C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta SC C.L. SRL, ca rămasă fără obiect. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 411 din 8 aprilie 1999, pronunțată de Curtea de Apel București s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată F.P.S.

(actual A.V.A.S.) să emită un act administrativ potrivit obligației impuse de art. 4 alin. (4) din anexa 1 la H.G. nr. 55/1998, privind pachetul de acțiuni de 62,992%, acțiuni deținute de stat la SC S. SA Timișoara. În baza sentinței nr. 411/1999, rămasă irevocabilă, creditoarea SC C.L. SRL a obținut la data de 13 martie 2002, încheiere de executare silită a A.V.A.S. (fost F.P.S.). Aceasta din urmă a formulat contestație la executare respinsă ca neîntemeiată, în fond și în recurs. În urma unei acțiuni formulată de creditoarea SC C. L. SRL, prin încheiere irevocabilă din 11 iulie 2003, a fost obligată A.V.A.S. la plata unei amenzi civile în favoarea statului, în cuantum de 200.000 lei pe zi de întârziere, până la executarea în natură a obligației stabilite prin titlu executoriu, sentința civilă nr. 411/1999 a Curții de Apel București.

A mai arătat revizuenta că sentința civilă nr. 411/1999 pronunțată de Curtea de Apel București a rămas fără obiect întrucât textul legal pe care au fost obligați să-l respecte a fost abrogat prin H.G. nr. 450/1999 și, de asemenea, SC S. SA Timișoara se află în procedura reorganizării judiciare prevăzută de Legea nr. 64/1995, procedură incompatibilă cu cea a privatizării. La termenul din 9 noiembrie 2005, intimata a invocat excepția tardivității introducerii cererii de revizuire. La termenul din 25 ianuarie 2006, Curtea a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire așa cum e prevăzută de art. 326 alin. (3) C. proc. civ. și excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de intimată.

Prin sentința civilă nr. 166 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel Instanța de Fond a reținut că motivele arătate de revizuentă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322 alin. (3) C. proc. civ. deoarece aceasta se referă la un obiect material, care nu se mai află în ființă, nicidecum la abrogarea unui act normativ care a fost avut în vedere de Instanță la pronunțarea soluției și care a fost evocat în dispozitivul sentinței, care ulterior a constituit titlu executoriu. A concluzionat prima Instanță că dacă s-ar proceda astfel, având în vedere multitudinea actelor normative care modifică, completează și abrogă alte acte normative s-ar ajunge la o răsturnare a raporturilor juridice stabilite sau care trebuie să fie stabilite în urma unor sentințe judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentă A.V.A.S. întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 precum și pe cele ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta - revizuentă susține, în esență, că Instanța de Fond a adăugat la lege reținând că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 punctul 3 C. proc. civ. se referă la un obiect material, legea nefăcând o astfel de distincție. Mai susține că obiectul cererii de chemare în judecată nu mai este în ființă deoarece la momentul formulării acțiunii de către SC C.L. SRL, societatea a cărei privatizare se solicita, respectiv SC S. SA Timișoara era intrată în procedura reorganizării judiciare și a falimentului prevăzută de Legea 64/1995, astfel încât A.V.A.S.

este și va fi în imposibilitate de a pune în executare sentința civilă a cărei revizuire se solicită. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 3 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în Instanța de Apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o Instanța de Recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă obiectul pricinii nu se afla in ființă". Prevederile art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. arată că „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se întemeiază". Față de aceste dispoziții legale, în mod corect Instanța de Fond a analizat cu întâietate admisibilitatea cererii de revizuire, cercetând dacă situația expusă prin cererea de revizuire se încadrează în ipoteza juridică avută în vedere de art. 322 alin. (1) punctul 3 C. proc. civ. Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată de SC C.L. SRL constă într-o obligație de a face și anume emiterea unui act administrativ potrivit art. 4 alin. (4) din anexa nr. 1 din H.G. nr. 55/1998 privind pachetul de 62,992% acțiuni deținute de stat la societatea comercială SC S. SA Timișoara.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare, revizuirea unei hotărâri pentru motivul prevăzut de art. 322 punctul 3 C. proc. civ. poate fi cerută dacă, printr-o hotărâre definitivă, debitorul a fost obligat să predea creditorului un lucru cert și determinat, iar acesta a pierit după pronunțarea hotărârii. În concluzie, ipoteza textului de lege se aplică atunci când există o obligație de a da și care presupune existența unui obiect material, neputându-se raporta de exemplu la temeiul juridic al acțiunii. Prin motivele de recurs, A.V.A.S. susține că la momentul introducerii acțiunii, SC S. SA Timișoara se afla în procedura reorganizării judiciare, neputând astfel face obiectul procesului de privatizare.

Dispozitivul sentinței nr. 411/1999 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, stabilește în sarcina A.V.A.S. o obligație de a face, nu și obligația de a preda vreun lucru cert, determinat și care ar fi putut dispărea după pronunțarea hotărârii. Din actele dosarului rezultă aspectul că procesul de privatizare al SC S. SA Timișoara a continuat în acest interval de timp, fiind suspendată procedura reorganizării, dar cu implicarea altei societăți comerciale, deși societatea reclamantă are titlu executoriu. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel București a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 punctul 3 C. proc.

civ. , aspect ce face inutilă cercetarea temeiniciei acestui motiv de revizuire, urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A. V.A.S., împotriva sentinței civile nr. 166 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.