ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3817/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 162 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de A.J.V.P.S.A. pentru constatarea nulității actului adițional din 3 martie 2003 la contractul din 22 februarie 1987 în contradictoriu cu pârâtele A.J.V.P.S.A. și C.N.A.F.P. Aceeași Instanță a pronunțat sentința civilă nr. 934 din 29 martie 2007, prin care a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei A.J.V.P.S.A. cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.

Hotărând astfel, Instanța de Fond a aplicat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, conform cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de cel mult un an de la data emiterii actului. În speță, s-a reținut că acest termen nu a fost respectat, în condițiile în care cererea de anulare a actului adițional din 3 martie 2003 a fost înregistrată la data de 6 martie 2006. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. În primul motiv de recurs, invocat în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a susținut că pricina trebuia judecată de Curtea de Apel Timișoara, a cărei competență teritorială a fost încălcată prin hotărârea Instanței de Fond.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, a fost criticată soluția de respingere a acțiunii ca tardivă și recurenta a susținut că are calitatea de terț față actul administrativ contestat, astfel încât nu erau aplicabile dispozițiile legale privind termenul de un an pentru formularea acțiunii în justiție. De asemenea, recurenta a arătat că, fiind contestat un contract administrativ și nu un act administrativ cu caracter normativ, Instanța de Fond trebuia să soluționeze excepția de tardivitate în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București a fost invocată neîntemeiat în recurs, întrucât normele privind competența teritorială nu sunt imperative și excepția invocată sub acest aspect nu este de ordine publică. Susținerile recurentei se dovedesc a fi neîntemeiate față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale, dacă reclamantul a optat pentru Instanța de la domiciliul pârâtului. În cauză se constată că recurenta - reclamantă și-a exprimat o asemenea opțiune la data formulării cererii de anulare a actului adițional din 3 martie 2003, pentru care a sesizat Curtea de Apel București, astfel încât nu poate solicita ulterior investirea Instanței de contencios administrativ de la domiciliul său.

Cel al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, constatându-se că Instanța de Fond a soluționat corect excepția tardivității acțiunii în raport de probele de la dosar și de prevederile art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Conform acestor prevederi legale, reclamanta trebuia să formuleze acțiunea în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii sau peste acest termen, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Față de această reglementare, urmează a fi respinse ca lipsite de temei legal susținerile recurentei privind calitatea sa de terț și necomunicarea actului administrativ, cu atât mai mult cu cât nu a formulat asemenea apărări la Instanța de Fond și nici nu a indicat o altă dată certă de la care să fie calculat termenul legal pentru promovarea acțiunii în justiție. Dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 au fost invocate neîntemeiat de recurentă, întrucât nu s-a dovedit încheierea unui proces - verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative, astfel încât Instanța de Fond nu trebuia să aibă în vedere data unui asemenea act pentru soluționarea excepției de tardivitate a acțiunii.

De altfel, recurenta a invocat numai aceste prevederi legale, fără a motiva incidența lor în cauză, prin referire la un anumit proces - verbal de conciliere. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.J.P.S. Arad împotriva sentinței civile nr. 934 din 29 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2007.