ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4719/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32/PI/2007 în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.M. împotriva rezoluției din 20 martie 2006, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 222/P/2005, menținută prin rezoluția din 18 mai 2006 dată de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 219/VIII.1/2006, menținând rezoluțiile atacate. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele considerente: Prin rezoluția din 20 martie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorii C.I.

și L.D., disjungerea cauzei privind pe Nagy Emeric și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. În motivarea rezoluției s-a reținut că între petent și numitul D.G. a avut loc o altercație, în urma căreia acesta din urmă a formulat o plângere penală la Poliția Municipiului Carei. Plângerea formulată de numitul D.G. a fost înregistrată în registrul de reclamații, fiind finalizată printr-un referat, de numitul N.E. și nu în registrul cauzelor penale. S-a mai reținut că în mod greșit s-a procedat de N.E. la soluționarea plângerii, printr-un referat și nu la trimiterea acesteia instanței competente, câtă vreme în cauză era vorba de infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

Ulterior, petentul M.G. a formulat împotriva numitului D.G. o plângere penală pentru denunțare calomnioasă cercetările în cauză fiind efectuate de polițistul L.D. Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei a dispus, printr-o rezoluție, neînceperea urmăririi penale față de numitul D.G., privind infracțiunea de denunțare calomnioasă, cu motivarea că acesta nu a formulat și depus o plângere penală. Astfel fiind, s-a dispus cu privire la numiții C.I.D. și L.D. din cadrul Poliției Municipiului Carei, în baza art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, deoarece nu au comis o faptă penală și disjungerea cauzei față de N.E.

și trimiterea acesteia organului competent, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru a se face cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere, pe care a adresat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea care, prin rezoluția din 18 mai 2006, a respins-o ca tardiv introdusă. La data de 13 decembrie 2006, petentul M.M. a formulat o nouă plângere, adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Cu adresa nr. 222/ P din 5 ianuarie 2007, plângerea petentului a fost înaintată Curții de Apel Oradea. Această instanță a reținut că petentul prin plângerea sa face referire la dosarul disjuns, respectiv la cercetările efectuate în cauză față de agentul de poliție N.E.

susținând că el nu a formulat plângere împotriva acesteia și că în mod greșit procurorul a dispus prin rezoluția din 20 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 222/P/2005 introducerea lui în cauză și apoi disjungerea cauzei, privindu-l pe acesta și trimiterea ei Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare. Examinând actele dosarului instanța a reținut că soluția dată în dosarul nr. 222/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea este temeinică și legală, reținându-se că plângerea numitului D.G. nu a fost trimisă la instanța competentă, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare la acea dată, fiind înregistrată și soluționată ca o petiție așa încât, plângerea formulată de petent împotriva numitului D.G.

pentru denunțare calomnioasă în mod corect s-a soluționat prin neînceperea urmăririi penale cu motivarea că nu s-a depus o plângere penală. Referitor la soluția de disjungere, instanța a reținut că nu poate face obiectul analizei. Soluția de tardivitate a plângerii, adresată procurorului general a fost considerată temeinică și legală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, criticând în continuare rezoluțiile menționate, pentru aceleași motive, referindu-se în principal la soluția de disjungere. Examinând cauza în raport de motivele de recurs formulate, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat nu este fondat. Prin rezoluția din 18 mai 2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins ca tardiv introdusă plângerea petentului M.M., împotriva soluției dată în dosarul penal nr. 222/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Deoarece parcurgerea procedurii prevăzute de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., este obligatorie această soluție se impune a fi mai întâi analizată. Verificând actele dosarului instanța de recurs constată că în adevăr, rezoluția pronunțată în cauză este corectă, plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 222/P/2005 din 2006 fiind tardivă, cu depășirea termenului de 20 zile. Dacă prin aceeași rezoluție procurorul dispune atât neînceperea urmăririi penale față de o persoană, cât și disjungerea cauzei cu privire la o alta, numai soluția de neîncepere a urmăririi penale poate fi atacată cu plângere în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., deoarece, potrivit alin. (1) al aceluiași articol, obiectul plângerii îl constituie soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar nu și alte soluții adoptate de procuror, cum este cea de disjungere a cauzei și de trimitere a acesteia la parchetul competent. În acest caz, la judecarea plângerii, ținând seama de prevederile art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen., se citează numai persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și cea care a făcut plângerea. Iar nu și persoana cu privire la care s-a dispus disjungerea, cum corect s-a procedat în cauză. Constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva sentinței penale nr. 32 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2007.