ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3739/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3739/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin Sentința penală nr. 171 din 27 martie 2007,
pronunțată în dosarul nr. 1073/117/2007, Tribunalul Cluj, secția penală, a
respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 742/2005
a Tribunalului Cluj, secția penală, formulată de revizuientul M.I.
Instanța a reținut că este nefondată cererea
de revizuire întrucât motivele invocate (greșita încadrare juridică a faptei și
greșita individualizare a pedepsei) nu se încadrează în nici unul dintre
cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. De asemenea, deși a
susținut că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie nu a
prezentat împrejurări noi, necunoscute de instanțele de judecată la momentul
condamnării inculpatului.
Prin decizia penală nr. 97/ A din 28 mai
2007, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondat,
apelul declarat de revizuient.
Instanța de apel a reținut, de asemenea, că
este nefondată cererea de revizuire conform art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, revizuientul a
declarat recurs, indicând ca motive de casare, argumentele din cererea de
revizuire.
Recursul este nefondat, pentru următoarele
argumente:
Printre cazurile de revizuire prevăzute de
art. 394 alin. (l) C. proc. pen., nu figurează motivele invocate în cererea de
revizuire, motive care ar fi putut constitui doar cazuri de recurs (greșita
încadrare juridică, individualizarea greșită a pedepsei, ori comiterea unei
erori grave de fapt care ar fi determinat pronunțarea unei hotări greșite de
condamnare).
Or, revizuirea fiind o cale extraordinară de
atac nu poate fi exercitată decât pentru cazurile expres și limitativ prevăzute
de art. 394 C. proc. pen., cazuri care nu sunt identice cu acelea prevăzute de
art. 385 alin. (l) C. proc. pen., pentru recurs.
Invocându-se cazuri de casare prevăzute doar
pentru recurs, instanțele au
respins, în
mod temeinic și legal, cererea de revizuire formulată de revizuientul
M.I.
Astfel fiind, Înalta Curte va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuient.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat, în sumă de 140
lei, din care suma de
40 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat
din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
revizuientul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 97/ A din 28 mai 2007 a Curții
de ApelCluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei
de 140 lei cheltuieli judiciare
către stat,
din care suma de 40 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului
desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie
2007.