ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2359/2008

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 04

martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins, ca neîntemeiată,

cererea de revizuire formulată de revizuienta L.F.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnata a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 34 din 30 ianuarie 2007, invocând greșita reținere a

situației de fapt, împrejurarea că se consideră nevinovată în condițiile în

care a fost obligată să comită

infracțiunea

de tâlhărie de către L.A., persoană care a amenințat-o cu un cuțit și care i-a

indicat exact locul bunurilor pe care urma să le sustragă și modul în care să

procedeze dacă va fi prinsă de partea vătămată.

Instanța de fond a reținut că în

conformitate cu dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate

fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care să schimbe soluția

pronunțată.

Tribunalul a reținut că solicitările

revizuientei vizează mai mult o prelungire a probatoriului, ceea ce nu este

posibil într-o cerere de revizuire.

Împotriva acestei soluții a declarat

apel revizuienta-condamnată criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând hotărârea atacată, prin

prisma motivului invocat, cât și din oficiu, prin prisma celorlalte motive de

fapt și de drept

prev. de

art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., instanța de apel a reținut că apelul declarat este nefondat.

Prin decizia penală nr. 60/A din 24

aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de revizuientă, apreciindu-se că în mod

corect prima instanță a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 394

lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuientă L.F., care a reiterat motivele fomulate în apel și a

solicitat admiterea cererii de revizuire.

Recursul

este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, reține ca

recurenta a

solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că nu se

face

vinovată de săvârșirea infracțiunii, în condițiile în care a fost obligată să

săvârșească fapta de către L.A., care a amenințat-o cu un cuțit.

În mod corect ambele instanțe au

respins ca nefondată cererea de revizuire formulată, reținând că pe calea

revizuirii nu este posibil să se continue judecata, prin prelungirea

administrării unor mijloace de probă

pentru

dovedirea unor împrejurări ca erau cunoscute de instanțele de fond

în

fața cărora revizuientă și-a făcut aceeași apărare.

Înalta Curte va respinge, în

consecință, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În

conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta va fi obligată la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienta L.F. împotriva deciziei penale nr. 60/A din 24 aprilie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă pe recurenta revizuienta la

plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

iunie 2008.