ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 502 din 14 aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului S.C. de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru completarea urmăririi penale. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 220 comprimate metadonă depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. cu dovada seria B nr. 3174 din 23 iunie 2004. A dispus restituirea către inculpat a sumei de 550.000 lei depusă la Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul S.C. a fost consumator de heroină sub formă injectabilă aproximativ 2 ani iar în urma tratamentului de dezintoxicare pe care l-a urmat săptămânal primea de la L.S.M. sector 4 câte 308 comprimate metadonă necesare pentru aproximativ 14 zile având în acest sens autorizația pentru eliberarea de stupefiante nr. 803 din 23 aprilie 2004 eliberată de D.S.P.

București. La data de 28 aprilie 2004 după o înțelegere prealabilă cu denunțătorul C.E., inculpatul S.C. s-a întâlnit în parcul din fața magazinului Big Berceni cu denunțătorul S.D. căruia i-a vândut 100 comprimate de metadonă pentru suma de 2.000.000 lei. împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice sub aspectul greșitei respingeri a cererii de restituire a cauzei la parchet. Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri motivat de faptul că punerea în circulație a produselor condiționate cum este sintalgonul nu era incriminată de legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii iar în subsidiar solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., cu aplicarea unei amenzi administrative. Prin decizia penală nr. 812 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția l penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru completarea urmăririi penale. A admis apelul declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 502 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția l penală. A desființat parțial sentința și rejudecând cauza în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la prevederile art. 18 1 C. pen., a achitat pe inculpatul S.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1000 RON. A înlăturat aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și art. 65 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului, de atingerea minimă a valorilor apărate de lege, fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni dispunând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul S.C.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 385 9 pct. 9 și pct. 17 1 C. proc. pen., pe considerentul că motivarea hotărârii este contrară dispozitivului. Prin decizia penală nr. 2761 din 3 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 812 din 25 octombrie 2005 a Curtea de Apel București, secția l penală. S-a casat decizia penală atacată și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 502 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția l penală.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că există neconcordanță între expunere și dispozitivul deciziei penale iar pe de altă parte se apreciază că pentru a fi clarificată problema bunurilor puse în circulație se impune efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească dacă în raport de data săvârșirii infracțiunii, fapta era incriminată, dacă aceste produse se află sub control național precum și dacă deținerea lor cade sub incidența dispozițiilor Legii nr. 143/2000. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția l penală, sub nr. 6631/2/2006 (2088/2006). Prin decizia penală nr. 821/ A din 6 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul S.C.

A desființat în parte sentința penală nr. 502 din 14 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală și în fond: În baza art. 86 1 – 86 2 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., a dispus ca inculpatul să se prezinte la datele fixate la S.P.S.V.I.S.I. de pe lângă Tribunalul București, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A înlăturat aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, procedând la rejudecarea apelului declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 502 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția l penală, având în vedere decizia de casare a înaltei Curți, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize cu obiectivele stabilite de înalta Curte de Casație și Justiție. A reținut că potrivit raportului de expertiză nr. 439433 din 25 octombrie 2006, sintalgonul este denumirea comercială a comprimatelor produse de SC Z. SA și conține metadona ca substanță activă și că, comprimatele deținute de inculpatul S.C.

sunt sintalgon și conțin metadona ca substanță activă. S-a concluzionat că metadona este o substanță stupefiantă ce face parte din tabelul II- droguri de mare risc, din Legea nr. 143/2000. De asemenea, Curtea a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză din concluziile căreia rezultă că sintalgonul nu este o substanță chimică ci denumirea comercială a comprimatelor care conțin un amestec de substanță din care clorhidratul de metadona este substanța activă. Se arată, de asemenea, că clorhidratul de metadona este conținut în tabelul nr. 2 din Legea nr. 143/2000. Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică ca și cele ale suplimentului de expertiză, Curtea a apreciat că bunurile traficate de inculpat sunt cuprinse în tabelul II din Legea nr. 143/2000 privind drogurile de mare risc, ca atare încadrarea juridică dată faptei este corectă.

Curtea a mai reținut că susținerile apărării în sensul că produsele respective au fost introduse în tabelul II al Legii nr. 143/2000 prin Legea nr. 522/2004 nu sunt fondate cât timp metadona era prevăzută în acest tabel la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 143/2000. Instanța de apel a înlăturat și susținerea apărătorului inculpatului în sensul achitării acestuia pentru lipsa de pericol social al faptei, reținând că față de gravitatea faptei comise de atingerea adusă valorilor apărate de lege ca și în raport de gravitatea faptei comise și consecințele produse nu sunt incidente în cauză dispozițiile ari. 18 1 C. pen. Curtea a apreciat însă că individualizarea judiciară a modului de executare a pedepsei nu este corectă.

Astfel, față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, față de datele ce caracterizează persoana inculpatului și anume poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, este la primul conflict cu legea penală, urmează cursurile unei instituții de învățământ superior, Curtea a considerat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și chiar fără executarea acesteia sens în care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare stabilit în raport de dispozițiile art. 86 2 C. pen. Împotriva deciziei Curții, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C., întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 10, 13 și 14 C. proc.

pen. S-a solicitat în principal casarea deciziei din apel și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât inculpatul a comis fapta la data de 28 aprilie 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 522/2004, care a modificat Legea nr. 143/2000 în sensul că de la această dată a fost încriminată și punerea în circulație a sărurilor sau produselor condiționate ale substanțelor din tabelele anexă. În subsidiar a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., întrucât fapta inculpatului prezintă un pericol social concret scăzut, acesta a comis fapta sub imperiul unei camaraderii greșit înțelese.

Tot în subsidiar a solicitat, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în raport de pericolul social concret al faptei și de circumstanțele personale ale acestuia, absolvent al A.S.E., caracterizat printr-o atitudine sinceră și corectă în cursul întregului proces penal. Recursul inculpatului este nefondat. Cu privire la primul motiv de recurs care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9, 10 și 13 C. proc. pen., Î nalta Curte reține că, la data de 28 aprilie 2004, inculpatul a fost surprins în timp ce vindea un număr de 100 comprimate de sintalgon pe care le deținea pentru tratamentul propriu de dezintoxicare.

Atât din raportul de constatare tehnico - științifică din data de 28 aprilie 2004 cât și din raportul de expertiză din 25 octombrie 2006 și suplimentul la acest raport de expertiză, din 22 noiembrie 2006 rezultă că, comprimatele de sintalgon conțin metadonă (methadone) ca substanță activă și că metadonă este o substanță stupefiantă ce face parte din tabelul II (droguri de mare risc) din Legea nr. 143/2000, anterior modificării aduse acestei legi prin Lege nr. 522/2004. Or, inculpatul a vândut numitului S.D. cantitatea de 100 comprimate care au în compoziție ca substanță activă metedonă, realizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Faptul că ulterior legiuitorul prin Legea nr. 522/2004 a făcut o precizare expresă în sensul că sunt introduse în tabelele I - IV din Legea nr. 143/2000 și sărurile substanțelor din tabel și produsele condiționate - comprimate, drajeuri, soluții, siropuri etc., stabilite prin ordin al ministrului sănătății, în compoziția cărora intră substanțele înscrise în tabele, nu poate fi interpretat că până la acea dată era permisă vânzarea metadonei ca drog de mare risc, sub forma comprimatelor gen sintalgon, știut fiind că metadona nu se găsește în stare pură ci în combinație cu alte substanțe. Înalta Curte reține că primele instanțe au stabilit în mod corect că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, comisă la data de 28 aprilie 2004, era prevăzută de legea penală astfel că recursul inculpatului sub acest aspect este nefondat.

Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, reține că infracțiunea de trafic de droguri așa cum este reglementată de art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 prezintă un pericol social deosebit de grav. Examinată în concret fapta inculpatului, este agravată de faptul ca a vândut comprimatele destinate tratamentului său medical, pentru dezintoxicare. Fapta sa dobândește astfel un caracter grav, care îi conferă pericolul social ce caracterizează infracțiunea. Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât primele instanțe au acordat largi circumstanțe atenuante inculpatului, cărora Ie-a dat eficiență stabilind o pedeapsă la limita minimă prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., iar instanța de apel a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen.

Stabilirea unor obligații pe care inculpatul trebuie să le respecte pe timpul termenului de încercare și supravegherea judecătorului delegat este de natură să ducă la reeducarea inculpatului, care trebuie să înțeleagă că, pronunțarea unei condamnări este un avertisment pentru el, că trebuia sa­și schimbe comportamentul ca pe viitor să nu mai intre în contact cu fenomenul tot mai extins al traficului și consumului de droguri. Fată de aceste considerente, Înalta Curte constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate și întrucât nu există nici un alt motiv de recurs care ar putea fi invocat din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca atare, decizia recurată fiind temeinică și legală.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 821/ A din 6 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 7 februarie 2007.