ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 708/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 502 din 14 aprilie 2005, Tribunalul București,
secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului S.C. de
restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru
completarea urmăririi penale.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C., la
pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis
inculpatului exercitarea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a
220 comprimate metadonă depuse la Camera de
Corpuri Delicte din cadrul
I.G.P.R. cu dovada seria B nr. 3174 din 23
iunie 2004.
A dispus restituirea către inculpat a sumei de 550.000 lei depusă la
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că
inculpatul S.C. a fost consumator de heroină sub formă injectabilă aproximativ
2 ani iar în urma tratamentului de dezintoxicare pe care l-a urmat săptămânal
primea de la L.S.M. sector 4 câte 308
comprimate
metadonă necesare pentru aproximativ 14 zile având în acest
sens
autorizația pentru eliberarea de stupefiante nr. 803 din 23 aprilie 2004
eliberată de D.S.P. București.
La data de 28 aprilie 2004 după o înțelegere prealabilă cu denunțătorul
C.E., inculpatul S.C. s-a întâlnit în parcul din fața magazinului Big Berceni
cu denunțătorul S.D. căruia i-a vândut 100 comprimate de metadonă pentru suma
de 2.000.000 lei.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.C.
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice sub aspectul greșitei
respingeri a cererii de restituire a cauzei la parchet.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)
lit. b) C.
proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri motivat de faptul că
punerea în circulație a produselor condiționate cum este sintalgonul nu era
incriminată de legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii iar în
subsidiar solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10
alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi
administrative.
Prin decizia penală nr. 812 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel
București, secția l penală,
a respins, ca neîntemeiată,
cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București
pentru completarea urmăririi penale.
A admis apelul declarat de inculpatul S.C.
împotriva
sentinței penale nr. 502 din 14 aprilie 2005
pronunțată de Tribunalul București, secția l penală.
A desființat parțial sentința și rejudecând cauza în fond, în baza art. 11
pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
)
C. proc. pen., cu referire la prevederile art. 18
1
C. pen., a
achitat pe inculpatul S.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 91 C. pen., a aplicat
inculpatului amenda administrativă
de 1000 RON.
A înlăturat aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și art. 65 C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că față
de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului, de
atingerea minimă a valorilor apărate de lege, fapta comisă de inculpat nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni dispunând achitarea în
baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C.
proc. pen., cu referire la art. 18
1
C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București și inculpatul S.C.
criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 385
9
pct. 9 și pct. 17
1
C. proc. pen., pe considerentul că motivarea
hotărârii este contrară dispozitivului.
Prin decizia penală nr. 2761 din 3 mai 2006, Înalta Curte de Casație și
Justiție
a admis apelurile declarate de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr.
812 din 25 octombrie 2005 a Curtea de Apel București, secția l penală.
S-a casat decizia penală atacată și a dispus trimiterea cauzei la
aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul S.C.
împotriva sentinței penale nr. 502 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului
București, secția l penală.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut
că există neconcordanță între expunere și dispozitivul deciziei penale iar pe
de altă parte se apreciază că pentru a fi clarificată problema bunurilor puse
în circulație se impune efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească
dacă în raport de data săvârșirii infracțiunii, fapta era incriminată, dacă
aceste produse se află sub control național precum și dacă deținerea lor cade
sub incidența dispozițiilor Legii nr. 143/2000.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția l penală,
sub nr. 6631/2/2006 (2088/2006).
Prin decizia penală nr. 821/ A din 6 decembrie 2006, Curtea de Apel
București, secția a II-a penală,
a dispus admiterea
apelului declarat de inculpatul S.C.
A desființat în parte sentința penală nr. 502 din 14 aprilie 2005,
pronunțată de Tribunalul București, secția l penală și în fond:
În baza art. 86
1
– 86
2
C. pen., a dispus
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un
termen de încercare de 5 ani.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C.
pen.
În baza art. 86
3
C. pen., a dispus ca inculpatul să se
prezinte la datele fixate la S.P.S.V.I.S.I. de pe lângă Tribunalul București,
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A înlăturat aplicarea art. 71 și art. 64 C.
pen. și a menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, procedând la rejudecarea apelului
declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 502 din 14 aprilie 2005
a Tribunalului București, secția l penală,
având
în vedere decizia de casare a înaltei Curți, instanța de apel a dispus
efectuarea
unei expertize cu obiectivele stabilite de înalta Curte de Casație și Justiție.
A reținut că potrivit raportului de expertiză nr. 439433 din 25
octombrie 2006, sintalgonul este denumirea comercială a comprimatelor produse
de SC Z. SA și conține metadona ca substanță activă și că, comprimatele
deținute de inculpatul S.C. sunt sintalgon și conțin metadona ca substanță
activă.
S-a concluzionat că metadona este o substanță stupefiantă ce face parte
din tabelul II- droguri de mare risc, din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, Curtea a dispus efectuarea unui supliment la raportul de
expertiză din concluziile căreia rezultă că sintalgonul nu este o
substanță chimică ci denumirea comercială a
comprimatelor care conțin un
amestec de substanță din care clorhidratul
de metadona este substanța activă.
Se arată, de asemenea, că clorhidratul de
metadona este conținut în
tabelul nr. 2 din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică ca și cele
ale suplimentului de expertiză, Curtea a apreciat că bunurile traficate de
inculpat sunt cuprinse în tabelul II din Legea nr. 143/2000 privind drogurile
de mare risc, ca atare încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Curtea a mai reținut că susținerile apărării în sensul că produsele
respective au fost introduse în tabelul II al Legii nr. 143/2000 prin Legea nr.
522/2004 nu sunt fondate cât timp metadona era prevăzută în acest tabel la
momentul intrării în vigoare a Legii nr. 143/2000.
Instanța de apel a înlăturat și susținerea apărătorului inculpatului în
sensul achitării acestuia pentru lipsa de pericol social al faptei, reținând că
față de gravitatea faptei comise de atingerea adusă valorilor apărate de lege
ca și în raport de gravitatea faptei comise și consecințele produse nu sunt
incidente în cauză dispozițiile ari. 18
1
C. pen.
Curtea a apreciat însă că individualizarea judiciară a modului de
executare a pedepsei nu este corectă.
Astfel, față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, față de
datele ce caracterizează persoana inculpatului și anume poziția sinceră
manifestată pe parcursul procesului penal, este la primul conflict cu legea
penală, urmează cursurile unei instituții de învățământ superior, Curtea a
considerat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare
de libertate și chiar fără executarea acesteia sens în care a dispus
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare
stabilit în raport de dispozițiile art. 86
2
C. pen.
Împotriva deciziei Curții, în termen legal a declarat recurs inculpatul
S.C.,
întemeiat pe dispozițiile art. 385
9
pct. 9,
10, 13 și 14 C. proc. pen. S-a solicitat în principal casarea deciziei din apel
și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât inculpatul a
comis fapta la data de 28 aprilie 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr.
522/2004, care a modificat Legea nr. 143/2000 în sensul că de la această dată a
fost încriminată și punerea în circulație a sărurilor sau produselor
condiționate ale substanțelor din tabelele anexă.
În subsidiar a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
)
C. proc. pen., întrucât fapta inculpatului prezintă un pericol social concret
scăzut, acesta a comis fapta sub imperiul unei camaraderii greșit înțelese.
Tot în subsidiar a solicitat, reindividualizarea pedepsei aplicate
inculpatului în raport de pericolul social concret al faptei și de
circumstanțele personale ale acestuia, absolvent al A.S.E., caracterizat
printr-o atitudine sinceră și corectă în cursul întregului proces penal.
Recursul inculpatului este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs care va fi analizat prin prisma
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 9, 10 și 13 C. proc.
pen., Î
nalta Curte reține că, la data de 28 aprilie 2004,
inculpatul a fost surprins în timp ce vindea un număr de 100 comprimate de
sintalgon pe care le deținea pentru tratamentul propriu de dezintoxicare.
Atât din raportul de constatare tehnico - științifică din data de 28
aprilie 2004 cât și din raportul de expertiză din 25 octombrie 2006 și
suplimentul la acest raport de expertiză, din 22 noiembrie 2006 rezultă că,
comprimatele de sintalgon conțin metadonă (methadone) ca substanță activă și că
metadonă este o substanță
stupefiantă ce
face parte din tabelul II (droguri de mare risc) din Legea nr. 143/2000,
anterior modificării aduse acestei legi prin Lege nr. 522/2004.
Or, inculpatul a vândut numitului S.D. cantitatea de 100
comprimate care au în compoziție ca substanță
activă metedonă, realizând
latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art.
2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Faptul că ulterior legiuitorul prin Legea nr. 522/2004 a făcut o
precizare expresă în sensul că sunt introduse în tabelele I - IV din Legea nr. 143/2000
și sărurile substanțelor din tabel și produsele condiționate - comprimate,
drajeuri, soluții, siropuri etc., stabilite prin ordin al ministrului
sănătății, în compoziția cărora intră substanțele înscrise în tabele, nu poate
fi interpretat că până la acea dată era permisă
vânzarea metadonei ca drog
de mare risc, sub forma comprimatelor gen
sintalgon, știut fiind că metadona nu se găsește în stare pură ci în combinație
cu alte substanțe.
Înalta Curte reține că primele instanțe au stabilit în mod corect că
fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, comisă la data de 28
aprilie 2004, era prevăzută de legea penală astfel că recursul inculpatului sub
acest aspect este nefondat.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs,
reține
că infracțiunea de trafic de droguri așa cum este reglementată de art. 2 alin. 2)
din Legea nr. 143/2000 prezintă un pericol social deosebit de grav. Examinată
în concret fapta inculpatului, este agravată de faptul ca a vândut comprimatele
destinate tratamentului său medical, pentru dezintoxicare. Fapta sa dobândește
astfel un caracter grav, care îi conferă pericolul social ce caracterizează
infracțiunea.
Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat,
întrucât
primele instanțe au acordat largi circumstanțe atenuante inculpatului, cărora
Ie-a dat eficiență stabilind o pedeapsă la limita minimă prevăzută de art. 76 lit.
a) C. pen., iar instanța de apel a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, în condițiile art. 86
1
C. pen.
Stabilirea unor obligații pe care inculpatul trebuie să le respecte pe
timpul termenului de încercare și supravegherea
judecătorului delegat este
de natură să ducă la reeducarea inculpatului,
care trebuie să înțeleagă că, pronunțarea unei condamnări este un avertisment
pentru el, că trebuia sași schimbe comportamentul ca pe viitor să nu mai intre
în contact cu fenomenul tot mai extins al traficului și consumului de droguri.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte
constatând că motivele de
recurs invocate sunt nefondate
și întrucât nu există nici un alt motiv de recurs care ar putea fi invocat din
oficiu, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge
recursul inculpatului ca atare, decizia recurată fiind temeinică și legală.
Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva
deciziei penale nr. 821/ A din 6 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția I penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 februarie 2007.