ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2445/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1244 din 20

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul D.I.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 octombrie 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea a 77 comprimate de metadonă ridicate de la

inculpat.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpat suma de 200.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că, inculpatul la data

de 10 octombrie 2002 a fost depistat deținând 107 comprimate metadonă, drog de

mare risc, fără drept.

Din ansamblul probelor administrate

la urmărirea penală și cercetarea judecătorească s-a stabilit că inculpatul

D.I. a fost dependent de heroină și începând cu data de 6 august 2001 a fost

înscris într-un program de dezintoxicare cu metadonă, în cadrul Laboratorului

de sănătate mintală sector 4 București, eliberându-i-se de către Direcția de

Sănătate Publică București, autorizație pentru eliberarea de stupefiante nr.

1848 din 8 octombrie 2002. În baza acesteia, însă, inculpatul avea dreptul să

primească 22 tablete pe zi de metadonă pentru o perioadă de 14 zile.

Din probe se reține, de asemenea, că

inculpatul a fost depistat că făcea trafic de stupefiante, urmare a

autodenunțului făcut de D.F.G., consumatoare de stupefiante, care-l cunoștea pe

inculpat și căreia i-a telefonat, spunându-i că dorește să renunțe la consumul

de heroină și de orice alte droguri, dar că pentru a face față eventualelor

stări de rău, ar avea nevoie de metadonă. Despre locul de întâlnire, ora și

data aveau cunoștință și organele de poliție, care l-au prins, în flagrant, pe

inculpat când îi „livra marfa” martorei D.F.G., având asupra sa 107 bucăți

comprimate de metadonă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.I.

În apel, parchetul a criticat

hotărârea pentru greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite de inculpat,

omisiunea aplicării dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

de netemeinicie, vizând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul a solicitat redozarea

pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia sub minimul prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 74 din 18 februarie 2003, a admis apelul

declarat de parchet, a desființat parțial sentința și, în fond, a schimbat

încadrarea juridică prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și în baza

acestui text de lege, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpat la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 200.000 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a respins apelul declarat de

inculpat, s-a computat prevenția de la 10 octombrie 2002 la 18 februarie 2002

și l-a obligat pe apelantul inculpat la 500.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul D.I., care prin apărătorul său, a solicitat, în principal

achitarea sa, iar, în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, situația

de fapt și vinovăția inculpatului D.I. în săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, este dovedit că, inculpatul

a oferit din metadona pe care o deținea legal, martorei D.F.G., pastile de

metadonă, la începutul lunii octombrie 2002, contra sumei de 200.000 lei, iar

la data de 10 octombrie 2002, s-a prezentat la locul de întâlnire, cu pastilele

de metadonă, găsite asupra sa, pentru a le oferi martorei.

Având în vedere probele aflate la

dosarul cauzei, în mod corect, instanța de apel a condamnat pe inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just

individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și

proporțională cu pericolul social al faptei comise.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să

ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este

nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 octombrie 2002, la 23 mai

2003.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 mai 2003.