ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2445/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1244 din 20 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul D.I. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 octombrie 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 77 comprimate de metadonă ridicate de la inculpat. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 200.000 lei. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că, inculpatul la data de 10 octombrie 2002 a fost depistat deținând 107 comprimate metadonă, drog de mare risc, fără drept. Din ansamblul probelor administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească s-a stabilit că inculpatul D.I.

a fost dependent de heroină și începând cu data de 6 august 2001 a fost înscris într-un program de dezintoxicare cu metadonă, în cadrul Laboratorului de sănătate mintală sector 4 București, eliberându-i-se de către Direcția de Sănătate Publică București, autorizație pentru eliberarea de stupefiante nr. 1848 din 8 octombrie 2002. În baza acesteia, însă, inculpatul avea dreptul să primească 22 tablete pe zi de metadonă pentru o perioadă de 14 zile. Din probe se reține, de asemenea, că inculpatul a fost depistat că făcea trafic de stupefiante, urmare a autodenunțului făcut de D.F.G., consumatoare de stupefiante, care-l cunoștea pe inculpat și căreia i-a telefonat, spunându-i că dorește să renunțe la consumul de heroină și de orice alte droguri, dar că pentru a face față eventualelor stări de rău, ar avea nevoie de metadonă.

Despre locul de întâlnire, ora și data aveau cunoștință și organele de poliție, care l-au prins, în flagrant, pe inculpat când îi „livra marfa” martorei D.F.G., având asupra sa 107 bucăți comprimate de metadonă. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.I. În apel, parchetul a criticat hotărârea pentru greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite de inculpat, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de netemeinicie, vizând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia sub minimul prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 74 din 18 februarie 2003, a admis apelul declarat de parchet, a desființat parțial sentința și, în fond, a schimbat încadrarea juridică prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și în baza acestui text de lege, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 200.000 lei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins apelul declarat de inculpat, s-a computat prevenția de la 10 octombrie 2002 la 18 februarie 2002 și l-a obligat pe apelantul inculpat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.I., care prin apărătorul său, a solicitat, în principal achitarea sa, iar, în subsidiar reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului D.I. în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Astfel, este dovedit că, inculpatul a oferit din metadona pe care o deținea legal, martorei D.F.G., pastile de metadonă, la începutul lunii octombrie 2002, contra sumei de 200.000 lei, iar la data de 10 octombrie 2002, s-a prezentat la locul de întâlnire, cu pastilele de metadonă, găsite asupra sa, pentru a le oferi martorei.

Având în vedere probele aflate la dosarul cauzei, în mod corect, instanța de apel a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul social al faptei comise. Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 octombrie 2002, la 23 mai 2003. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.