ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5247/2007

HOTĂRÂRE
28.06.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5247/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

La data de 7 noiembrie 2006,

Direcția Generală de Pașapoarte București a chemat în judecată pe pârâtul M.I.

solicitând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în statele

Uniunii Europene pentru o perioadă de trei ani.

Apelanta, a mai susținut că, ne

aflăm în situația unui raport juridic conținând elemente de extraneitate,

astfel încât autoritățile române nu pot cenzura legea altui stat sub aspectul

dreptului la liberă circulație cât și sub aspectul aplicării efective a

măsurii.

Pentru a decide astfel, Curtea a

reținut, în esență, următoarele:

Limitarea exercitării drepturilor

cetățenilor români la liberă circulație și poate face numai temporar, în

cazurile și în condițiile prevăzute de Legea nr. 248/2005.

Conform art.

2 paragraful 2 din Protocolul 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

„orice persoană este liberă să părăsească orice țară inclusiv pe a sa" iar

paragrafele 3 și 4

prevăd că acest drept poate cunoaște

limitării care sunt prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate

democratică și analizate prin prisma raportului de proporționalitate.

În speță,

intimatul pârât nu a depășit termenul legal de ședere în Italia și nici nu a

intrat ilegal în țară, situație în care instanța de fond în mod corect a

respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Direcția

Generală de Pașapoarte a declarat recurs prin care a solicitat casarea

hotărârilor pronunțate în cauză și soluționarea cererii sale, cu consecința

restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în Italia

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Dezvoltând

recursul, reclamanta a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 38 lit. a),

art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, care sunt în concordanță cu art. 25

din Constituția României, cu art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția Europeană privind Drepturile

Omului.

Recursul este

nefondat.

Așa cum

rezultă din considerentele deciziei atacate și a dezvoltării recursului

criticile recurentei exced considerentelor care au determinat soluția adoptată

de curtea de apel.

În esență,

curtea a făcut o analiză a dispozițiilor legale din dreptul intern comparativ

cu prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului care prevede că orice persoană este liberă să părăsească

orice țară, inclusiv pe a sa și a statuat că simpla returnare nu este

suficientă prin ea însăși pentru a se lua măsura restrângerii exercitării

dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europeane.

Or, recurenta

după arătarea conținutului unor texte legale s-a limitat a susține că faptul

returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.

Esențial

pentru corecta aplicare a legii este a se stabili faptele care au determinat

returnarea persoanei în baza acordului de readmisie și dacă acestea le sunt sau

nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar

precum și existența unui raport de proporționalitate între faptele săvârșite și

măsura propusă.

Aceasta

pentru că însuși textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, exclude simplu

fapt al re turn arii ca unic și suficient temei pentru luarea măsurii folosind

sintagma „poate fi dispusă...."

Posibilitatea

legal prevăzută impune judecătorului să cerceteze cele mai sus arătate, fără ca

prin aceasta să cenzureze în vreun fel măsura dispusă.

Ca urmare

neexistând corelație între considerentele deciziei atacate și motivele de

recurs, cel din urmă va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

68/C din 26 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel de Constanța, secția

civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-05-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4455/2007
Asupra recursului de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La 8 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul M.G.S., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă
ÎCCJ 2008-07-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4552/2008
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (act
ÎCCJ 2007-11-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8125/2007
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 5 februarie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Călărași, restrângerea exercitării dreptului la
ÎCCJ 2007-05-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4402/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 86/115/2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pârâtul D.D., solicitând restrângerea drept
ÎCCJ 2007-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6399/2007
erea dreptului pârâtei la liberă circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și
Sursă