ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1620 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.L. Ciomăgești, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2774 din 21 februarie 2006 și a procesului - verbal de control din 9 noiembrie 2005, emise de pârâta A.P.D.R.P. (S.A.P.A.R.D.). Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut din actele depuse la dosar, că în cauză, au fost încălcate prevederile art. 9.3 din Condițiile generale ale contractului de achiziție publică aplicabil în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., potrivit cu care funcționarii sau alte persoane din administrația publică a țării beneficiare, indiferent de situația lor administrativă, nu vor fi angajați ca experți în contracte finanțate de C.E.

în țara beneficiară. Astfel, s-a reținut că expertul cheie A.E.I. desfășura activități în regim de putere publică, în realizarea unui serviciu public, fiind angajat al C.J. Argeș. În ceea ce privește debitul de 20.480 RON, stabilit în sarcina reclamantului prin procesul - verbal atacat, s-a arătat că suma a fost determinată pe baza anexei 5 a contractului de prestări servicii încheiat între beneficiarul programului S.A.P.A.R.D. (reclamantul) și prestatorul SC T.O. SRL, sumă care este cuprinsă în cheltuielile eligibile efectuate și alocate de S.A.P.A.R.D., C.L. Ciomăgești, ca ajutor financiar. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.L. Ciomăgești, apreciind că Instanța a realizat în cauza de față o greșită aplicare a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul - reclamant a menționat că, în calitate de beneficiar, a încheiat cu Agenția S.A.P.A.R.D., în calitate de autoritate contractantă, contractul din 17 aprilie 2003, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile în sumă de 28.512.440.520 lei pentru realizarea proiectului intitulat „Modernizare pe D.C. 187, D.J. 703 B Cotu – Uda limita județ Olt”, iar proiectantul a angajat ca expert cheie pe d-na A.E.I., salariată la S.P.A.D.P.J.A. Recurentul susține că la controlul de fond, executat de Curtea de Conturi București la Agenția S.A.P.A.R.D., greșit s-a reținut că expertul cheie A.E.I. ar fi funcționar sau salariat în administrația publică, aceeași confuzie fiind făcută și de Instanța de Fond.

A mai arătat recurentul că salariata A.E.I. nu face parte din categoria funcționarilor și nici a salariaților asimilați acestora, deoarece locul său de muncă se află într-un serviciu public de administrare și nu de administrație publică. În fine, recurentul a mai susținut că în mod greșit Instanța de Fond nu a admis capătul de cerere privind recalcularea sumelor stabilite de organele de control intern, fără a-și argumenta însă această susținere. Intimata A.P.D.R.P., care în urma reorganizării Agenției S.A.P.A.R.D., s-a subrogat legal în drepturile și obligațiile acesteia, decurgând din gestionarea programului S.A.P.A.R.D., conform O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006, a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea recursului declarat ca nefondat.

În esență, prin apărările dezvoltate, intimata - pârâtă a menționat că nu s-a făcut nici o confuzie între „serviciul public de administrare și serviciul public de administrație publică”, atât doctrina cât și legislația utilizată în derularea Programului S.A.P.A.R.D., inclusiv contractul de finanțare, fiind clarificatoare în sensul că interdicția nu se limitează doar la angajații care exercită prerogativele de putere publică sau doar la sfera autorităților din administrația publică. În condițiile în care entitatea supusă analizei, respectiv C.J. Argeș, S.P.A.D.P., este înființată și funcționează în subordinea unei autorități publice, statul deține controlul absolut asupra acesteia și în cadrul său sunt desfășurate activități prin care se prestează un serviciu cu utilizarea de resurse publice, este evident că aceasta se încadrează în noțiunea de administrație publică, astfel cum este definită ea și de doctrină.

Așa fiind, este corectă constituirea debitului în cuantum de 20.480 RON în sarcina reclamantei. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale aplicabile, de probele administrate și prin prisma criticilor recurentului - reclamant, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reține că hotărârea atacată este legală și pronunțată cu corecta interpretare a legii nefiind incidente motive de modificare sau de casare, în considerarea celor în continuare arătate. Obiectul acțiunii recurentului - reclamant îl constituie anularea Deciziei Agenției S.A.P.A.R.D. nr. 2774 din 21 februarie 2006 și a procesului - verbal de control, încheiat la data de 3 noiembrie 2005, documente prin care, reținându-se un conflict de interese generat de faptul că d-na A.E.I.

deține simultan calitatea de angajat al administrației publice și pe aceea de diriginte de șantier în cadrul unui contract finanțat de C.E., C.L. Ciomăgești fiind răspunzător întrucât nu a identificat și/ sau nu a înlăturat respectivul conflict de interese, s-a constituit în sarcina acestei din urmă autorități un debit în cuantum de 20.480,00 RON, plus dobânzi și penalități aferente, reprezentând suma decontată expertului cheie aflat în incompatibilitate. Înalta Curte reține că nu este întemeiată critica recurentului - reclamant vizând așa zisa confuzie făcută de instanța de fond cu privire la doamna A.E.I., expert cheie, care potrivit recurentului, nu face parte din categoria funcționarilor publici, locul său de muncă fiind într-un serviciu public de administrare a drumurilor, date fiind, în principal, prevederile legale ce guvernează contractul în litigiu, ce beneficiază de finanțare nerambursabilă.

Astfel, potrivit art. 9, conflictul de interese din „Manualul de reguli și proceduri pentru contractele de achiziții publice de serviciu vol. II”, formularul G 3 – A.C.P. 1.11 (Condiții generale pentru contractele de servicii), alin. (9.3), regula generală instituită este că funcționarii sau alte persoane din administrația publică a țării beneficiare, indiferent de situația lor administrativă nu vor fi angajați ca experți în contractele finanțate de C.E. în țara beneficiară. Totodată, cum bine a reținut și Instanța de Fond din actele depuse la dosar (cartea de muncă a d-nei A.E.I.), acesta a fost transferată în interes de serviciu, conform art. 89 lit. b) din Legea nr. 188/1999, la data de 01 iunie 2001, de la C.J.

Argeș, la S.P.A.D.J.A., unde a deținut în perioada 2001 - 2004, o funcție publică, respectiv aceea de consilier categoria A, clasa I gr.2. În raport de formularea cuprinsă în manualul de reguli și proceduri pentru contractele de achiziții publice - conflicte de interese - și reținând situația efectivă în care s-a aflat expertul cheie, Înalta Curte reține că sunt corecte constatările organelor de control, menținute prin sentința atacată, în condițiile în care desfășurarea activității într-un serviciu public de administrare, aflat în cadrul C.J. Argeș, ce face indubitabil parte din administrația publică, se circumscrie evident activităților publice și noțiunii de administrație publică.

Din această perspectivă, regimul de angajare al personalului, cu contract de muncă sau ca funcționar public, conform Legii nr. 215/2001, nu schimbă cu nimic concluziile ce au condus în mod just la stabilirea conflictului de interese, ceea ce a atras și stabilirea debitului în sarcina reclamantului, în sumă de 20.480,00 RON, cu accesorii, cu titlu de cheltuieli neeligibile, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de expertul cheie. Nefondată este și critica vizând cuantumul sumei neeligibile stabilite în sarcina recurentului, cât vreme Instanța de Fond, motivat și raportat la conținutul documentelor întocmite de organele de control, ca și din celelalte înscrisuri aflate la dosar, a apreciat corecta determinare a cuantumului.

Nu mai puțin relevant în acest sens este și faptul că suma în discuție a fost prevăzută în anexa 5, detalierea bugetului pentru achiziții de servicii, din oferta financiară, suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de expertul cheie fiind ca atare individualizată (20.480,00 RON fără TVA). Față de toate cele mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.L. Ciomăgești împotriva sentinței civile nr. 1620 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.