ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2009

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 652/ F din 3 iunie 2008, a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 38605/3/2007, instanța s-a pronunțat asupra faptelor mai multor inculpați, trimiși în judecată, pentru infracțiuni din Legea nr. 143/2000, printre care și ale inculpatului G.F. În legătură cu infracțiunile reținute în actul de inculpare, cu privire la acest inculpat, prima instanță a hotărât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 48 C. pen., achitarea inculpatului G.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat și pentru infracțiunea prevăzută de at.4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Cu privire la faptele imputate acestui inculpat instanța de fond a reținut că deși inculpatului i se reține că, la 14 iulie 2007, acesta a vândut unui colaborator al organului de urmărire penală, o doză de 0,005 gr. heroină, din probe rezultă, mai ales, din convorbirea ambientală, că inculpatul, în momentul în care a fost vizitat de colaborator, era bolnav, aproape inconștient, iar colaboratorul a vorbit, în principal, cu mama acestuia, în legătură cu tratamentul de dezintoxicare, pe care îl urma inculpatul G.F.

Colaboratul văzând cât de rău îi este inculpatului, i-a adus medicamente de la el și spunându-i că-i este și lui rău, i-a cerut, să-i dea ceva, pentru a-și reveni. Inculpatul i-a spus ritos că nu are nimic, el luând doar medicamentele de dezintoxicare. în aceste condiții, colaboratorul a propus să ia pe banii lui, o mică cantitate pentru amândoi, pentru că-i era și lui rău (B.C.). Mama inculpatului, prezentă la discuție, a întrebat cine se duce, dacă se duce, colaboratorul sau chiar ea. Rezultă din redarea acestei convorbiri în mediu ambiental că inculpatul se afla într-o stare aproape de inconștientă, că lua tratament care-l ținea mai mult adormit și că numai la insistentele colaboratorului a fost de acord să ia de la o persoană, pentru consumul său și al colaboratorului.

Instanța a constatat că, pentru a reține săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri trebuie să existe împreună dovedite, elementele constitutive ale infracțiunii, latura obiectivă, în speță, fiind dovedită, în sensul că a luat bani de la colaborator și a cumpărat pentru ambii, consum propriu, o cantitate foarte mică de 0,005 gr. heroină, tocmai pentru că era într-o stare foarte proastă, ca urmare a tratamentului urmat. S-a mai reținut de instanță că actul de cumpărare pe banii colaboratorului a fost un act determinat de insistențele colaboratorului care chiar i-a spus că medicamentele ce le lua, nu erau bune. Instanța a reținut, de asemenea, că la această discuție, a participat mama inculpatului, acesta fiind în imposibilitate de a duce o conversație, spunând la un moment dat, mama inculpatului, „mă duc eu sau tu”.

Instanța a reținut că această unică probă, în dovedirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost obținută în condițiile art68 alin. (2), a determinat prin mijloace insidioase pe inculpat să cumpere pentru sine și pentru colaborator o cantitate infimă de drog, pentru ca B.C., colaborator și investigator, să obțină probe, în mod nelegal. Or, acest gen de infracțiuni se săvârșesc cu forma vinovăției, intenție directă sau indirectă, ori, în condițiile determinării de acțiunea colaboratorului, și a stării aproape de inconștiență a inculpatului, determinată de medicamentele psihotrope, pe care le lua, încât, nu ne aflăm în fața unui itericriminis clar, al inculpatului.

Cu privire la săvârșirea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanța a reținut că nu există probe. Astfel, singura probă este procesul verbal de percheziție în care în care se atestă găsirea unor seringi, pungulițe, etc., cu urme de substanțe - droguri. Or, chiar din proba nelegal obținută de colaborator rezultă că inculpatul G.F. declara că nu are „nimic” pentru a se liniști repetând „nu am, nu am!”. Dacă, în condițiile din speță, în care întâi s-a interceptat ambiental o convorbire în care inculpatul declara că nu are pentru consum, nimic, o singură probă privind existența unor seringi și pungi cu vagi urme de heroină, nu poate face dovada săvârșirii infracțiunii de consum de droguri, încât, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., va trebui să-l achite pe inculpat. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, vizând pe mai mulți inculpați, prezenți în sentință, printre care și pe inculpatul G.F., achitat, pentru cele două infracțiuni. În esență, parchetul a criticat soluția privindu-l pe inculpatul G.F., ca fiind greșită susținându-se că el ar fi trebuit să fie condamnat, fiind un traficant de droguri, cu o condamnare anterioară, pentru o faptă similară, ceea ce face să fie și recidivist, în raport de comiterea ultimelor fapte. Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțându-se asupra apelurilor parchetului și al unui inculpat M.I.C., prin decizia penală nr. 265 din 3 noiembrie 2008, nu se pronunță asupra criteriilor formulate de parchet împotriva sentinței, în ce-l privește pe G.F., limitându-se a constata „că inculpatul G.F.

este arestat în altă cauză”. În contra acestei decizii, parchetul nu a declarat recurs, lăsând astfel situația juridică a recurentului neclară, asupra existenței sau inexistenței, răspunderii penale, ceea ce l-a determinat pe inculpat, să atace el, cu recurs, decizia apelului. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, analiza actelor dosarului, arată că instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra apelului parchetului, privind achitarea recurentului. În această situație, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului G.F. împotriva deciziei penale nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, casând decizia penală atacată, în ce-l privește pe recurent și trimițând cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la Curtea de Apel București, numai în ce privește pe recurent, existând interesul acestuia de a-și clarifica situația juridică, cu privire la fapte.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere situațiile specifice ale speței, faptul că parchetul n-a declarat recurs împotriva deciziei casate, precum și faptul că rejudecarea are loc ca urmare a recursului inculpatului. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Văzând și dispozițiile referitoare la plata onorariului avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat G.F. împotriva deciziei penale nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată numai cu privire la inculpatul G.F.. Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București la Curtea de Apel București, numai cu privire la recurentul inculpat G.F. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.