ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 56/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 56/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 713 din 10 iulie 2009 Tribunalul
București l-a condamnat pe inculpatul O.S., în baza art. 2 alin. (1), (2) din
Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C.
pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., la 3 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu aplicarea
art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
A dedus arestarea preventivă de la
data de 21 mai 2009 la zi, menținând măsura privativă de libertate.
A confiscat 0,11 grame
heroină-cafeină și griseofulvin precum și suma de 100 RON.
Inculpatul a fost obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că la
data de 30 aprilie 2008 colaboratorul „G.V.” s-a deplasat împreună cu
investigatorul sub acoperire „B.I.” în apropierea locuinței inculpatului O.S.,
situată în localitatea Voluntari, și sub supravegherea investigatorului a
cumpărat de la inculpat o doză heroină cu suma de 50 RON.
Raportul de constatare
tehnico-științifică a concluzionat că substanța cumpărată de la inculpat este
heroină, în cantitate de 0,04 grame.
La data de 7 mai 2008 aceeași echipă
colaborator-investigator s-a deplasat în localitatea Voluntari, unde, în zona
benzinăriei Rompetrol, colaboratorul „G.V.” s-a întâlnit cu inculpatul O.S.
pentru a cumpăra o altă doză de heroină.
Inculpatul a primit suma de 50 RON,
după care a contactat-o telefonic pe inculpata C. (fostă Ș.) M., care, avizată
astfel, i-a înmânat colaboratorului în zona „La Gheață” din aceeași localitate,
doza de heroină.
Prin raportul de constatare
tehnico-științifică s-a constatat că substanța examinată, în cantitate de 0,15
grame, conține heroină, cofeină și griseofulvin.
Instanța a reținut săvârșirea
faptelor și vinovăția inculpatului pe baza proceselor-verbale de vizionare și
de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului, rapoartelor și
declarațiilor investigatorului și colaboratorului sub acoperire, rapoartelor de
constatare tehnico-științifică, declarațiilor martorilor cu identitate
protejată B.I. și G.V., ale martorilor O.A.I., S.S., S.Ș., V.A., C.R., G.C.,
N.C., B.T. și T.P., declarațiile coinculpaților, toate coroborate cu
declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea acestora.
La individualizarea pedepsei s-a
făcut trimitere la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri
inculpatul O.S. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei și schimbarea
modalității de executare prin aplicarea prevederilor art. 86
1
C.
pen.
Prin Decizia penală nr. 198 din 7 octombrie 2009
Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Instanța de control judiciar a
constatat, față de datele de caracterizare a conduitei inculpatului, inclusiv
cele ce rezultă din cazierul judiciar care, reexaminate, relevă statutul de
recidivist al acestuia, precum și față de gradul de pericol social concret al
infracțiunii, că nu se justifică nici reducerea pedepsei, nici schimbarea
modalității de executare a acesteia, într-una neprivativă de libertate.
Decizia penală susmenționată a fost
atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o pentru netemeinicie, constând
în greșita respingere a cererilor de reducere a pedepsei și de schimbare a
modalității de executare, prin dispunerea suspendării executării acesteia sub
supraveghere.
Verificând hotărârea atacată pe baza
actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului,
susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
În cauză instanțele au reținut o
corectă situație de fapt, bazată pe probe legal administrate în cursul
procesului penal.
Inculpatul și-a recunoscut
vinovăția.
Încadrarea juridică reținută este
legală.
Critica privind greșita
individualizare a pedepsei sub aspectele cuantumului și modalității de
executare, nu este întemeiată.
Osebit de gradul ridicat de pericol
social - generic și concret - al tipului particular de infracțiune săvârșită,
rezultat atât din urmările cunoscute și demonstrate asupra sănătății
consumatorilor de droguri, cât și din actele concrete de trafic multiplu de
droguri, în relație cu alți traficanți, Curtea constată că inculpatul O.S. nici
nu se află la prima încălcare a legii.
Chiar dacă instanța de fond nu a
reținut starea de recidivă a acestuia, cazierul judiciar atestă că inculpatul a
mai fost condamnat în perioada 1998 - 2000 la mai multe pedepse privative de
libertate între 1 an și 5 ani, toate pentru furturi.
Funcțiile pedepsei - de constrângere
și reeducare - și scopul acesteia - de prevenire a săvârșirii de noi
infracțiuni - în raport de datele sus-arătate, nu pot fi realizate decât în
condițiile executării pedepsei prin privare de libertate, așa cum, judicios, au
apreciat instanțele în precedent.
Față de cele ce preced, recursul
inculpatului O.S. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce
durata reținerii și arestării preventive de la 21 mai 2009 la 13 ianuarie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul O.S. împotriva Deciziei penale nr. 198/A din 07
octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
durata reținerii și arestării preventive de la 21 mai 2009 la 13 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 200
RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
13 ianuarie 2010.