ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1968/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC A.R.C. SA Târgu Cărbunești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Gorj, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere din 11 august 2006, emisă de pârâtă. În motivare, reclamanta a arătat că, prin raportul de inspecție fiscală din 10 august 2006 și decizia de impunere din 11 august 2005 i s-au stabilit în sarcină obligații bugetare suplimentare în sumă de 1.274.765 lei (RON), împotriva acestor acte societatea depunând contestație. A mai susținut că, prin executarea deciziei menționate, ar suferi o pagubă iminentă, prin blocarea activității societății, cu consecințe sociale grave, în condițiile în care există și îndoieli puternice asupra legalității actului administrativ în discuție.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 749 din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2006, a admis cererea și a disjuns suspendarea executării deciziei de impunere din 11 august 2006 și a raportului de inspecție fiscală până la soluționarea pe fond a contestației. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și cu împrejurarea că, în cauză, sunt întrunite cele două condiții prevăzute de acest text legal, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în esență, că cererea formulată nu îndeplinește condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar motivele invocate de reclamantă nu erau justificate pentru acordarea suspendării actului administrativ, argumentele folosite antamând fondul cauzei. Recursul este întemeiat. Instanța de fond a reținut că, în cauză, ar fi îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ se poate dispune doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente. În privința primei condiții, legea nu conține reglementări, dar este evident că existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.

În cauză, prima instanță a motivat existența unei astfel de îndoieli analizând, practic, fondul cauzei și invocând faptul că societatea a fost verificată de organe de inspecție fiscală diferite, rezultatele fiind contradictorii, ceea ce nu constituie o justificare suficientă pentru înfrângerea principiului caracterului executoriu al actelor administrative și nici pentru caracterul provizoriu al suspendării executării acestor acte. În ceea ce privește cea de a doua condiție cerută, legea a definit paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Or, instanța fondului s-a limitat doar să afirme că, prin executarea actului administrativ - decizia de impunere din 11 august 2006, s-ar produce o pagubă inevitabilă, în condițiile în care societatea are contracte în derulare și certificat de investitor în zona defavorizată, făcând investiții în zonă și angajând muncitori disponibilizați din sectorul minier. În realitate, argumentele invocate nu susțin cerința legală precizată, neprecizând în mod concret iminența producerii unui prejudiciu. În concluzie, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării și aplicării greșite a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul va fi admis și, rejudecând, cererea de suspendare se va respinge pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 749 din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond, respinge cererea de suspendare a executării deciziei de impunere din 11 august 2006 și a raportului de inspecție fiscală, formulată de SC A.R.C. SA. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2007.