ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1968/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC A.R.C. SA Târgu Cărbunești a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Gorj, în temeiul art.

14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere din 11

august 2006, emisă de pârâtă.

În motivare, reclamanta a

arătat că, prin raportul de inspecție fiscală din 10 august 2006 și decizia de

impunere din 11 august 2005 i s-au stabilit în sarcină obligații bugetare

suplimentare în sumă de 1.274.765 lei (RON), împotriva acestor acte societatea

depunând contestație.

A mai susținut că, prin

executarea deciziei menționate, ar suferi o pagubă iminentă, prin blocarea

activității societății, cu consecințe sociale grave, în condițiile în care

există și îndoieli puternice asupra legalității actului administrativ în

discuție.

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 749 din camera de

consiliu de la 23 noiembrie 2006, a admis cererea și a disjuns suspendarea executării

deciziei de impunere din 11 august 2006 și a raportului de inspecție fiscală

până la soluționarea pe fond a contestației.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și

cu împrejurarea că, în cauză, sunt întrunite cele două condiții prevăzute de

acest text legal, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea

prevenirii unei pagube iminente.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. Gorj, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acestei hotărâri,

în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în

esență, că cererea formulată nu îndeplinește condițiile cerute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, iar motivele invocate de reclamantă nu erau justificate

pentru acordarea suspendării actului administrativ, argumentele folosite

antamând fondul cauzei.

Recursul este întemeiat.

Instanța de fond a reținut

că, în cauză, ar fi îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ se poate dispune

doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube

iminente.

În privința primei condiții,

legea nu conține reglementări, dar este evident că existența unui caz bine

justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ

este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra

prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis

pe baza legii și pentru executarea acesteia.

În cauză, prima instanță a

motivat existența unei astfel de îndoieli analizând, practic, fondul cauzei și

invocând faptul că societatea a fost verificată de organe de inspecție fiscală

diferite, rezultatele fiind contradictorii, ceea ce nu constituie o justificare

suficientă pentru înfrângerea principiului caracterului executoriu al actelor

administrative și nici pentru caracterul provizoriu al suspendării executării

acestor acte.

În ceea ce privește cea de a

doua condiție cerută, legea a definit paguba iminentă ca fiind un prejudiciu

material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Or, instanța fondului s-a

limitat doar să afirme că, prin executarea actului administrativ - decizia de

impunere din 11 august 2006, s-ar produce o pagubă inevitabilă, în condițiile

în care societatea are contracte în derulare și certificat de investitor în

zona defavorizată, făcând investiții în zonă și angajând muncitori

disponibilizați din sectorul minier.

În realitate, argumentele

invocate nu susțin cerința legală precizată, neprecizând în mod concret

iminența producerii unui prejudiciu.

În concluzie, Curtea reține

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării și aplicării greșite a prevederilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul va fi admis și, rejudecând, cererea

de suspendare se va respinge pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta D.G.F.P. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 749 din camera de consiliu

de la 23 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și,

în fond, respinge cererea de suspendare a executării deciziei de impunere din

11 august 2006 și a raportului de inspecție fiscală, formulată de SC A.R.C. SA.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 aprilie 2007.