ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2292/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 9 decembrie 2005 a Judecătoriei Sector 1 București, pronunțată în Dosarul nr. 12224/2005, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 emis de A.N.R.S.P.G.C., excepție invocată de contestatoarea SC T.F.G.C. SRL București. Petenta a contestat procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 11 august 2005, emis de Garda Financiară București, susținând că în mod greșit s-a reținut că nu a avut autorizație privind montarea contoarelor de apă caldă utilizate ca repartitoare de costuri, în perioada 1 februarie 2005 – 31 iulie 2005, întrucât a intervenit aprobarea tacită conform art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2003. Societatea comercială a precizat că a formulat cerere pentru emiterea autorizației la data de 7 martie 2005, iar prin adresa din 29 martie 2005, autoritatea administrativă i-a comunicat faptul că documentația trebuie completată, însă nu a fost respectat termenul de 10 zile prevăzut de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003, având în vedere că autorizația trebuia emisă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, conform art. 6 alin. (2) din ordonanță. Cum intimata a invocat dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 al A.N.R.S.P.G.C.

pentru aprobarea Normelor privind autorizarea în domeniul montării și exploatării sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum în imobile de tip condominiu (care prevăd că autoritatea poate cere petentului, dacă este cazul, completări la documentele depuse, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii), contestatoarea a invocat excepția de nelegalitate a acestei norme față de dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003 (care prevăd că, dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia).

Prin sentința civilă nr. 149/2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că dispozițiile atacate nu sunt nelegale, deoarece Legea nr. 326/2001, în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 259/2004, lasă stabilirea procedurii de autorizare în baza normelor ce vor fi adoptate ulterior, iar termenul lege din art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003 este folosit în sens larg. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta. În motivarea recursului s-a arătat că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 27/2003 se referă numai la lege, nu la orice act normativ. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat. Potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003 „dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia”. Conform alin. (4) al art. 6 din O.U.G. nr. 27/2003, autoritatea administrativă, în cazul în care constată o neregularitate a documentației depuse, va notifica acest fapt solicitantului, „cu cel puțin cu 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații”. Având în vedere că legea nu prevede un termen pentru eliberarea autorizației de genul celei solicitate de reclamantă de la A.N.R.S.P.G.C., devin aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G.

nr. 27/2003, în sensul că autorizația trebuia emisă în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii. Întrucât autoritatea a apreciat că petenta nu a depus documentația completă, avea obligația să o înștiințeze în acest sens în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003. Drept urmare, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 a A.N.R.S.P.G.C. (care prevăd că autoritatea poate cere solicitantului de autorizație completarea documentației în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii) sunt nelegale, în contradicție cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 27/2003, mai sus citate. Este greșită aprecierea Instanței de Fond, în sensul că termenul lege din cuprinsul art. 6 alin. (2) din O.U.G.

nr. 27/2003 este folosit în sens larg. Singurul sens al termenului lege, utilizat în art. 6 atât în cuprinsul alin. (2), cât și în ce al alin. (4) din ordonanță, este acela de act juridic adoptat de Parlament, destinat a reglementa relațiile sociale la nivel primar (O.U.G. nr. 27/2003 a fost aprobată de Parlament prin Legea nr. 486/2003). Textele mai sus precizate au în vedere acte normative cu putere de lege și nicidecum acte administrative normative, astfel cum în mod netemeinic a reținut Instanța fondului. Este greșită și aprecierea Curții de Apel în sensul că Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodărire comunală ar lăsa stabilirea procedurii de autorizare în baza Normelor ce se vor adopta ulterior, astfel încât termenele stabilite în Ordinul nr. 259/2004 sunt legale.

În nici o dispoziție a acestei legi nu se prevede în acest sens, iar Ordinul nr. 259/2004 nici nu cuprinde o dispoziție explicită privind termenul de emitere a autorizației. Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentința se va modifica și excepția de nelegalitate va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC T.F.G.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 149 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC T.F.G.C. SRL București. Constată că sunt nelegale dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 emis de A.N.R.S.P.G.C., în ce privește termenul de 30 de zile în care autoritatea poate cere solicitantului completarea documentației. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.