ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2292/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 9 decembrie 2005 a Judecătoriei Sector 1 București, pronunțată în Dosarul nr. 12224/2005, a fost sesizată Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din

Ordinul nr. 259/2004 emis de A.N.R.S.P.G.C., excepție invocată de contestatoarea

SC T.F.G.C. SRL București.

Petenta a contestat procesul

- verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 11 august 2005, emis

de Garda Financiară București, susținând că în mod greșit s-a reținut că nu a

avut autorizație privind montarea contoarelor de apă caldă utilizate ca

repartitoare de costuri, în perioada 1 februarie 2005 – 31 iulie 2005, întrucât

a intervenit aprobarea tacită conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003.

Societatea comercială a

precizat că a formulat cerere pentru emiterea autorizației la data de 7 martie

2005, iar prin adresa din 29 martie 2005, autoritatea administrativă i-a

comunicat faptul că documentația trebuie completată, însă nu a fost respectat

termenul de 10 zile prevăzut de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003, având

în vedere că autorizația trebuia emisă în termen de 30 de zile de la depunerea

cererii, conform art. 6 alin. (2) din ordonanță.

Cum intimata a invocat

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 al A.N.R.S.P.G.C. pentru

aprobarea Normelor privind autorizarea în domeniul montării și exploatării

sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum

în imobile de tip condominiu (care prevăd că autoritatea poate cere petentului,

dacă este cazul, completări la documentele depuse, în termen de 30 de zile de

la înregistrarea cererii), contestatoarea a invocat excepția de nelegalitate a

acestei norme față de dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2003

(care prevăd că, dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de

autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze

cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia).

Prin sentința civilă nr. 149/2004

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

excepția a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că dispozițiile atacate

nu sunt nelegale, deoarece Legea nr. 326/2001, în temeiul căreia a fost emis

Ordinul nr. 259/2004, lasă stabilirea procedurii de autorizare în baza normelor

ce vor fi adoptate ulterior, iar termenul lege din art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr.

27/2003 este folosit în sens larg.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen reclamanta.

În motivarea recursului s-a

arătat că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 27/2003 se referă numai la lege,

nu la orice act normativ.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 6 alin. (2)

din O.U.G. nr. 27/2003 „dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea

cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să

soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea

acesteia”.

Conform alin. (4) al art. 6

din O.U.G. nr. 27/2003, autoritatea administrativă, în cazul în care constată o

neregularitate a documentației depuse, va notifica acest fapt solicitantului,

„cu cel puțin cu 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege

pentru emiterea respectivei autorizații”.

Având în vedere că legea nu

prevede un termen pentru eliberarea autorizației de genul celei solicitate de

reclamantă de la A.N.R.S.P.G.C., devin aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2)

din O.U.G. nr. 27/2003, în sensul că autorizația trebuia emisă în termen de 30

de zile de la data depunerii cererii.

Întrucât autoritatea a

apreciat că petenta nu a depus documentația completă, avea obligația să o

înștiințeze în acest sens în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii,

în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2003.

Drept urmare, dispozițiile art.

11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 a A.N.R.S.P.G.C. (care prevăd că

autoritatea poate cere solicitantului de autorizație completarea documentației

în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii) sunt nelegale, în

contradicție cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 27/2003, mai sus citate.

Este greșită aprecierea Instanței

de Fond, în sensul că termenul lege din cuprinsul art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr.

27/2003 este folosit în sens larg. Singurul sens al termenului lege, utilizat

în art. 6 atât în cuprinsul alin. (2), cât și în ce al alin. (4) din ordonanță,

este acela de act juridic adoptat de Parlament, destinat a reglementa relațiile

sociale la nivel primar (O.U.G. nr. 27/2003 a fost aprobată de Parlament prin

Legea nr. 486/2003).

Textele mai sus precizate au

în vedere acte normative cu putere de lege și nicidecum acte administrative

normative, astfel cum în mod netemeinic a reținut Instanța fondului.

Este greșită și aprecierea Curții

de Apel în sensul că Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de

gospodărire comunală ar lăsa stabilirea procedurii de autorizare în baza

Normelor ce se vor adopta ulterior, astfel încât termenele stabilite în Ordinul

nr. 259/2004 sunt legale. În nici o dispoziție a acestei legi nu se prevede în

acest sens, iar Ordinul nr. 259/2004 nici nu cuprinde o dispoziție explicită

privind termenul de emitere a autorizației.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi admis, sentința se va modifica și excepția de nelegalitate va fi

admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC T.F.G.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 149 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC T.F.G.C.

SRL București.

Constată că sunt nelegale

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 emis de A.N.R.S.P.G.C.,

în ce privește termenul de 30 de zile în care autoritatea poate cere

solicitantului completarea documentației.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2007.