ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
1703 din 16 august 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul B.P., prin
care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.G.C. suspendarea
executării Ordinului nr. 255 din 14 aprilie 2006 și a Metodologiei de
repartizare și facturare a consumurilor individuale de energie termică în
imobilele de tip condominiu.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut, în esență, că, în cazul de față, cele două
condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt
îndeplinite, motivele cererii vizând legalitatea actelor a căror suspendare se
solicită, aceste aspecte urmând a fi verificate în dosarul de fond nr. 2480/2/2006,
în curs de soluționare la aceeași instanță.
În termen legal, împotriva
sentinței arătate a declarat recurs reclamantul B.P.
Cererea de recurs nu a fost
motivată în drept, iar în fapt în cuprinsul ei s-a subliniat necesitatea
reanalizării cererii de suspendare a celor două acte administrative emise de
A.N.R.G.C., această autoritate fiind singura în măsură să exercite un control
real asupra metodologiilor de repartizare și facturare a consumurilor
individuale de energie termică în imobilele de tip condominiu, în acord cu H.G.
nr. 1386/2003 și fără a permite asociațiilor de proprietari să elaboreze
metodologii proprii în acest domeniu.
Prin întâmpinare, în
principal, intimata A.N.R.G.C. a invocat în temeiul art. 302
1
C. proc. civ., excepția nulității recursului, întrucât nu a fost menționată hotărârea
care se atacă, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat pentru
neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casație și
Justiție reține că:
Potrivit art. 302
1
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub
sancțiunea nulității, mențiunea constând în „indicarea hotărârii care se
atacă”.
În cauză, însă, sancțiunea
nulității nu va fi aplicată deoarece așa cum se poate observa din cuprinsul
cererii de recurs se face trimitere la numărul dosarului soluționat de Curtea
de Apel București precum și la obiectul acțiunii și anume suspendarea actelor
administrative reprezentate de Ordinul nr. 255 din 14 aprilie 2006 al președintelui
A.N.R.G.C. și de Metodologia de repartizare și facturare a consumurilor
individuale; în aceste condiții este vorba doar de o omisiune de a se indica
numărul sentinței recurate.
În privința fondului
recursului de față, în lipsa indicării motivelor pentru care s-a exercitat
această cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza
legalitatea sentinței nr. 1703/2006 în virtutea art. 304
1
C. proc. civ.
Examinându-se astfel cauza,
se constată că în mod corect instanța fondului a respins ca neîntemeiată
cererea de suspendare a executării celor două acte administrative arătate mai
înainte.
În contextul neîndeplinirii
celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.
554/2004 pentru a fi posibilă suspendarea executării unui act administrativ,
respectiv existența „unui caz bine justificat” și „pentru prevenirea unei
pagube iminente”, prezumția de legalitate de care se bucură actele
administrative nu a fost răsturnată.
De altfel, așa cum rezultă
din sentința civilă nr. 2250 din 11 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată și
cererea prin care s-a solicitat anularea celor două acte administrative în
discuție.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.P. împotriva sentinței civile nr. 1703 din 16 august 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2007.