ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1703 din 16 august 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul B.P., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.G.C. suspendarea executării Ordinului nr. 255 din 14 aprilie 2006 și a Metodologiei de repartizare și facturare a consumurilor individuale de energie termică în imobilele de tip condominiu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că, în cazul de față, cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite, motivele cererii vizând legalitatea actelor a căror suspendare se solicită, aceste aspecte urmând a fi verificate în dosarul de fond nr. 2480/2/2006, în curs de soluționare la aceeași instanță.

În termen legal, împotriva sentinței arătate a declarat recurs reclamantul B.P. Cererea de recurs nu a fost motivată în drept, iar în fapt în cuprinsul ei s-a subliniat necesitatea reanalizării cererii de suspendare a celor două acte administrative emise de A.N.R.G.C., această autoritate fiind singura în măsură să exercite un control real asupra metodologiilor de repartizare și facturare a consumurilor individuale de energie termică în imobilele de tip condominiu, în acord cu H.G. nr. 1386/2003 și fără a permite asociațiilor de proprietari să elaboreze metodologii proprii în acest domeniu. Prin întâmpinare, în principal, intimata A.N.R.G.C. a invocat în temeiul art. 302 1 C. proc. civ., excepția nulității recursului, întrucât nu a fost menționată hotărârea care se atacă, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat pentru neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că: Potrivit art. 302 1 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, mențiunea constând în „indicarea hotărârii care se atacă”. În cauză, însă, sancțiunea nulității nu va fi aplicată deoarece așa cum se poate observa din cuprinsul cererii de recurs se face trimitere la numărul dosarului soluționat de Curtea de Apel București precum și la obiectul acțiunii și anume suspendarea actelor administrative reprezentate de Ordinul nr. 255 din 14 aprilie 2006 al președintelui A.N.R.G.C. și de Metodologia de repartizare și facturare a consumurilor individuale; în aceste condiții este vorba doar de o omisiune de a se indica numărul sentinței recurate.

În privința fondului recursului de față, în lipsa indicării motivelor pentru care s-a exercitat această cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza legalitatea sentinței nr. 1703/2006 în virtutea art. 304 1 C. proc. civ. Examinându-se astfel cauza, se constată că în mod corect instanța fondului a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării celor două acte administrative arătate mai înainte. În contextul neîndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi posibilă suspendarea executării unui act administrativ, respectiv existența „unui caz bine justificat” și „pentru prevenirea unei pagube iminente”, prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative nu a fost răsturnată.

De altfel, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2250 din 11 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată și cererea prin care s-a solicitat anularea celor două acte administrative în discuție. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.P. împotriva sentinței civile nr. 1703 din 16 august 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.