ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5810/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/

F din 28 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.G. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 81/P/2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, petentul, la data

de 9 mai 2001, s-a adresat cu o acțiune la Judecătoria Galați, prin care

solicită obligarea pârâtei SC F.D.F.E.E. Galați la plata contravalorii unui

contor cumpărat în anul 1968.

Prin sentința penală nr. 7846

din 16 septembrie 2002, în dosarul nr. 6192/2002, Judecătoria Galați a respins

acțiunea ca fiind prescris dreptul la acțiune, sentința fiind pronunțată de

judecător P.C.

Împotriva acestei soluții,

în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs petentul L.G.

Prin decizia civilă nr. 708

din 25 noiembrie 2003 (dosar nr. 2316/C/2003), Tribunalul Galați i-a respins

recursul ca fiind nefondat.

Împotriva magistraților ce

au pronunțat cele două soluții, la fond și în recurs, P.C. și, respectiv, A.R. și

P.C., petentul a formulat plângere, cerând organelor de anchetă penală

cercetarea celor trei făptuitori pentru infracțiunea de abuz în serviciu,

prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr. 81/P/2006

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în urma verificării celor

susținute de petent și a probelor administrate, a dispus neînceperea urmăririi

penale față de cei trei făptuitori pentru infracțiunile prevăzute de art. 246

și art. 289 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în motivarea

soluției că judecătorii au motivat hotărârile date în fapt și în drept și că au

fost avute în vedere probele pe care le-au administrat părțile, dar și că,

potrivit H.C.M. nr. 2763/1968, dreptul la acțiune în cazul petentului era

prescris.

Nemulțumit de rezoluția

arătată, petentul a formulat plângere la același Parchet în atenția

procurorului general.

Prin rezoluția nr. 651/II/2/2006,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins plângerea petentului.

Împotriva celor două

rezoluții petentul a formulat plângere la instanța competentă, Curtea de Apel

Galați, arătând că a fost prejudiciat și solicitând desființarea rezoluțiilor

și sancționarea penală a făptuitorilor.

Din analiza celor două

rezoluții, a hotărârilor pronunțate de făptuitori și a probelor existente la

dosar, instanța a constatat că soluțiile date de parchet sunt temeinice și

legale.

În urma verificărilor

efectuate s-a constatat că făptuitorii au respectat procedurile prevăzute de

lege care reglementează desfășurarea proceselor civile și au pronunțat hotărâri

pe baza probelor depuse la dosar și a legislației în materie, aflată în vigoare.

La data montării contorului

erau în vigoare dispozițiile H.C.M. nr. 2763/1968, iar dreptul de creanță al

petentului în ce privește prețul contorului curge de la data montării pe o

perioadă de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1968, drept de creanță

care era prescris la data când a fost introdusă acțiunea civilă în instanță.

Neexistând nici o dovadă la

dosar care să fi întrerupt prescripția sau să o fi suspendat, instanțele au

constatat pur și simplu că dreptul la acțiune a fost prescris.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petentul L.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost dată fără a se avea în vedere

actele dosarului. Totodată, în motivarea recursului, petentul a făcut ample

considerații cu privire la nelegalitatea hotărârilor pronunțate de judecătorii

intimați.

Examinând recursul declarat

de petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza materialului

probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile

desfășurate de intimați, în calitate de judecători care s-au pronunțat în

dosarele nr. 6192/2002 al Judecătoriei Galați și, respectiv, nr. 2316/C/2003 al

Tribunalului Galați, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un

indiciu în legătură cu soluționarea cu rea-credință sau din gravă neglijență a

cererii deduse judecății, simplul fapt că soluția a fost nefavorabilă

intereselor petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere

penală a judecătorilor cauzei. Îndreptarea eventualelor greșeli de judecată se

face doar cu ocazia soluționării căilor de atac de către instanțele de control

judiciar, pe calea plângerii penale neputându-se reforma fondul hotărârilor

definitive și irevocabile nefavorabile justițiabililor.

Pentru toate aceste

considerente, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin.

(2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul L.G. împotriva sentinței penale nr. 54/ F din

28 iulie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 60 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 octombrie 2006.