ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5810/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/ F din 28 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 81/P/2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În fapt, petentul, la data de 9 mai 2001, s-a adresat cu o acțiune la Judecătoria Galați, prin care solicită obligarea pârâtei SC F.D.F.E.E. Galați la plata contravalorii unui contor cumpărat în anul 1968. Prin sentința penală nr. 7846 din 16 septembrie 2002, în dosarul nr. 6192/2002, Judecătoria Galați a respins acțiunea ca fiind prescris dreptul la acțiune, sentința fiind pronunțată de judecător P.C.

Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs petentul L.G. Prin decizia civilă nr. 708 din 25 noiembrie 2003 (dosar nr. 2316/C/2003), Tribunalul Galați i-a respins recursul ca fiind nefondat. Împotriva magistraților ce au pronunțat cele două soluții, la fond și în recurs, P.C. și, respectiv, A.R. și P.C., petentul a formulat plângere, cerând organelor de anchetă penală cercetarea celor trei făptuitori pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluția nr. 81/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în urma verificării celor susținute de petent și a probelor administrate, a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în motivarea soluției că judecătorii au motivat hotărârile date în fapt și în drept și că au fost avute în vedere probele pe care le-au administrat părțile, dar și că, potrivit H.C.M. nr. 2763/1968, dreptul la acțiune în cazul petentului era prescris. Nemulțumit de rezoluția arătată, petentul a formulat plângere la același Parchet în atenția procurorului general. Prin rezoluția nr. 651/II/2/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins plângerea petentului. Împotriva celor două rezoluții petentul a formulat plângere la instanța competentă, Curtea de Apel Galați, arătând că a fost prejudiciat și solicitând desființarea rezoluțiilor și sancționarea penală a făptuitorilor.

Din analiza celor două rezoluții, a hotărârilor pronunțate de făptuitori și a probelor existente la dosar, instanța a constatat că soluțiile date de parchet sunt temeinice și legale. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că făptuitorii au respectat procedurile prevăzute de lege care reglementează desfășurarea proceselor civile și au pronunțat hotărâri pe baza probelor depuse la dosar și a legislației în materie, aflată în vigoare. La data montării contorului erau în vigoare dispozițiile H.C.M. nr. 2763/1968, iar dreptul de creanță al petentului în ce privește prețul contorului curge de la data montării pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1968, drept de creanță care era prescris la data când a fost introdusă acțiunea civilă în instanță.

Neexistând nici o dovadă la dosar care să fi întrerupt prescripția sau să o fi suspendat, instanțele au constatat pur și simplu că dreptul la acțiune a fost prescris. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul L.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost dată fără a se avea în vedere actele dosarului. Totodată, în motivarea recursului, petentul a făcut ample considerații cu privire la nelegalitatea hotărârilor pronunțate de judecătorii intimați. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați, în calitate de judecători care s-au pronunțat în dosarele nr. 6192/2002 al Judecătoriei Galați și, respectiv, nr. 2316/C/2003 al Tribunalului Galați, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu soluționarea cu rea-credință sau din gravă neglijență a cererii deduse judecății, simplul fapt că soluția a fost nefavorabilă intereselor petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a judecătorilor cauzei. Îndreptarea eventualelor greșeli de judecată se face doar cu ocazia soluționării căilor de atac de către instanțele de control judiciar, pe calea plângerii penale neputându-se reforma fondul hotărârilor definitive și irevocabile nefavorabile justițiabililor.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.G. împotriva sentinței penale nr. 54/ F din 28 iulie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2006.