ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7283/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Primarul comunei Priponești, județul Galați, a emis dispoziția nr. 2 din 23 ianuarie 2006, prin care a respins cererile formulate pe cale de notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 de către S.D.M. având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru fostele imobile (construcții) situate în satul Ciorăști, comuna Priponești, județul Galați, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării construcțiilor, care nu au fost și nu sunt deținute de către comună. S.D.M. a contestat în justiție dispoziția de mai sus susținând că imobilul în litigiu este compus dintr-un teren în suprafață de 10 ha și 3 clădiri care s-au aflat pe teren, că întreg imobilul a fost preluat de C.A.P.

Ciorăști, care a demolat construcțiile, că terenul i-a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că se impune a fi despăgubit în echivalentul clădirilor demolate. Contestația astfel motivată a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2247 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, iar apelul declarat de contestator a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 94/A din 11 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Instanța de apel a statuat că întregul probatoriu administrat (înscrisuri și declarații de martori) nu atestă direct sau indirect existența construcțiilor pretinse de contestator pe terenul restituit acestuia în temeiul Legii nr. 18/1991 și nici a faptului preluării acestora din patrimoniul autoarei contestatorului, astfel încât nu operează nici prezumțiile relative pretinse de contestator, anume cele reglementate prin art. 492 C. civ.

și art. 22.1 introdus în Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005. Contestatorul a declarat recurs susținând că instanța de apel a rezolvat nelegal motivul de apel referitor la calitatea procesuală a Prefecturii Galați și a nesocotit mai multe înscrisuri, în special corespondența purtată în timp între contestator și primărie, care atestă atât existența construcțiilor, cât și faptul preluării lor. În fine, contestatorul a imputat instanței de apel și faptul că nu a dat eficiență legală prezumțiilor de proprietate instituite prin art. 492 C. civ. și art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată, din moment ce nu îi este negată calitatea de proprietar asupra terenului restituit în temeiul Legii nr. 18/1991și pe care s-au aflat construcțiile în litigiu.

Pentru motivele astfel dezvoltate în fapt contestatorul a calificat hotărârea instanței de apel ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cerând admiterea recursului și, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul acordării despăgubirilor pretinse sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probei testimoniale. Recursul nu este întemeiat. Așa cum însuși contestatorul a susținut în mod constant, construcțiile în litigiu, împreună cu terenurile pe care erau amplasate, au făcut parte din patrimoniul unei foste cooperative agricole de producție, iar dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost reconstituit contestatorului în temeiul Legii nr. 18/1991.

În raport cu regimul juridic descris, situația construcțiilor este reglementată prin art. 1 teza II din Legea nr. 1/2000, potrivit cu care „dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice”. În fine, aceleași imobile sunt exceptate expres de la beneficiul Legii nr. 10/2001 prin dispozițiile art. 8 alin. (1) al celui din urmă act normativ. În asemenea stare de fapt și de drept, instanțele au stabilit pe deplin corect că imobilul în litigiu nu a fost preluat de stat și nu se află în deținerea uneia dintre entitățile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Prezumția relativă reglementată prin art. 492 C. civ. nu operează în cauză prin voința expresă a art. 1 teza II din Legea nr. 1/2000 mai înainte enunțat.

În fine, nu este aplicabilă nici prezumția instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată, din moment ce, așa cum s-a mai arătat, acest act normativ nu este aplicabil în speță. În raport cu cele astfel constatate, este lipsită de interes critica referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale a Prefecturii Galați, recursul urmând a fi respins în întregime în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.D.M. împotriva deciziei nr. 94/A din 11 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.