ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1600/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentința nr. 487 din 20 iulie 2005, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea precizată la data de 15 iulie 2005, s-a dispus rezoluțiunea contractului nr. 6 din 6 iulie 2004, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 59.675 Euro și reclamantei la restituirea utilajelor. Pârâta a fost obligată și la plata despăgubirilor în cuantum de 3.143.800.000 lei. S-a dispus instituirea unui drept de retenție asupra utilajelor, în favoarea reclamantei, până la achitarea obligațiilor de către pârâtă. Aceasta a fost obligată și la cheltuieli de judecată în cuantum de 116.000.000 lei.

Tribunalul a reținut că după organizarea licitației privind achizițiile publice, cofinanțată de Uniunea Europeană și Guvernul României prin Programul P., s-a încheiat contratul de furnizarea produse din 6 iulie 2004, potrivit contractului, pârâta avea obligația să furnizeze, să instaleze și să întrețină utilajele, precum și obligația de a garanta că acestea sunt nefolosite, de ultimă generație și funcționale. Or, din corespondența părților reiese că utilajele au avut defecțiuni, nu au putut fi puse în funcțiune datorită lipsei documentelor tehnice prevăzute în contract și refuzului pârâtei de a asigura remedierea defecțiunilor și instalarea. Din expertiza întocmită a reieșit că nu este indicată încercarea de punere în funcțiune cu personal insuficient calificat, în caz contrar apărând defecțiuni și apelarea reclamantei la astfel de personal se datorează neexecutării culpabile, de către pârâtă a obligației de instalare și întreținere a utilajelor.

Ca urmare, prima instanță a dispus în celor de mai sus. Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta. Apelul a fost admis prin decizia nr. 116 din 16 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, iar sentința atacată a fost schimbată, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciara reținut din probatoriul administrat că pârâta nu a livrat reclamantei utilajele cofinanțate din fonduri europene, prevăzute în contractul încheiat în formă scrisă, ci pe cele real convenite, în termenul de 60 zile de la data semnării, prevăzut de art. 3.1.3 executându-și întocmai obligația principală, dealtfel, atunci când se referă la neexecutarea obligațiilor furnizorului, reclamanta invocă obligații secundare, de instalare și întreținere.

În aceste condiții, instanța de apel apreciază că nu se pune problema rezoluțiunii contractului din culpa pârâtei, neexecutarea parțială a obligațiilor contractuale fiind de natură să atragă rezoluțiunea numai în situația în care acea parte din obligație, ce nu a fost executată, ar fi fost considerată esențială la încheierea contractului. S-a mai reținut că de dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., se poate prevala doar partea care a executat sau s-a declarat mereu dispusă să execute integral obligațiile, inclusiv să remedieze defecțiunile apărute după instalarea făcută în afara cadrului contractual, iar reclamanta nu a pretins niciodată că este gata să-i execute propria obligație de plată integrală a prețului.

Dimpotrivă, s-a dovedit că reclamanta nu a fost în măsură să contribuie la derularea contractului cu propriile fonduri, astfel încât a intervenit rezoluțiune contractului finanțare europeană, reclamanta fiind obligată să restituie Ministerului Integrării suma obținută cu titlu de finanțare europeană. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea globală a motivelor de recurs recurenta a prezentat patru argumente și susținut, în esență, că instanța de apel a reținut greșit că: 1. au fost livrate alte utilaje, anume în loc de utilaje pentru polipropilenă, cum era în contract, s-au livrat utilaje pentru polietilenă deoarece nu are nici o importanță ce utilaje au fost livrate și oricare ar fi fost ele, trebuiau montate și puse în funcțiune de către pârâtă 2. deși s-a făcut o modificare a obiectului contractului, pârâta a livrat utilajele astfel convenite, numai că acestea nu erau corespunzătoare, funcționale 3. obligațiile neexecutate erau subsecvente, deoarece acestea erau esențiale, anume de se livra utilaje conforme și funcționale.

4. instalarea s-a făcut de către reclamantă pe riscul său și că aceasta a refuzat instalarea de către echipa pârâtei, deoarece persoana trimisă pentru instalare era de naționalitate turcă și nu avea translator, nu a predat documentația tehnică, iar instalarea a condus la rezultate nemulțumitoare. Analizând actele dosarului prin prisma tuturor argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le grupează și le subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9, pentru a răspunde printr-un considerent comun, va respinge recursul declarat pentru cele ce urmează: Instanța de control judiciar și-a motivat soluția pronunțată. Analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de reclamant textelor pe care și-a întemeiat acțiunea. Curtea găsește nefondat motivul de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

Dealtfel, recurenta nici nu indică expres textul de lege încălcat ori greșit aplicat de către instanța de apel. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Astfel, instanța de apel a făcut o corectă aplicarea a art. 1020 – art. 1021 C. civ., atunci când a reținut că aceste dispoziții se poate prevala doar partea care a executat sau s-a declarat mereu dispusă să execute integral obligațiile, inclusiv să remedieze defecțiunile apărute după instalarea făcută în afara cadrului contractual, iar reclamanta nu a pretins niciodată că este gata să-i execute propria obligație de plată integrală a prețului.

Dimpotrivă, s-a dovedit că reclamanta nu a fost în măsură să contribuie la derularea contractului cu propriile fonduri, astfel încât a intervenit rezoluțiune contractului finanțare europeană, reclamanta fiind obligată să restituie Ministerului Integrării suma obținută cu titlu de finanțare europeană. Curtea găsește nefondat motivul de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Instanța de control judiciar a reținut în mod corect că a operat o modificare a contractului prin acordul părților, dar care nu s-a materializat într-un înscris deoarece părțile știau că încalcă obiectul finanțării P., care avea ca scop realizarea unei capacități de producție a foliei de polipropilenă.

Etapa obținerii documentației și a instalării utilajelor a fost depășită de către reclamantă care a înțeles să treacă pe riscul ei la instalarea echipamentelor livrate, fără a solicita furnizorului îndeplinirea acestei obligații. În plus, nimeni nu poate invoca propria turpitudine pentru a beneficia de protecția legii civile. Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 116 din 16 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 116 din 16 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 mai 2007.