ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1600/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1600/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că, prin sentința nr. 487 din 20 iulie 2005, Tribunalul Dolj
a admis în parte acțiunea precizată la data de 15 iulie 2005, s-a dispus
rezoluțiunea contractului nr. 6 din 6 iulie 2004, repunerea părților în
situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la plata echivalentului în lei
a sumei de 59.675 Euro și reclamantei la restituirea utilajelor. Pârâta a fost
obligată și la plata despăgubirilor în cuantum de 3.143.800.000 lei. S-a dispus
instituirea unui drept de retenție asupra utilajelor, în favoarea reclamantei,
până la achitarea obligațiilor de către pârâtă. Aceasta a fost obligată și la
cheltuieli de judecată în cuantum de 116.000.000 lei.
Tribunalul a reținut că după
organizarea licitației privind achizițiile publice, cofinanțată de Uniunea
Europeană și Guvernul României prin Programul P., s-a încheiat contratul de
furnizarea produse din 6 iulie 2004, potrivit contractului, pârâta avea
obligația să furnizeze, să instaleze și să întrețină utilajele, precum și
obligația de a garanta că acestea sunt nefolosite, de ultimă generație și
funcționale. Or, din corespondența părților reiese că utilajele au avut
defecțiuni, nu au putut fi puse în funcțiune datorită lipsei documentelor
tehnice prevăzute în contract și refuzului pârâtei de a asigura remedierea
defecțiunilor și instalarea. Din expertiza întocmită a reieșit că nu este
indicată încercarea de punere în funcțiune cu personal insuficient calificat,
în caz contrar apărând defecțiuni și apelarea reclamantei la astfel de personal
se datorează neexecutării culpabile, de către pârâtă a obligației de instalare
și întreținere a utilajelor. Ca urmare, prima instanță a dispus în celor de mai
sus.
Împotriva acestei soluții a
declarat apel pârâta.
Apelul a fost admis prin
decizia nr. 116 din 16 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială,
iar sentința atacată a fost schimbată, în sensul că s-a respins acțiunea
reclamantei.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de control judiciara reținut din probatoriul administrat că
pârâta nu a livrat reclamantei utilajele cofinanțate din fonduri europene,
prevăzute în contractul încheiat în formă scrisă, ci pe cele real convenite, în
termenul de 60 zile de la data semnării, prevăzut de art. 3.1.3 executându-și
întocmai obligația principală, dealtfel, atunci când se referă la neexecutarea
obligațiilor furnizorului, reclamanta invocă obligații secundare, de instalare
și întreținere. În aceste condiții, instanța de apel apreciază că nu se pune
problema rezoluțiunii contractului din culpa pârâtei, neexecutarea parțială a
obligațiilor contractuale fiind de natură să atragă rezoluțiunea numai în
situația în care acea parte din obligație, ce nu a fost executată, ar fi fost
considerată esențială la încheierea contractului.
S-a mai reținut că de
dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., se poate prevala doar partea care a
executat sau s-a declarat mereu dispusă să execute integral obligațiile,
inclusiv să remedieze defecțiunile apărute după instalarea făcută în afara
cadrului contractual, iar reclamanta nu a pretins niciodată că este gata să-i
execute propria obligație de plată integrală a prețului. Dimpotrivă, s-a
dovedit că reclamanta nu a fost în măsură să contribuie la derularea
contractului cu propriile fonduri, astfel încât a intervenit rezoluțiune
contractului finanțare europeană, reclamanta fiind obligată să restituie
Ministerului Integrării suma obținută cu titlu de finanțare europeană.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta.
Recurenta a invocat
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea globală a
motivelor de recurs recurenta a prezentat patru argumente și susținut, în
esență, că instanța de apel a reținut greșit că:
au fost livrate alte
utilaje, anume în loc de utilaje pentru polipropilenă, cum era în contract,
s-au livrat utilaje pentru polietilenă deoarece nu are nici o importanță ce
utilaje au fost livrate și oricare ar fi fost ele, trebuiau montate și puse în
funcțiune de către pârâtă
deși s-a făcut o
modificare a obiectului contractului, pârâta a livrat utilajele astfel
convenite, numai că acestea nu erau corespunzătoare, funcționale
obligațiile neexecutate
erau subsecvente, deoarece acestea erau esențiale, anume de se livra utilaje
conforme și funcționale.
instalarea s-a făcut de
către reclamantă pe riscul său și că aceasta a refuzat instalarea de către
echipa pârâtei, deoarece persoana trimisă pentru instalare era de naționalitate
turcă și nu avea translator, nu a predat documentația tehnică, iar instalarea a
condus la rezultate nemulțumitoare.
Analizând actele dosarului
prin prisma tuturor argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta
Curte le grupează și le subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.
7, 8 și 9, pentru a răspunde printr-un considerent comun, va respinge recursul
declarat pentru cele ce urmează:
Instanța de control judiciar
și-a motivat soluția pronunțată. Analizând decizia atacată în raport de motivul
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost
invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care
fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu
trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de
reclamant textelor pe care și-a întemeiat acțiunea.
Curtea găsește nefondat motivul
de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în
condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a recurs la
încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit
dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul
eronat. Dealtfel, recurenta nici nu indică expres textul de lege încălcat ori
greșit aplicat de către instanța de apel. Recursul, nefiind o cale de atac
devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate
limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării
implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
întemeiază.
Astfel, instanța de apel a
făcut o corectă aplicarea a art. 1020 – art. 1021 C. civ., atunci când a
reținut că aceste dispoziții se poate prevala doar partea care a executat sau
s-a declarat mereu dispusă să execute integral obligațiile, inclusiv să
remedieze defecțiunile apărute după instalarea făcută în afara cadrului contractual,
iar reclamanta nu a pretins niciodată că este gata să-i execute propria
obligație de plată integrală a prețului. Dimpotrivă, s-a dovedit că reclamanta
nu a fost în măsură să contribuie la derularea contractului cu propriile
fonduri, astfel încât a intervenit rezoluțiune contractului finanțare
europeană, reclamanta fiind obligată să restituie Ministerului Integrării suma
obținută cu titlu de finanțare europeană.
Curtea găsește nefondat motivul
de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în
condițiile în care instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic
al acestuia.
Instanța de control judiciar
a reținut în mod corect că a operat o modificare a contractului prin acordul
părților, dar care nu s-a materializat într-un înscris deoarece părțile știau
că încalcă obiectul finanțării P., care avea ca scop realizarea unei capacități
de producție a foliei de polipropilenă. Etapa obținerii documentației și a
instalării utilajelor a fost depășită de către reclamantă care a înțeles să
treacă pe riscul ei la instalarea echipamentelor livrate, fără a solicita
furnizorului îndeplinirea acestei obligații. În plus, nimeni nu poate invoca
propria turpitudine pentru a beneficia de protecția legii civile.
Pentru considerentele de mai
sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 116 din 16 mai
2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 116
din 16 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 02 mai 2007.