ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3188/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3188/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea, înregistrată sub nr. 11438/3/2008, pe rolul Tribunalului București,

reclamanta S.C.H.G. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.C.I. SRL

București rezoluțiunea contractului nr. 36 din 25 octombrie 2006, repunerea

părților în situația anterioară contractului, respectiv restituirea

prestațiilor corelative ale părților.

S-a

mai arătat că recepția finală a fost efectuată la 20 aprilie 2007, ulterior

beneficiarul constatând deficiențe semnificative în funcționarea sistemului,

neexistând premisele funcționării în viitor, aspect notificat furnizorului cu

respectarea termenilor contractului.

S-a

învederat că sistemul în integralitatea sa este nefuncțional, excedând

obligației de garante așa cum acesta a fost detaliată în procesul-verbal de

recepție și garanție.

S-a

solicitat repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii

prețului de 106.650 Euro și respectiv ridicarea întregii aparaturi presupuse de

sistem.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 1020 C. civ.

Prin

întâmpinarea formulată la termenul din 25 aprilie 2008, pârâta SC A.C.I. SRL a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii, invocând nerespectarea

dispozițiilor art. 720 indice 1 C. proc. civ.

Pe

fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată susținând că

pârâta și-a îndeplinit în mod corect și la termenele stipulate obligațiile

contractuale, constând în vânzarea și instalarea echipamentelor precum și

punerea în funcțiune a sistemului, precum și școlarizarea personalului.

S-a

învederat ca obligația de garantare a calității și a bunei funcționări a

sistemului subzista numai în condițiile respectării prevederilor art. VII din

contract, dispoziții ce exclud orice intervenție fără concursul executantului,

în structura acestuia.

Or,

reclamanta cu încălcarea prevederilor contractuale a efectuat mentenanța

echipamentelor, intervenții și modificări asupra echipamentelor cu o terță

societate SC A.E.S. SRL, demontând și mutând camerele de luat vederi, efectuând

reglaje și setări asupra echipamentelor.

A

mai arătat reclamanta, că efectuarea integrală a plății prețului contractului,

în termen de 60 de zile de la data punerii în funcțiune, valorează recunoaștere

a conformității și a bunei funcționari a echipamentelor, aspect constatat și

prin procesul-verbal de recepție și garanție întocmit la 20 aprilie 2007.

S-a

mai susținut că, prin contract pârâta nu s-a obligat la asigurarea mentenanței

echipamentelor, acesta presupunând încheierea unui contract distinct sau a unui

act adițional la contract, cu respectarea art. IX din contract.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C. proc. civ. și art. 720 indice 1

C. proc. civ.

Prin

încheierea de la 6 iunie 2008, instanța a unit excepția prematurității

introduceri acțiunii cu fondul cauzei.

Prin

sentința comercială nr. 3643 din 19 martie 2010, Tribunalul București a respins

ca neîntemeiată excepția prematurității, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a înlăturat susținerile reclamantei referitoare la

disfuncționalitățile sistemului, apreciind ca relevant procesul-verbal de

recepție și garanție încheiat al 20 aprilie 2007, în care s-a menționat

predarea instalațiilor în stare de funcționare, precum și efectuarea

verificărilor de către beneficiar care a acceptat echipamentele și materialele

achitând prețul convenit prin contract.

S-a

mai reținut că în perioada de garanție de un an de la data recepției,

reclamanta cu încălcarea dispozițiilor art. VII din contract, a apelat la o

terță societate, aspect ce rezultă din adresa 664 din 12 noiembrie 2007, pentru

a efectua operații de întreținere a sistemului, fiind constatate deficiențe în

funcționarea acestuia, fiind reținut ca relevant procesul-verbal de recepție

încheiat cu această societate, anterior sesizării deficiențelor, la data de 19

aprilie 2007 (fila 117 dosar).

Au

fost reținute și concluziile raportului de expertiză referitor la disfuncționalitățile

sesizate nu sunt în limitele normale de funcționare presupuse de un sistem nou,

datorita demontării nefiind posibilă aprecierea cu privire la necesitatea

înlocuirii acestuia.

În

esență s-a apreciat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contract, reclamanta fiind în culpă pentru nerespectarea întocmai a

obligațiilor comerciale.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

nr. 83 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, care a schimbat

în tot sentința atacată, în sensul că

a admis acțiunea și a constatat rezolvit contractul nr. 36 din 25 octombrie

2006, dispunând repunerea părților în situația anterioară în sensul ca pârâta

să restituie suma de 106.650 Euro – preț, iar reclamanta, echipamentele ce au

făcut obiectul contractului.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în limitele motivelor invocate, Curtea apreciază

apelul întemeiat pentru următoarele considerente:

În

considerentele deciziei, instanța a reținut că părțile au încheiat contractul

de execuție nr. 36 din 25 octombrie 2006, având ca obiect vânzarea și

instalarea echipamentelor de monitorizare și control acces auto cu bariere,

punerea în funcțiune a sistemului, școlarizarea personalului beneficiarului,

executantului revenindu-i obligația de garantare a funcționarii echipamentelor

și componentelor livrate.

Obligația

detaliată în art. VII din contract, în sensul că executantul se obligă să

garanteze buna funcționare, calitatea și performanțele materialelor și

echipamentelor pe timp de un an de la data recepției finale. În perioada de

garanție beneficiarul s-a obligat, la rândul său să înștiințeze pe executant în

maximum 5 zile de la apariția acestora, remedierea urmând a fi efectuată de

executant în termen util, fără cheltuieli suplimentare pentru beneficiar; în

cazul înlocuirii definitive a echipamentului defect, garanția urmând a începe

din momentul instalării și testării noului echipament.

Obligația

de garanție post instalare și recepționare finală pentru o durată de un an nu

se subsumează, dispozițiilor conținute de art. VI alin. (2) pct. 6 (fila 5

dosar fond), acestea privind oferirea de servicii post garanție, deci ulterior

împlinirii termenului de un an prevăzut pentru garanția de bună funcționare

asumată direct de către executant; în privința acestor servicii postgaranție

s-a prevăzut necesitatea încheierii unui contract separat, aspect ce excede

prezentului litigiu generat de deficiențe apărute în cursul termenului de

garanție de un an.

S-a

constatat că procesul final de recepție și garanție nr. 10 a fost încheiat la

20 aprilie 2007 și că termenul de garanție începe să curgă de la această dată,

împlinindu-se la 20 aprilie 2008, iar prin adresa nr. 481 din 16 august 2007

(fila 9 dosar fond), înlăuntrul termenului de garanție de un an, beneficiarul,

cu respectarea termenilor contractului, art. VII alin. (2), a somat

executantul, urmare a numeroaselor contacte telefonice rămase fără rezultat să

remedieze defecțiunile sesizate în termen de 7 zile, învederând că încă de la

instalare sistemul nu a funcționat corespunzător.

S-a

reținut de asemenea, că pârâta nu a dat curs somației, și că prin adresa nr. 485

din 29 august 2007, comunicând beneficiarului punctul său de vedere, cuprinzând

termeni contradictorii, în sensul că pe de o parte a recunoscut asumarea prin

contract a obligației de garanție și remedierea defecțiunilor iar, pe de altă

parte, a susținut că obligațiile asumate prin contract au fost îndeplinite,

solicitările referitoare la remedierea defecțiunilor exced contractului, pentru

servicii suplimentare ce depășesc sfera obiectului contractului de execuție nr.

36 din 25 octombrie 2006 urmând a încheia un contract separat de mentenanță,

ceea ce denotă reaua-credință a acesteia.

Apărările

pârâtei, referitoare la încălcarea de către beneficiar a propriilor obligații,

de nu interveni în structura sistemului, în sensul modificării acestuia, fără

concursul executantului vor fi înlăturate.

Din

procesul-verbal de recepție și garanție încheiat la 19 aprilie 2007 (fila 117

dosar fond) a rezultat că pârâta SC A.C.I. SRL a apelat la o terță societate SC

A.S.E. SRL, care, în calitate de executant, în temeiul contractelor nr. 11 din 15

decembrie 2006 și V02 din 5 aprilie 2007 a predat instalațiile sistemului de

control acces cu bariere pentru parcare la obiectivul parcare Hotel Mariott,

obligându-se a garanta normala funcționare pe o durată de un an.

Ulterior

a fost încheiat procesul-verbal de recepție și garanție nr. 10 din 20 aprilie

2007, între beneficiarul contractului nr. 36 din 25 octombrie 2006 și

executantul SC A.C.I. SRL.

Rezultă

că refuzul pârâtei nu a fost justificat de neîndeplinirea obligației de

respectare a exclusivității în acordarea asistenței tehnice, în perioada de

garanție de un an, ci de faptul că nu dispunea de personal calificat și

posibilități tehnice, fiind doar intermediar în livrarea și montarea sistemului

de control acces auto.

În

raport de refuzul nejustificat al pârâtei de a asigura remedierea defecțiunilor

în perioada de garanție, în condițiile în care deficiențele survenite la

sistemul de parcare erau semnificative și apăreau regulat, făcând imposibilă

utilizarea normală a acestuia, faptul apelării la societatea cu care însăși

pârâta a contractat furnizarea și montarea aparaturii, A.S.E. nu a fost reținut

ca imputabil beneficiarului.

Datorită

nerespectării de care pârâta SC A.C.I. SRL a propriilor obligații în perioada

de garanție, beneficiarul pentru asigurarea asistenței tehnice și a

service-ului a apelat la SC A.S.E. SRL, firmă agreată de către pârâtă, încheind

contractul ATS 5 din 30 mai 2007, acesta constatând ulterior punerii în

funcțiune a sistemului grave deficiențe constând în interpretarea greșită a

numerelor de înmatriculare a autovehiculelor, defectarea a trei camere video,

defectarea succesivă a echipamentelor de înregistrare video a numerelor de

înmatriculare, deficiențe aduse la cunoștința firmei furnizoare, fără ca acesta

să remedieze defecțiunile.

Cu

respectarea art. 1021 C. civ., în considerarea caracterului judiciar al

rezoluțiunii, instanța este ținută a aprecia cauzele acesteia, verificând în ce

măsură neexecutarea este semnificativă față de obiectul contractului.

Rezoluțiunea

nu poate fi dispusă, dacă se reține că obligația neexecutată nu este

determinată pentru ansamblul contractului, iar culpa în neexecutarea

contractului, nu incumbă exclusiv debitorului, măsura neputând fi solicitată

atunci când neexecutarea se datorează culpei concurente a reclamantului, care

nu și-a îndeplinit întocmai propriile obligații contractuale.

Din

probatoriul administrat a constatat că, cea vinovată de neexecutarea

contractului, în termenii conveniți, a fost pârâta care nu a livrat un sistem

de parcare propriu utilizării de durată, în perioada de garanție, la scurt timp

după încheierea procesului – verbal de recepție finală, intervenind grave

deficiențe, ce îl făceau impropriu folosirii conform destinației avută în

vedere la contractare.

Împotriva

deciziei a declarat recurs SC A.C.I. SRL, care a invocat motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în argumentarea

cărora susține următoarele:

1.

Decizia atacată este rezultatul unor interpretări greșite ale actelor deduse

judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit îndoielnic al acestora.

Referindu-se

la întinderea drepturilor și obligațiilor asumate de pârâți în vederea

acordării garanției prevăzute la Cap. VII din contract, recurenta consideră că

instanța de apel a ignorat total faptul că pentru a beneficia de garanție –

intimata și-a asumat o serie de obligații pe care era ținută să le respecte și

că obligația de garanție viza un obiect precis determinat.

Aceasta

are în vedere acea condiție conform căreia orice intervenție în structura

sistemului pe perioada de garanție să nu se facă de către utilizator, fără

concursul executantului și faptul că acordarea garanției are loc numai dacă

echipamentele sunt folosite în condiții normale de funcționare conform

documentațiilor și instrucțiunilor de operare predate beneficiarului la

recepția lucrării.

În

concluzie, se susține că instanța de apel nu a avut în vedere că SC C.H.G. SRL

nu și-a respectat obligația asumată de a interveni în structura sistemului

numai cu concursul unui reprezentant al furnizorului și că instanța a extins în

mod artificial obligația de garanție fără a supune analizei îndeplinirea

obligațiilor de către cealaltă parte.

2.

În mod întemeiat s-a apreciat că „refuzul pârâtei nu a fost justificat de

neîndeplinirea obligației de respectare a exclusivității în acordarea

asistenței tehnice în perioada de garanție de 1 an, ci de faptul că nu dispunea

de personal calificat și de posibilități tehnice, fiind doar un intermediar în

livrarea și montarea sistemului de control acces auto”.

Recurenta

consideră că o atare concluzie este consecința nesocotirii art. 969 – 970 C.

civ. și a interpretării greșite a actelor încheiate între părți.

3.

În mod greșit s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii, în

condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația –

aceea de non intervenție fără a asigura prezența unui reprezentant al pârâtei

și cât nu s-a dovedit existența unor defecte de fabricație sau a altor cauze

incluse în obligațiile de garanție, care să ducă la concluzia că pârâta nu și-a

îndeplinit obligațiile ce-i reveneau.

În

susținerea acestor critici, recurenta face trimitere la concluziile raportului

de expertiză, susținând că reclamanta nu a făcut dovada convocării cu ocazia

intervențiilor în sistem, denaturându-l astfel încât constatarea cauzelor ce au

dus la apariția defecțiunilor este imposibil de realizat.

Prin

întâmpinarea depusă la 4 octombrie 2011, intimata a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Recursul

este nefondat.

Cu

privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. ce se referă la interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății – în concret a prevederilor contractului de execuție nr. 36 din 25

octombrie 2006 –, astfel cum acestea au fost detaliate în procesul-verbal de

recepție și garanție nr. 10 din 20 aprilie 2007 se constată că este nefondat,

întrucât instanța de apel nu a trecut peste termenii conveniți de părți în

cadrul actelor menționate și nici nu a extins obligația de garanție asumată de

recurentă, interpretându-le în acord cu voința comună a părților, clauzele

fiind unele clare și neîndoielnice.

Raportat la clauzele

în discuție (art. VII din contract și procesul – verbal de recepție și garanție

nr. 10 din 20 aprilie 2007) instanța de apel a statuat în mod corect asupra

înțelesului acestora precum și asupra întinderii obligațiilor asumate de părți.

Astfel, prin art. VII

din contactul de antrepriză executantul s-a obligat să garanteze buna

funcționare, calitatea și performanțele materialelor și echipamentelor pe timp

de un an de la recepția finală, cu condiția ca orice intervenție în structura

sistemului - în această perioadă – să nu se facă fără concursul executantului.

Aceeași condiționare este reluată și în procesul-verbal de garanție invocat de

recurentă.

De asemenea, în mod

corect s-a reținut și obligația asumată de intimată - în calitate de

beneficiară, în sensul de a-l înștiința pe executant asupra eventualelor defecțiuni,

în maxim 5 zile de la apariția acestora, precum și obligația rezultată din

alin. (1) al aceluiași art. VII din contract, aceea de a nu se interveni în

structura sistemului fără concursul executantului.

Recurenta omite însă,

a lua în considerare că aceste prevederi au fost raportate la situația de fapt

stabilită pe deplin în cauză și din care a rezultat că intimata și-a executat

obligațiile asumate, în sensul că a înștiințat-o pe recurentă – în termenul

convenit – pentru remedierea defecțiunilor ivite în sistem, demersuri ce au

rămas fără rezultat, ceea ce denotă că cea care nu s-a conformat obligației de

garanție asumată prin contract a fost chiar recurenta.

În condițiile unui

refuz de remediere a defecțiunilor, refuz determinat de faptul că recurenta nu

dispunea de personal calificat și de imposibilitatea tehnică de a asigura o

astfel de remediere, în mod corect s-a reținut că, apelarea la o altă societate

pentru acordarea asistenței tehnice nu este de natură a forma convingerea

instanței că intimata nu și-a respectate propriile obligații asumate prin

contract.

În acest context,

dispozițiile art. 1021 C. civ. au fost aplicate în mod corect, fiind

îndeplinite condițiile impuse de acesta - îndeosebi - sub aspectul neexecutării

culpabile a obligației de garanție asumată de recurentă prin convenție.

Pentru argumentele

expuse anterior, criticile recurentei sunt nefondate motiv pentru care recursul

va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Având în

vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. precum și actele depuse în susținere

recurenta va fi obligată să plătească intimatei contravaloarea cheltuielilor de

judecată, în cuantum de 23.560 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC A.C.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei

comerciale nr. 83/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă

recurenta să plătească intimatei S.C.H.G. SRL BUCUREȘTI suma de 23.560 lei cu

titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 octombrie 2011.