ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând în condițiile art. 256 C.
proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286 din 18 octombrie 2007,
Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de
reclamanta G.V., a anulat în parte dispoziția nr. 804/2007 emisă de pârâtul
Municipiul Pitești prin Primar, în sensul că a înlăturat mențiunea referitoare
la starea de indiviziune a reclamantei în ceea ce privește propunerea de
acordare de despăgubiri, precum și mențiunea referitoare la suprafața
construcțiilor pentru care se vor acorda despăgubiri, ca fiind de 369,7 mp și a
respins cererea de obligare a pârâților la acordarea de bunuri sau servicii în
compensare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de unică
proprietară a imobilului situat în Pitești, dobândit în exclusivitate în baza
sentinței de partaj și preluat de stat prin expropriere, așa încât în mod
nelegal prin dispoziția contestată pârâtul a propus acordarea de despăgubiri în
indiviziune.
În ceea ce privește suprafața
construcțiilor expropriate pentru care se solicită despăgubiri, aceasta este,
potrivit înscrisurilor de la dosar, de 369,07 mp și nu de 214,9 mp, cum s-a
reținut prin dispoziție.
Cererea reclamantei de acordare a
unor bunuri sau servicii în compensare nu poate fi primită, întrucât nu s-a
făcut dovada existenței acestora la dispoziția pârâtului, ca măsură reparatorie
prin echivalent.
Prin decizia civilă nr. 18 din 4
februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de
familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Pitești și Primar
împotriva sentinței.
Pentru a decide astfel, curtea de apel
a reținut că hotărârea primei instanțe a fost dată în conformitate cu
dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, conform cărora valoarea
construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață
de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor
internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la
dispoziția evaluatorului.
Este adevărat că nici Legea nr.
10/2001 și nici Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu
precizează ce suprafață trebuie luată în considerare și anume, suprafața
construită sau cea utilă, dar, în opinia instanței, valoarea trebuie să fie
aceea a suprafeței utile a construcțiilor, deoarece valoarea unui imobil cu un
singur nivel este în mod logic mai mică decât valoarea unui imobil cu mai multe
nivele, dar care are aceeași amprentă la sol.
Prin urmare, în mod corect tribunalul
a reținut că valoarea trebuie calculată în funcție de suprafața utilă a
construcțiilor expropriate de reclamantă, care este în speță de 369,7 mp.
Împotriva deciziei au declarat recurs
pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, invocând în drept
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat cele
două motive de recurs invocate.
Recurenții susțin că din releveul
construcțiilor rezultă fără putință de tăgadă că totalul suprafeței construite
a imobilului expropriat a fost de 214,9 mp, suprafață pe care a avut-o în
vedere și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Mai susțin recurenții că nu instanța
este abilitată să stabilească valoarea despăgubirilor, ci Comisia Centrală din
cadrul Autorității Naționale pentru Acordarea Despăgubirilor, în condițiile
art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce privește cheltuielile de
judecată, recurenții susțin că nu le datorează, deoarece litigiul a fost
promovat din culpa reclamantei.
Intimata nu a depus la dosar
întâmpinare, ci doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de
judecată.
Recursul este nefondat și va fi
respins pentru următoarele considerente:
Prima critică nu se încadrează în
dispozițiile art. 304 C. proc. civ., text de lege care cuprinde în mod expres
și limitativ motivele pentru care se poate declara recurs.
Astfel, în condițiile în care instanța
de apel a reținut în mod argumentat că la stabilirea valorii despăgubirilor
trebuie să se țină seama de suprafața utilă a construcției expropriate,
recurenții, fără a arăta în ce constă nelegalitatea acestui raționament, se
mărginesc să afirme că totalul suprafeței construite a fost de 214,9 mp.
Cea de-a doua critică se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar este nefondată, deoarece,
contrar susținerilor recurenților, instanța de judecată nu a stabilit și nu a
acordat despăgubiri reclamantei, ci doar a modificat dispoziția emisă de
primar, prin care acesta a propus acordarea de despăgubiri, fără a le menționa
cuantumul, iar modificarea s-a referit la suprafața imobilului expropriat, ca
element ce trebuie avut în vedere cu ocazia calculului despăgubirilor.
Prin urmare, nu se poate reține o
încălcare de către instanță a dispozițiilor art.20 din Titlul VII al Legii nr.
247/2005.
Nici ultima critică nu este întemeiată
deoarece, câtă vreme pârâții au căzut în pretenții, în sensul apelul declarat
de ei a fost respins, aceștia au fost în mod legal obligați la plata
cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Această soluție corespunde
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., astfel încât nici această critica de
nelegalitate, care se încadrează tot în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente și având în
vedre că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost formal indicate,
Înalta Curte va menține decizia și, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge
recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta
Curte îi va obliga pe recurenți la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de
judecată către intimată, reprezentând onorariul de avocat achitat de aceasta în
faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești
împotriva deciziei nr. 18/A din 4 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel
Pitești, secția civilă.
Obligă pe recurenți la plata sumei de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli
de judecată către intimata G.V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie
2008.