ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.10.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2008

HOTĂRÂRE
10.10.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 286 din 18 octombrie 2007,

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de

reclamanta G.V., a anulat în parte dispoziția nr. 804/2007 emisă de pârâtul

Municipiul Pitești prin Primar, în sensul că a înlăturat mențiunea referitoare

la starea de indiviziune a reclamantei în ceea ce privește propunerea de

acordare de despăgubiri, precum și mențiunea referitoare la suprafața

construcțiilor pentru care se vor acorda despăgubiri, ca fiind de 369,7 mp și a

respins cererea de obligare a pârâților la acordarea de bunuri sau servicii în

compensare.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a avut calitatea de unică

proprietară a imobilului situat în Pitești, dobândit în exclusivitate în baza

sentinței de partaj și preluat de stat prin expropriere, așa încât în mod

nelegal prin dispoziția contestată pârâtul a propus acordarea de despăgubiri în

indiviziune.

În ceea ce privește suprafața

construcțiilor expropriate pentru care se solicită despăgubiri, aceasta este,

potrivit înscrisurilor de la dosar, de 369,07 mp și nu de 214,9 mp, cum s-a

reținut prin dispoziție.

Cererea reclamantei de acordare a

unor bunuri sau servicii în compensare nu poate fi primită, întrucât nu s-a

făcut dovada existenței acestora la dispoziția pârâtului, ca măsură reparatorie

prin echivalent.

Prin decizia civilă nr. 18 din 4

februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Pitești și Primar

împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de apel

a reținut că hotărârea primei instanțe a fost dată în conformitate cu

dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, conform cărora valoarea

construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață

de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la

dispoziția evaluatorului.

Este adevărat că nici Legea nr.

10/2001 și nici Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu

precizează ce suprafață trebuie luată în considerare și anume, suprafața

construită sau cea utilă, dar, în opinia instanței, valoarea trebuie să fie

aceea a suprafeței utile a construcțiilor, deoarece valoarea unui imobil cu un

singur nivel este în mod logic mai mică decât valoarea unui imobil cu mai multe

nivele, dar care are aceeași amprentă la sol.

Prin urmare, în mod corect tribunalul

a reținut că valoarea trebuie calculată în funcție de suprafața utilă a

construcțiilor expropriate de reclamantă, care este în speță de 369,7 mp.

Împotriva deciziei au declarat recurs

pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat cele

două motive de recurs invocate.

Recurenții susțin că din releveul

construcțiilor rezultă fără putință de tăgadă că totalul suprafeței construite

a imobilului expropriat a fost de 214,9 mp, suprafață pe care a avut-o în

vedere și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Mai susțin recurenții că nu instanța

este abilitată să stabilească valoarea despăgubirilor, ci Comisia Centrală din

cadrul Autorității Naționale pentru Acordarea Despăgubirilor, în condițiile

art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește cheltuielile de

judecată, recurenții susțin că nu le datorează, deoarece litigiul a fost

promovat din culpa reclamantei.

Intimata nu a depus la dosar

întâmpinare, ci doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de

judecată.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Prima critică nu se încadrează în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., text de lege care cuprinde în mod expres

și limitativ motivele pentru care se poate declara recurs.

Astfel, în condițiile în care instanța

de apel a reținut în mod argumentat că la stabilirea valorii despăgubirilor

trebuie să se țină seama de suprafața utilă a construcției expropriate,

recurenții, fără a arăta în ce constă nelegalitatea acestui raționament, se

mărginesc să afirme că totalul suprafeței construite a fost de 214,9 mp.

Cea de-a doua critică se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar este nefondată, deoarece,

contrar susținerilor recurenților, instanța de judecată nu a stabilit și nu a

acordat despăgubiri reclamantei, ci doar a modificat dispoziția emisă de

primar, prin care acesta a propus acordarea de despăgubiri, fără a le menționa

cuantumul, iar modificarea s-a referit la suprafața imobilului expropriat, ca

element ce trebuie avut în vedere cu ocazia calculului despăgubirilor.

Prin urmare, nu se poate reține o

încălcare de către instanță a dispozițiilor art.20 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Nici ultima critică nu este întemeiată

deoarece, câtă vreme pârâții au căzut în pretenții, în sensul apelul declarat

de ei a fost respins, aceștia au fost în mod legal obligați la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Această soluție corespunde

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., astfel încât nici această critica de

nelegalitate, care se încadrează tot în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu poate fi primită.

Pentru aceste considerente și având în

vedre că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost formal indicate,

Înalta Curte va menține decizia și, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta

Curte îi va obliga pe recurenți la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de

judecată către intimată, reprezentând onorariul de avocat achitat de aceasta în

faza recursului.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești

împotriva deciziei nr. 18/A din 4 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă.

Obligă pe recurenți la plata sumei de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată către intimata G.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5292/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introductivă, reclamanta Ș.A. a solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Pitești modificarea dispoziției nr. 2161/2006, acordarea
ÎCCJ 2008-10-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6483/2008
cu câte 402 mp și construcțiile amplasate pe aceste terenuri. Prin sentința civilă nr. 206 din 19 iunie 2007, Tribunalul Argeș a admis cererea și a anulat dispoziția nr. 334/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, obligându-l la plata
ÎCCJ 2008-06-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4374/2008
mp și pentru construcțiile în suprafață de 132,17 mp, în prezent demolate. Tribunalul a mai reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită pentru că este moștenitoarea defunctului I.C., care a avut în proprietate suprafața de
ÎCCJ 2010-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1122/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 59 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorii C.I., D.C.M. ș
ÎCCJ 2008-06-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4266/2008
de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis în parte apelul și s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a înlăturat dispoziția de oblig
Sursă