ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5623/2008

Deliberând constată următoarele: Tribunalul Tulcea, prin decizia civilă nr. 158 din 25 ianuarie 2006 a respins contestațiile formulate de reclamantul C.D., împotriva pârâților Primăria comunei Sarichioi județul Tulcea și Prefectura județului Tulcea, ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra imobilelor: 2 case, 1 grajd, 1 hambar, 1 saivan, 1 samalâc, 1 pătul, curte 2800 mp, teren arabil 15 ha; vie 3400 mp și un loc de casă de 2800 mp. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 108 din 13 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.D., împotriva sentinței civile nr. 158 din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu Primăria comunei Sarichioi județul Tulcea și Prefectura județului Tulcea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al bunicului reclamantului asupra imobilelor solicitate de reclamant în condițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece : - Reținerea de către instanțe a faptului că nu s-a făcut dovada proprietății pentru cele două imobile cu privire la care s-a solicitat despăgubiri este eronată. - Imobilele au fost preluate de statul Român în mod abuziv, fără titlu. - S-a făcut dovada că imobilele în litigiu au aparținut bunicilor. Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de actul normativ menționat, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moștenitorii persoane fizice îndreptățite. În speță, reclamantul C.D. a invocat existența dreptului său de proprietate cu privire la 2 imobile (construcții), 1 grajd, 1 hambar, 1 saivan, 1 samalâc, 1 pătul, curte 2800 mp, 15 ha teren arabil, 3400 mp vie și un loc de casă de 2800 mp, imobile situate în comuna Zebil județul Tulcea, drept dobândit în calitate de succesor legal al defunctului său bunic T.I.. Reclamantul a pretins restituirea prin echivalent bănesc a acestor bunuri, care au fost preluate abuziv de statul Român.

În dovedirea dreptului său de proprietate cu privire la imobilele mai sus menționate, s-a invocat extrasul de pe Tabelul imobilelor rurale situate în comuna Zebil județul Tulcea, aparținând bulgarilor de origine etnică din Dobrogea de Sud – Teritoriul cedat Bulgariei, din care rezultă că T.I. a fost înscris în tabelul respectiv cu bunurile menționate mai sus. Din cuprinsul Tabelului menționat, nu rezultă care este natura juridică a dreptului deținut de autorul reclamantului asupra imobilelor solicitate de reclamant în condițiile Legii nr. 10/2001. Din Tabelul imobilelor rurale, invocat de reclamant, coroborat cu probe testimoniale administrate de instanța de fond, rezultă că bunicul reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație între România și Bulgaria, conform Tratatului încheiat în 1940 la Craiova.

În aceste condiții, chiar dacă autorul T.I. ar fi avut calitatea de proprietar al imobilelor în litigiu, dreptul său a încetat în condițiile art. IV alin. (1) din Tratat, conform cărora proprietățile rurale ale românilor de origine bulgară obligați să părăsească țara, au trecut în proprietatea statului român. Așadar, față de cele reținute, se constată că reclamantul nu a dovedit dreptul autorului său, T.I., cu privire la bunurile menționate mai sus, în condițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001. În atare situație instanța de apel a pronunțat o decizie temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., și în consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 108 C din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2008.