ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5623/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5623/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând constată următoarele:
Tribunalul Tulcea, prin decizia
civilă nr. 158 din 25 ianuarie 2006 a respins contestațiile formulate de
reclamantul C.D., împotriva pârâților Primăria comunei Sarichioi județul Tulcea
și Prefectura județului Tulcea, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al
autorului reclamantului asupra imobilelor: 2 case, 1 grajd, 1 hambar, 1 saivan,
1 samalâc, 1 pătul, curte 2800 mp, teren arabil 15 ha; vie 3400 mp și un loc de
casă de 2800 mp.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia
civilă nr. 108 din 13 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamantul C.D., împotriva sentinței civile nr. 158 din 25 ianuarie 2006
pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu Primăria comunei
Sarichioi județul Tulcea și Prefectura județului Tulcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al bunicului
reclamantului asupra imobilelor solicitate de reclamant în condițiile Legii nr.
10/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală,
invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Reținerea de către instanțe a
faptului că nu s-a făcut dovada proprietății pentru cele două imobile cu
privire la care s-a solicitat despăgubiri este eronată.
- Imobilele au fost preluate de
statul Român în mod abuziv, fără titlu.
- S-a făcut dovada că imobilele în
litigiu au aparținut bunicilor.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.
3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt
îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de actul normativ
menționat, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în
mod abuziv a acestora sau moștenitorii persoane fizice îndreptățite.
În speță, reclamantul C.D. a invocat
existența dreptului său de proprietate cu privire la 2 imobile (construcții), 1
grajd, 1 hambar, 1 saivan, 1 samalâc, 1 pătul, curte 2800 mp, 15 ha teren
arabil, 3400 mp vie și un loc de casă de 2800 mp, imobile situate în comuna
Zebil județul Tulcea, drept dobândit în calitate de succesor legal al
defunctului său bunic T.I..
Reclamantul a pretins restituirea
prin echivalent bănesc a acestor bunuri, care au fost preluate abuziv de statul
Român.
În dovedirea dreptului său de
proprietate cu privire la imobilele mai sus menționate, s-a invocat extrasul de
pe Tabelul imobilelor rurale situate în comuna Zebil județul Tulcea, aparținând
bulgarilor de origine etnică din Dobrogea de Sud – Teritoriul cedat Bulgariei, din
care rezultă că T.I. a fost înscris în tabelul respectiv cu bunurile menționate
mai sus.
Din cuprinsul Tabelului menționat,
nu rezultă care este natura juridică a dreptului deținut de autorul
reclamantului asupra imobilelor solicitate de reclamant în condițiile Legii nr.
10/2001.
Din Tabelul imobilelor rurale,
invocat de reclamant, coroborat cu probe testimoniale administrate de instanța
de fond, rezultă că bunicul reclamantului a făcut obiectul schimbului de
populație între România și Bulgaria, conform Tratatului încheiat în 1940 la
Craiova. În aceste condiții, chiar dacă autorul T.I. ar fi avut calitatea de
proprietar al imobilelor în litigiu, dreptul său a încetat în condițiile art.
IV alin. (1) din Tratat, conform cărora proprietățile rurale ale românilor de
origine bulgară obligați să părăsească țara, au trecut în proprietatea statului
român.
Așadar, față de cele reținute, se
constată că reclamantul nu a dovedit dreptul autorului său, T.I., cu privire la
bunurile menționate mai sus, în condițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
În atare situație instanța de apel a
pronunțat o decizie temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii.
Pentru toate aceste motive, Înalta
Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de
drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în consecință se va
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de
reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 108 C din 13 iunie 2006 a Curții de Apel
Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări
sociale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie
2008.