ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7493/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Pârâtul a

depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației întrucât reclamanții nu

au făcut

dovada calității de moștenitori în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr.

10/2001.

M.I., A.G. și A.C. au formulat

cereri de intervenție în interesul pârâtului, pe care instanța le-a admis în

principiu la termenul din 15 decembrie 2004.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că este greșită opinia conform căreia

actele

depuse pe parcursul soluționării cererii să nu fie luate în considerare, cu

atât mai mult cu cât nici pârâtul nu respectă prevederile art. 23 din Legea nr.

10/2001.

Pentru stabilirea posibilităților

de acordare de măsuri reparatorii, în diferitele ei forme, a fost efectuată o

expertiză tehnică.

Cererile de intervenție înaintate

în interesul pârâtului urmăresc mascat interese proprii, și nu pot fi admise în

situația admiterii plângerii și anulării dispoziției primarului.

În considerentele hotărârii sale

instanța de apel a arătat că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în

partea lor prin care se instituie un termen în care trebuie depuse actele

doveditoare ale dreptului de proprietate, precum

și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, trebuie

înțelese în sensul că, la împlinirea acestui termen, entitatea învestită

cu

soluționarea notificării este în drept a emite dispoziția ținând seama de

actele doveditoare depuse până la acest moment.

P

rimarul

nu a contestat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001, ci a acuzat numai nerespectarea termenului de

depunere a actelor doveditoare.

Diferența de scriere a numelui

proprietarei tabulare, G.C. în cartea funciară, G.I. în unele acte de stare

civilă, are o certă explicație în împrejurarea că transcrierea numelui s-a

făcut diferit, după limba în care s-au operat mențiunile, anume G.C. în limba

maghiară și G.I. în limba română. Prin urmare, concluzia identității între

persoana tabulară înscrisă sub B+1 în C.F. nr. 1970 Cluj și antecesoarea

reclamanților este în afara îndoielii.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj-

Napoca și

intervenientul M.I.

Recursul pârâtului, motivat în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează următoarele

aspecte:

1.

Instanța

de apel a apreciat greșit că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001

trebuie înțelese în sensul că la îndeplinirea

termenului înscris în text entitatea învestită cu soluționarea notificării este

în drept a emite dispoziția ținând seama de actele doveditoare

depuse

până la acest moment.

Instanța de judecată este ținută

să judece plângerile la Legea nr. 10/2001 prin prisma actelor depuse până la

momentul limită pentru că altfel ar însemna ca instanța să încalce acest text

imperativ;

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se

admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare

referitoare la proprietate

și la calitatea de moștenitor. Niciun act de

stare civilă depus de către reclamanți nu îndeplinește această condiție

imperativă a legii.

Prin recursul pe care 1-a

exercitat, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul a

formulat următoarele critici:

1.

Greșit a

fost respinsă cererea de completare a probațiunii asupra calității

reclamanților de persoane îndreptățite la

restituire, cerere făcută de intervenient.

Nu s-a făcut dovada calității de

moștenitor în sensul că G.M. din certificatul de deces este identică cu G.M.

din certificatul de naționalitate nr. 217.

Nu s-au depus actele de stare

civilă în original și nici copii legalizate ale acestora.

Nu s-au lămurit contradicțiile din

actele de stare civilă privitoare la identitatea proprietarei tabulare cu

antecesoarea indicată de reclamanți;

a decedat A.C. iar fiii acesteia, deși au

cerut

introducerea în cauză și au depus și certificatele de naștere, s-a omis acest

fapt.

Prin întâmpinare intimații

reclamanți au solicitat respingerea recursurilor, instanțele făcând aprecierea

corectă a probelor administrate în cauză.

Analizând hotărârea atacată, în

limitele criticilor formulate prin motive de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a reținut următoarele:

Municipiului Cluj-Napoca este nefondat.

1.1. Conform art. 23 din Legea nr.

10/2001, în forma republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate

ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice,

precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după

caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri

necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din această lege, pot

fi depuse până la data soluționării notificării.

Expresia „soluționarea

notificării" trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia

în oricare din cele două etape, administrativă, înaintea persoanei juridice

notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

Nicio prevedere a Legii nr.

10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera

altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție

consacrat de art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la

verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru

că ar fi contrar principiului

aflării

adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de

lege,

care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a

solicita în justiție măsuri

reparatorii sau prin

echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea

termenului

de trimitere a notificării.

Așadar, critica nu întrunește

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ambele instanțe de fond făcând

aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente;

1.2. Critica privitoare la

neconcordanța privitoare la numele autoarei reclamanților a fost făcută de

pârât omisso medio, pentru prima dată în recurs.

Drept urmare, acest aspect dedus

controlului judiciar de pârât nu poate fi analizat.

nu este întemeiat.

2.1.

M.I. este intervenient accesoriu în interesul

pârâtului.

Față de dispozițiile art. 56 C.

proc. civ., atunci când se apreciază o cale de atac

exercitată de intervenientul accesoriu, și care cuprinde atât calea de

atac propriu-zisă, cât și

motivele de critică, instanța trebuie să

verifice dacă partea în folosul căreia a intervenit acesta a exercitat calea de

atac respectivă și dacă a formulat critici privitoare la același aspect.

De vreme ce prin recursul

pârâtului critica privitoare la neconcordanța în legătură cu numele autoarei

reclamanților a fost făcută omisso medio, și instanța de recurs nu a analizat-o,

sub acest aspect se consideră că pârâtul nu a declarat recurs.

Drept urmare, față de textul

procedural enunțat, aceeași soluție se impune și în privința criticilor

similare ale intervenientului;

2.2.

Intervenientul nu are interes să invoce neintroducerea

în cauză a moștenitorilor

unei alte

părți decedate, singurii îndreptățiți să o facă fiind chiar moștenitorii.

Întrucât fiii lui A.C. nu au

declarat apel prin care să invoce neintroducerea lor în proces, alături de

tatăl lor care era deja parte în dosar, nici această critică nu poate fi

primită.

Având în vedere cele mai sus

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi

respinse ca nefondate, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj -

Napoca și intervenientul M.I. împotriva

deciziei civile nr. 533 A din 13 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

noiembrie 2007.