ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7493/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației întrucât reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. M.I., A.G. și A.C. au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtului, pe care instanța le-a admis în principiu la termenul din 15 decembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că este greșită opinia conform căreia actele depuse pe parcursul soluționării cererii să nu fie luate în considerare, cu atât mai mult cu cât nici pârâtul nu respectă prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001. Pentru stabilirea posibilităților de acordare de măsuri reparatorii, în diferitele ei forme, a fost efectuată o expertiză tehnică.

Cererile de intervenție înaintate în interesul pârâtului urmăresc mascat interese proprii, și nu pot fi admise în situația admiterii plângerii și anulării dispoziției primarului. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în partea lor prin care se instituie un termen în care trebuie depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, trebuie înțelese în sensul că, la împlinirea acestui termen, entitatea învestită cu soluționarea notificării este în drept a emite dispoziția ținând seama de actele doveditoare depuse până la acest moment. P rimarul nu a contestat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, ci a acuzat numai nerespectarea termenului de depunere a actelor doveditoare.

Diferența de scriere a numelui proprietarei tabulare, G.C. în cartea funciară, G.I. în unele acte de stare civilă, are o certă explicație în împrejurarea că transcrierea numelui s-a făcut diferit, după limba în care s-au operat mențiunile, anume G.C. în limba maghiară și G.I. în limba română. Prin urmare, concluzia identității între persoana tabulară înscrisă sub B+1 în C.F. nr. 1970 Cluj și antecesoarea reclamanților este în afara îndoielii. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj- Napoca și intervenientul M.I. Recursul pârâtului, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează următoarele aspecte: 1. Instanța de apel a apreciat greșit că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 trebuie înțelese în sensul că la îndeplinirea termenului înscris în text entitatea învestită cu soluționarea notificării este în drept a emite dispoziția ținând seama de actele doveditoare depuse până la acest moment.

Instanța de judecată este ținută să judece plângerile la Legea nr. 10/2001 prin prisma actelor depuse până la momentul limită pentru că altfel ar însemna ca instanța să încalce acest text imperativ; 3. Potrivit art. 22.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor. Niciun act de stare civilă depus de către reclamanți nu îndeplinește această condiție imperativă a legii. Prin recursul pe care 1-a exercitat, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul a formulat următoarele critici: 1. Greșit a fost respinsă cererea de completare a probațiunii asupra calității reclamanților de persoane îndreptățite la restituire, cerere făcută de intervenient.

Nu s-a făcut dovada calității de moștenitor în sensul că G.M. din certificatul de deces este identică cu G.M. din certificatul de naționalitate nr. 217. Nu s-au depus actele de stare civilă în original și nici copii legalizate ale acestora. Nu s-au lămurit contradicțiile din actele de stare civilă privitoare la identitatea proprietarei tabulare cu antecesoarea indicată de reclamanți; 2. În cursul judecății la tribunal a decedat A.C. iar fiii acesteia, deși au cerut introducerea în cauză și au depus și certificatele de naștere, s-a omis acest fapt. Prin întâmpinare intimații reclamanți au solicitat respingerea recursurilor, instanțele făcând aprecierea corectă a probelor administrate în cauză.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin motive de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a reținut următoarele: 1. Recursul Primarului Municipiului Cluj-Napoca este nefondat. 1.1. Conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, în forma republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din această lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Expresia „soluționarea notificării" trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape, administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată. Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării.

Așadar, critica nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ambele instanțe de fond făcând aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente; 1.2. Critica privitoare la neconcordanța privitoare la numele autoarei reclamanților a fost făcută de pârât omisso medio, pentru prima dată în recurs. Drept urmare, acest aspect dedus controlului judiciar de pârât nu poate fi analizat. 2. Recursul intervenientului M.I. nu este întemeiat. 2.1. M.I. este intervenient accesoriu în interesul pârâtului. Față de dispozițiile art. 56 C. proc. civ., atunci când se apreciază o cale de atac exercitată de intervenientul accesoriu, și care cuprinde atât calea de atac propriu-zisă, cât și motivele de critică, instanța trebuie să verifice dacă partea în folosul căreia a intervenit acesta a exercitat calea de atac respectivă și dacă a formulat critici privitoare la același aspect.

De vreme ce prin recursul pârâtului critica privitoare la neconcordanța în legătură cu numele autoarei reclamanților a fost făcută omisso medio, și instanța de recurs nu a analizat-o, sub acest aspect se consideră că pârâtul nu a declarat recurs. Drept urmare, față de textul procedural enunțat, aceeași soluție se impune și în privința criticilor similare ale intervenientului; 2.2. Intervenientul nu are interes să invoce neintroducerea în cauză a moștenitorilor unei alte părți decedate, singurii îndreptățiți să o facă fiind chiar moștenitorii. Întrucât fiii lui A.C. nu au declarat apel prin care să invoce neintroducerea lor în proces, alături de tatăl lor care era deja parte în dosar, nici această critică nu poate fi primită.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj - Napoca și intervenientul M.I. împotriva deciziei civile nr. 533 A din 13 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007.