ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 14 decembrie 2004, SC H. SRL Câmpulung a sesizat Judecătoria Câmpulung Muscel cu contestația la executare împotriva actelor de executare efectuate de A.V.A.S. București, în baza somației nr. 13169/93 din 7 decembrie 2004. În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că somația a fost emisă în baza unui protocol de transfer de creanțe nr. 25 din 25 februarie 2004, fără a i se comunica titlu executoriu care să justifice începerea executării silite în condițiile legii. Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 86/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea de executare silită pentru aceste creanțe a fost preluată de D.G.F.P.

Argeș, această instituție având calitate procesuală în toate cauzele aflate pe rolul instanțelor, iar la 14 iunie 2004, în baza competenței conferite de O.G. nr. 86/2003 s-a încheiat un act de control, având ca obiect contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate, act ce constituie titlu de creanță fiscală, împotriva căruia societatea a formulat contestație conform art. 176 din O.G. nr. 92/1993, republicată, privind C. proc. fisc. A mai arătat contestatoarea că societatea a primit și somația nr. 29 din 15 ianuarie 2003, pentru o creanță reală de 59.919.481 lei. Prin sentința civilă nr. 472 din 4 martie 2005, Judecătoria Câmpulung Muscel a admis contestația formulată de contestatoarea SC H. SRL Câmpulung și a anulat formele de executare silită întocmite de intimată pentru recuperarea creanței de 9369,55 dolari S.U.A., privind pe debitoare.

Prin decizia nr. 497/ R din 15 mai 2006, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis recursul declarat de intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București, ca instanță competentă, reținând că în cauză, aflându-ne în prezența unui litigiu prevăzut de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 149/2001 și modificată prin O.U.G. nr. 23/2004, competența materială aparține curții de apel, nu tribunalului, iar având în vedere sediul pârâtului din punct de vedere teritorial, competența revine Curții de Apel București. Prin sentința comercială nr. 198 din 14 noiembrie 2006, Curtea de Apel București a respins contestația la executare a somației nr. 13169/93 din 7 decembrie 2004, formulată de debitoarea SC H. SRL, în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S.

București. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că acestor debite nu li se aplică regulile referitoare la executarea silită propriu-zisă, ci un cadru juridic mai complex cu reguli referitoare la competență și la modul în care poate fi contestată executarea. Prin Protocolul nr. 25 din 25 februarie 2004 a fost preluată creanța aferentă debitoarei SC H. SRL Câmpulung în cuantum de 307.302.642 lei, consolidată în valoare de 9.339,55 dolari S.U.A.; debitoarea a achitat o mică parte din suma datorată, în prezent având de achitat către A.V.A.S. o creanță de 9.339,14 dolari S.U.A. În fine, instanța a reținut că față de aceste împrejurări și cum în activitatea de recuperare a creanțelor bugetare restante, comunicarea titlului executoriu către debitori la momentul declanșării executării silite nu este obligatorie, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile admiterii contestației.

Împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel a declarat recurs debitoarea SC H. SRL Câmpulung, formulând următoarele motive de recurs: - hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe; - hotărârea pronunțată este nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ce privește primul motiv de recurs, recurenta arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței instanței civile, instanța competentă fiind cea de la sediul debitorului, iar privind cel de-al doilea motiv de recurs, susține în esență că prima instanță face confuzie în privința creanțelor preluate de D.G.F.P. Argeș, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 86/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și cele rămase în sarcina A.V.A.S.

Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Art. 45 O.U.G. nr. 51/1998 reglementează competența de soluționare a oricăror cereri privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., această competență aparținând curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, or, în cauza, contestația este îndreptată împotriva executării silite pornite de A.V.A.S. privind creanțe ce reprezintă contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, prin urmare, creanțe bugetare în baza O.U.G. nr. 95/2003 și nu active bancare, astfel încât soluționarea acestei contestații excede competenței speciale reglementate de art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998, fiind de competența instanței de drept comun, care potrivit dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. civ., este instanța de executare, în speță, Judecătoria Câmpulung Muscel. Drept urmare, se constată că în mod greșit Curtea de Apel București a procedat la soluționarea contestației la executare formulată de debitoarea SC H. SRL pronunțând sentința recurată și reținându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocate de recurentă, potrivit cărora hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, se va casa sentința astfel pronunțată și se va trimite cauza spre soluționare instanței competente, respectiv Judecătoriei Câmpulung Muscel. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs, se reține că acesta a rămas fără obiect, urmare casării hotărârii, astfel cum s-a arătat mai sus și nu mai poate fi analizat. În consecință, se va admite recursul debitoarei împotriva sentinței Curții de Apel București, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza la Judecătoria Câmpulung Muscel, județul Argeș, spre competență soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de debitoarea SC H. SRL Câmpulung împotriva sentinței nr. 198 din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza la Judecătoria Sector 1 București, spre competență soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008.