ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La 14 decembrie 2004, SC H.

SRL Câmpulung a sesizat Judecătoria Câmpulung Muscel cu contestația la

executare împotriva actelor de executare efectuate de A.V.A.S. București, în

baza somației nr. 13169/93 din 7 decembrie 2004.

În motivarea contestației,

contestatoarea a arătat că somația a fost emisă în baza unui protocol de

transfer de creanțe nr. 25 din 25 februarie 2004, fără a i se comunica titlu

executoriu care să justifice începerea executării silite în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor O.G. nr.

86/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea de executare silită

pentru aceste creanțe a fost preluată de D.G.F.P. Argeș, această instituție

având calitate procesuală în toate cauzele aflate pe rolul instanțelor, iar la

14 iunie 2004, în baza competenței conferite de O.G. nr. 86/2003 s-a încheiat

un act de control, având ca obiect contribuția de asigurări sociale și

contribuția de asigurări sociale de sănătate, act ce constituie titlu de

creanță fiscală, împotriva căruia societatea a formulat contestație conform art.

176 din O.G. nr. 92/1993, republicată, privind C. proc. fisc.

A mai arătat contestatoarea

că societatea a primit și somația nr. 29 din 15 ianuarie 2003, pentru o creanță

reală de 59.919.481 lei.

Prin sentința civilă nr. 472

din 4 martie 2005, Judecătoria Câmpulung Muscel a admis contestația formulată

de contestatoarea SC H. SRL Câmpulung și a anulat formele de executare silită

întocmite de intimată pentru recuperarea creanței de 9369,55 dolari S.U.A.,

privind pe debitoare.

Prin decizia nr. 497/ R din

15 mai 2006, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis recursul declarat de

intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a

casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București, ca instanță

competentă, reținând că în cauză, aflându-ne în prezența unui litigiu prevăzut

de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 149/2001 și

modificată prin O.U.G. nr. 23/2004, competența materială aparține curții de

apel, nu tribunalului, iar având în vedere sediul pârâtului din punct de vedere

teritorial, competența revine Curții de Apel București.

Prin sentința comercială nr.

198 din 14 noiembrie 2006, Curtea de Apel București a respins contestația la

executare a somației nr. 13169/93 din 7 decembrie 2004, formulată de debitoarea

SC H. SRL, în contradictoriu cu intimata creditoare A.V.A.S. București.

În motivarea acestei

soluții, instanța a reținut că acestor debite nu li se aplică regulile

referitoare la executarea silită propriu-zisă, ci un cadru juridic mai complex

cu reguli referitoare la competență și la modul în care poate fi contestată

executarea.

Prin Protocolul nr. 25 din

25 februarie 2004 a fost preluată creanța aferentă debitoarei SC H. SRL

Câmpulung în cuantum de 307.302.642 lei, consolidată în valoare de 9.339,55 dolari

S.U.A.; debitoarea a achitat o mică parte din suma datorată, în prezent având

de achitat către A.V.A.S. o creanță de 9.339,14 dolari S.U.A.

În fine, instanța a reținut

că față de aceste împrejurări și cum în activitatea de recuperare a creanțelor

bugetare restante, comunicarea titlului executoriu către debitori la momentul

declanșării executării silite nu este obligatorie, în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile admiterii contestației.

Împotriva sentinței

pronunțate de curtea de apel a declarat recurs debitoarea SC H. SRL Câmpulung,

formulând următoarele motive de recurs:

- hotărârea s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe;

- hotărârea pronunțată este

nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ce privește primul motiv

de recurs, recurenta arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței instanței civile, instanța competentă fiind cea de la sediul

debitorului, iar privind cel de-al doilea motiv de recurs, susține în esență că

prima instanță face confuzie în privința creanțelor preluate de D.G.F.P. Argeș,

potrivit dispozițiilor O.G. nr. 86/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și

cele rămase în sarcina A.V.A.S.

Recursul urmează a fi admis

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Art. 45 O.U.G. nr. 51/1998

reglementează competența de soluționare a oricăror cereri privind drepturile și

obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., această

competență aparținând curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

pârâtului, or, în cauza, contestația este îndreptată împotriva executării

silite pornite de A.V.A.S. privind creanțe ce reprezintă contribuția pentru

asigurări sociale de sănătate, prin urmare, creanțe bugetare în baza O.U.G. nr.

95/2003 și nu active bancare, astfel încât soluționarea acestei contestații

excede competenței speciale reglementate de art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998,

fiind de competența instanței de drept comun, care potrivit dispozițiilor art. 399

și următoarele C. proc. civ., este instanța de executare, în speță, Judecătoria

Câmpulung Muscel.

Drept urmare, se constată că

în mod greșit Curtea de Apel București a procedat la soluționarea contestației

la executare formulată de debitoarea SC H. SRL pronunțând sentința recurată și

reținându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

invocate de recurentă, potrivit cărora hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe, se va casa sentința astfel pronunțată și se va

trimite cauza spre soluționare instanței competente, respectiv Judecătoriei Câmpulung

Muscel.

În ce privește cel de-al

doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs, se reține că acesta a

rămas fără obiect, urmare casării hotărârii, astfel cum s-a arătat mai sus și

nu mai poate fi analizat.

În consecință, se va admite

recursul debitoarei împotriva sentinței Curții de Apel București, se va casa

sentința recurată și se va trimite cauza la Judecătoria Câmpulung Muscel,

județul Argeș, spre competență soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

debitoarea SC H. SRL Câmpulung împotriva sentinței nr. 198 din 14 noiembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia recurată și

trimite cauza la Judecătoria Sector 1 București, spre competență soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2008.