ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2542/2008

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 6 februarie 2008, Tribunalul Dolj, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen. În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 21 mai 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc.

pen. și a art. 88 C. pen. S-a constatat că partea vătămată Ș.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 113 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical pe perioada executării pedepsei, iar după executarea pedepsei în unitățile sanitare ale Ministerului Sănătății. Instanța a reținut, în esență, că în ziua de 20 mai 2007, inculpatul Ș.P., după ce a consumat circa 2 litri de vin, supărat că soția sa nu vine să ia masa cu el, a lovit-o cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului și apoi cu coada unei mături (care s-a și rupt), victima aflându-se în incapacitate de a se apăra datorită stării sale de boală. După aceea, a dezbrăcat-o complet de haine, a tras-o jos din pat, lăsând-o lângă patul în care el s-a culcat.

A doua zi, inculpatul a constatat că soția sa murise. Raportul medico-legal de necropsie a stabilit că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se șocului traumatic, consecință a unui politraumatism cu multiple leziuni. Între aceste leziuni traumatice și deces există un raport de cauzalitate direct și necondiționat. Inculpatul Ș.P. recunoscut fapta săvârșită, dar a încercat să se apere susținând că nu a intenționat să ucidă victima. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul. Prin Decizia penală nr. 73 din 23 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchet și de inculpatul Ș.P. , a desființat în parte sentința penală nr. 49 din 6 februarie 2008 a Tribunalului Dolj și a majorat pedeapsa de la 5 ani la 8 ani închisoare, menținând aceeași încadrare juridică.

A aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei. S-au aplicat și prevederile art. 71 raportate Ia art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost dedusă, în continuare, detenția și a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului inculpat. S-a dispus confiscare obiectului corp delict, identificat în procesul verbal din 22 mai 2007. A fost aplicat și art. 113, referitor la măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul, ambele părți invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc.

pen., primul recurent solicitând majorarea pedepsei, iar ultimul cerând reducerea pedepsei. Un alt motiv de casare invocat de parchet l-a constituit și conținutul pedepselor complementare și accesorii, sens în care s-a cerut înlăturarea art. 64 alin. (l) lit. a) teza I C. pen. Parchetul a mai solicitat și înlăturarea pedepsei complementare aplicată în apel, susținând că nu s-a solicitat de parchet, iar în apelul declarat de inculpat nu i se putea înrăutăți situația. La acest motiv de casare s-a renunțat de către reprezentantul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în ședința de dezbatere a recursurilor. Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele argumente: Cu privire la recursul declarat de parchet: Înalta Curte consideră că dispozițiile art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc.

pen., nu sunt incidente în cauză. Astfel, instanța de apel a stabilit corect pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat săvârșită de inculpat. Instanța a ținut seama atât de dispozițiile codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea gravă comisă, de gradul de pericol social al faptei (omor calificat), precum și de persoana inculpatului, infractor fără antecedente penale, bolnav psihic. Referitor la nelegala interzicere a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., în privința pedepselor accesorii și complementare, înalta Curte constată că aplicarea art. 64 lit. a) (incluzând ambele teze) este conformă legii penale române, precum și art. 53 alin. (l) și (2) din Constituția României.

Restrângerea acestui drept este dispusă prin lege și este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv cu comiterea unei infracțiuni grave care a avut ca urmare suprimarea vieții unei persoane. Totodată, restrângerea nu depășește limitele prevăzute de art. 18 din C.A.D.O.L.F. Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 alin. (l) C. pen., poate fi realizat prin executarea pedepsei aplicate. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (f) pct. 14 C. proc. pen., nu este incident, nici în recursul inculpatului. Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, i s-au aplicat inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (l) lit. a) și c) C. pen., iar pedeapsa aplicată (8 ani închisoare) a fost stabilită la aproape jumătate din minimul pedepsei prevăzute de art. 175 alin. (l) C. pen.

(15 ani închisoare). Instanța de apel a avut în vedere și starea sănătății inculpatului, precum și vârsta acestuia. Înalta Curte consideră că pedeapsa a fost legal stabilită în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., instanța de apel ținând seama atât de gravitatea faptei de omor calificat, cât și de persoana inculpatului, infractor primar. În consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este temeinică și legală, iar recursurile declarate de parchet și de inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 21 mai 2007 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul Ș.P. împotriva Deciziei penale nr. 73 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 21 mai 2007 la 20 august 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.