ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2542/2008

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 6 februarie

2008, Tribunalul Dolj, secția penală, a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen.

În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (l) lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul Ș.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului și s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării

preventive de la 21 mai 2007 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen. și

a art. 88 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată Ș.D. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 113 C. pen., i-a fost aplicată

inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical pe perioada

executării

pedepsei, iar după executarea

pedepsei în unitățile sanitare ale Ministerului

Sănătății.

Instanța a reținut, în esență, că în ziua de

20 mai 2007, inculpatul Ș.P., după ce a consumat circa 2 litri de vin, supărat

că soția sa nu vine să ia masa cu el, a lovit-o cu pumnii și picioarele în

diferite părți ale corpului și apoi

cu

coada unei mături (care s-a și rupt), victima aflându-se în incapacitate de a

se apăra datorită stării sale de boală. După aceea, a dezbrăcat-o complet de

haine, a

tras-o jos din pat, lăsând-o lângă patul în care el s-a culcat.

A doua zi, inculpatul a constatat că soția sa

murise.

Raportul medico-legal de necropsie a stabilit

că moartea victimei a fost

violentă, ea

datorându-se șocului traumatic, consecință a unui politraumatism cu

multiple

leziuni. Între aceste leziuni traumatice și deces există un raport de

cauzalitate direct și necondiționat.

Inculpatul Ș.P. recunoscut fapta săvârșită,

dar a încercat să se apere susținând că nu a intenționat să ucidă victima.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.

Prin Decizia penală nr.

73 din 23 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelurile

declarate de Parchet și de inculpatul Ș.P.

, a desființat în parte sentința penală nr. 49 din 6

februarie 2008 a Tribunalului Dolj și a majorat pedeapsa de la 5 ani la 8 ani

închisoare,

menținând aceeași încadrare

juridică. A aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani după

executarea pedepsei.

S-au aplicat și prevederile art. 71 raportate

Ia art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost dedusă, în continuare, detenția și a

fost menținută starea de arest preventiv a apelantului inculpat.

S-a dispus confiscare obiectului corp delict,

identificat în procesul verbal din 22 mai 2007.

A fost aplicat și art. 113, referitor la

măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel

Craiova și inculpatul, ambele părți invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., primul recurent solicitând

majorarea

pedepsei, iar ultimul cerând reducerea pedepsei.

Un alt motiv de casare invocat de parchet l-a

constituit și conținutul pedepselor complementare și accesorii, sens în care

s-a cerut înlăturarea art. 64 alin. (l) lit. a) teza

I

C.

pen.

Parchetul a mai solicitat și înlăturarea

pedepsei complementare aplicată în apel, susținând că nu s-a solicitat de parchet,

iar în apelul declarat de inculpat nu i se putea înrăutăți situația. La acest

motiv de casare s-a renunțat de către reprezentantul Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, în ședința de dezbatere a recursurilor.

Înalta Curte constată că ambele recursuri

sunt nefondate, pentru următoarele argumente:

Cu privire la recursul declarat de parchet:

Înalta Curte consideră că dispozițiile art. 385

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.

Astfel, instanța de apel a stabilit corect

pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat săvârșită de inculpat.

Instanța a ținut seama

atât de dispozițiile codului penal, de limitele de

pedeapsă fixate pentru infracțiunea gravă comisă, de

gradul de pericol social al faptei (omor calificat), precum și de persoana

inculpatului, infractor fără antecedente penale, bolnav psihic.

Referitor la nelegala interzicere a dreptului

de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza

I

C. pen., în privința

pedepselor accesorii și complementare, înalta Curte constată că aplicarea art. 64

lit. a) (incluzând ambele teze) este conformă legii penale române, precum și art.

53 alin. (l) și (2) din Constituția României.

Restrângerea acestui drept este dispusă prin

lege și este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv cu

comiterea unei infracțiuni grave care a avut ca urmare suprimarea vieții unei

persoane.

Totodată, restrângerea nu depășește limitele

prevăzute de art. 18 din C.A.D.O.L.F.

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei

prevăzut de art. 52 alin. (l) C. pen., poate fi realizat prin executarea

pedepsei aplicate.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (f) pct. 14 C. proc. pen., nu este incident, nici în recursul

inculpatului.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, i

s-au aplicat inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74

alin. (l) lit. a) și c) C. pen., iar pedeapsa aplicată (8 ani închisoare) a

fost stabilită la aproape jumătate din minimul pedepsei prevăzute de art. 175 alin.

(l) C. pen. (15 ani închisoare).

Instanța de apel a avut în vedere și starea

sănătății inculpatului, precum și vârsta acestuia.

Înalta Curte consideră că pedeapsa a fost

legal stabilită în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen.,

instanța de apel ținând seama atât de gravitatea faptei de omor calificat, cât

și de persoana inculpatului, infractor primar.

În consecință, Înalta Curte reține că decizia

atacată este temeinică și legală, iar recursurile declarate de parchet și de

inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din

pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 21 mai 2007 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul Ș.P. împotriva

Deciziei penale nr. 73 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și a arestării preventive de la 21 mai 2007 la 20 august 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 august

2008.