ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2211/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2211/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Examinând recursul de față,
constată:
Prin sentința penală nr. 431 din 7
octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, inculpatul D.I.
zis C. a fost condamnat, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin.
(1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a)
și alin. (2) C. pen., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.
a) și b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă,
durata reținerii și a arestării preventive de la 26 mai 2005 la zi.
S-a constatat că nu au fost
formulate, de către numita C.M., pretenții civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen.,
s-a dispus confiscarea bâtei ce a servit la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat, conform art.
191 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reținut următoarele:
În după-amiaza zilei de 25 mai 2005
când a venit acasă, inculpatul D.I. a găsit-o pe D.I., soția sa, într-o
avansată stare de ebrietate.
Inculpatul, care se afla sub
influența băuturilor alcoolice, constatând că soția sa nu pregătise nimic de
mâncare, a început să o lovească cu pumnii și picioarele, după care a luat din
curte o bâtă din lemn cu care a continuat să o lovească peste corp. Apoi,
inculpatul a târât victima într-una din camere, a dezbrăcat-o și a lăsat-o pe
podea.
În cursul nopții a constatat că
soția sa murise și l-a anunțat pe fratele acesteia, martorul C.I., care la
rândul său a anunțat-o pe C.M., fiica victimei.
Din raportul medico-legal de
necropsie s-a reținut că moartea violență a victimei s-a datorat șocului
traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu: multiple echimoze pe
corp; hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală difuză; fracturi costale C.
2 și C. 6; contuzii de mezenter și mezocolon cu ruptura colonului ascendent;
fisură hepatică și hemiperitoneu. Actul medico-legal a concluzionat că toate
aceste leziuni au avut caracter vital și au putut fi produse prin loviri cu
corpuri ori mijloace contondente și prin loviri cu un corp dur alungit, victima
fiind lovită de agresor din față, iar loviturile primite fiind atât din
ortostatism cât și din decubit. S-a mai concluzionat că între aceste leziuni și
moartea victimei există legătură directă de cauzalitate.
La stabilirea situației de fapt,
instanța a avut în vedere și procesul-verbal de cercetare la fața locului din
26 mai 2005, raportul de constatare medico-legală din 7 iulie 2005 care a
evidențiat existența unei excoriații produsă probabil prin zgâriere, pe
antebrațul drept al inculpatului și care poate data din 25 mai 2005. Au fost,
de asemenea, avute în vedere declarațiile martorilor C.I., M.T., C.M., S.M. și
S.V., precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut constant, pe tot
parcursul procesului comiterea faptei.
S-a reținut că fapta săvârșită de
inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,
prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Instanța a apreciat că este
nefondată susținerea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. (1)
C. pen., întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul s-ar fi
aflat în stare de beție completă.
S-a reținut că se justifică
reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere comportarea
inculpatului anterior comiterii faptei.
Sentința a fost atacată cu apel de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Prin decizia penală nr. 41/ A din 16
februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, apelul a
fost admis și s-a desființat în parte sentința.
Rejudecând, instanța de apel a
schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.
174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor
calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) și d)
C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul D.I. a fost condamnat la 15
ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
și C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au
interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
S-a înlăturat dispoziția de a se
vira în contul S.M.L. din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Galați suma de 483,10
lei (RON), reprezentând costul constatării medico-legale.
Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței.
S-a menținut starea de arest a
inculpatului și s-a dedus la zi durata arestării preventive.
Instanța de apel a reținut din
raportul medico-legal de necropsie nr. 228/ C din 26 mai 2005 că victima avea
în sânge o alcoolemie de 3,75 gr. %o, iar în urină o alcoolemie de 4,40 gr. %o,
ceea ce indică faptul că în momentul în care a fost agresată victima se afla
într-o stare avansată de ebrietate care o împiedica să reacționeze și să se
apere de loviturile primite.
Așa fiind, s-a constatat că trebuiau
reținute și dispozițiile art. 175 lit. d), fiind evident că inculpatul a comis
fapta profitând de starea de neputință a victimei.
S-a apreciat că nejustificat s-au
reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a)
C. pen., în condițiile în care din declarațiile martorilor S.V., S.M., C.I. și
C.M. rezultă că inculpatul consuma în mod regulat băuturi alcoolice și că în
mod repetat provoca scandal și își bătea soția.
Instanța a constatat că greșit s-a
dispus virarea sumei de 413,10 RON, reprezentând costul constatării
medico-legale din fondul Ministerului Justiției, întrucât, conform art. 8 din O.G.
nr. 1/2000, cheltuielile generate de efectuarea acesteia, în faza de urmărire
penală, au fost plătite din fondul Ministerului Public.
S-a mai reținut că prima instanță a
omis să interzică inculpatului î cadrul pedepsei accesorii și drepturile prevăzute
de art. 64 lit. c) și e) C. pen.
Inculpatul a declarat recurs,
susținând că pedeapsa aplicată este prea severă și că nu s-a ținut seama de
starea sa de sănătate și de faptul că a avut circumstanțe atenuante, fiind
provocat de starea de ebrietate în care se afla victima.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului se
situează la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și așa
cum corect a reținut instanța de apel, comportamentul acestuia anterior
comiterii faptei nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.
74 lit. a) C. pen., în condițiile în care din declarațiile martorilor audiați
în cauză rezultă că inculpatul consuma în mod frecvent băuturi alcoolice și sub
influența acestora se manifesta violent, provocând scandaluri și lovindu-și
soția.
Faptul că victima la rândul său era
sub influența băuturilor alcoolice nu poate constitui un act de provocare în
sensul art. 73 lit. b) C. pen., nefiind o acțiune ilicită gravă sau de natură a
aduce o atingere gravă demnității inculpatului.
Se apreciază că din probe nu rezultă
nici evidența altor împrejurări care să poată justifica, în raport cu
gravitatea deosebită a faptei, reținerea unor circumstanțe atenuante conform art.
74 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei conform art. 72 alin. (2) C. pen.,
sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat.
Constatând că nu există nici motive
de recurs care să poată fi luat în considerare din oficiu conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea
preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 48/ A din 16
februarie 2006 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 mai 2005 la 5 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5
aprilie 2006.