ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6859/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin cererea formulată la 23

noiembrie 2007, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul

Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a solicitat instanței, în

baza dispozițiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație, pârâtului Z.L., expulzat din Italia

la 15 noiembrie 2007, conform Decretului Prefecturii Provinciei Napoli.

Investit în primă instanță,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1651 din 12

decembrie 2007, a respins cererea, reținând în esență că în lipsa unor probe

concrete, instanța nu poate da curs solicitării formulate prin acțiune, o

soluție contrară putând aduce o atingere gravă unui drept fundamental al unor

persoane, fără a se putea stabili că această ingerință este conformă

prevederilor legale invocate și este necesară într-o societate democratică.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca tardiv de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 173/A din 11 martie 2008.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs în termen legal, Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative care,

fără a indica temeiul pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac,

critică hotărârea dată în apel, pe considerentul că instanța de control

judiciar a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 101 alin. (4) C.

proc. civ., în sensul că textul nu s-ar aplica și în situația când termenul

începe și curge într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este

suspendat.

Astfel, se mai arată, din

conținutul dovezii din 12 decembrie 2007, rezultă că aceasta a fost transmisă

recurentului vineri, 15 februarie 2008, situație în care termenul nu putea

începe să curgă din ziua de 16 februarie 2003, care era o zi de sâmbătă, zi în

care serviciul se consideră a fi suspendat.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit dispozițiilor art. 101 alin.

(1) C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere neintrând în socoteală

nici ziua când începe și nici ziua când s-a sfârșit termenul.

Alineatul 5 al textului, dispune că termenul

care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este

suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

Această normă de favoare însă nu se referă și la zilele de sărbătoare

legală care se situează fie la începutul, fie înlăuntrul termenului de

procedură, ele intrând în calcul.

În speță, așa cum corect a reținut

instanța de control judiciar, față de data comunicării hotărârii pronunțate în

primă instanță, 15 februarie 2008, termenul procedural înlăuntrul căruia putea

fi exercitat apelul, s-a împlinit la 21 februarie 2008.

Or, în condițiile în care apelul a

fost declarat la 22 februarie 2008, în mod corect s-a reținut tardivitatea

formulării căii de atac.

Așa fiind, recursul urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor

împotriva deciziei nr. 173/A din 11 martie 2008 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie

2008.