ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2960/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2007,

reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj,

anularea Hotărârii nr. 4219 din 28 noiembrie 2006 prin care i s-a respins

cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

și modificată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 107

din 22 februarie 2007, a respins acțiunea, reținând că, reclamantul nu a făcut

dovada că refugiul s-a datorat persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Instanța de Fond.

Recurentul a susținut că nu

s-a putut prezenta la termenul de judecată din 28 noiembrie 2006, când a fost

soluționată cauza, din motive de sănătate, iar martorii au refuzat să se

prezinte fără a fi citați.

Analizând cauza sub aspectul

probelor administrate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta

Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii

sunt în drept să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la

lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră

folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

În ceea ce privește cauza

dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările invocate de către reclamant nu au

putut fi verificate suficient prin probele administrate, declarațiile autentice

ale martorilor P.C. și T.G. nefiind pe deplin convingătoare privind faptul

generator de drepturi în litigiu.

Prin urmare, pentru a

stabili cu certitudine incidența prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, și pentru a vedea astfel dacă

recurentul - reclamant este sau nu este îndreptățit la acordarea drepturilor

compensatorii, se impune completarea probatoriului prin audierea a 2 martori de

către Instanța de judecată, în scopul determinării a cauzei și împrejurărilor

pretinsului refugiu al reclamantului împreună cu familia sa.

Față de cele ce preced, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (2) și art. 313 teza I C. proc. civ., urmează

a se admite recursul, se va casa sentința atacată, iar cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceleiași Instanțe, pentru suplimentarea probatoriului în sensul

celor susmenționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 107 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2007.