ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2960/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2007, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea Hotărârii nr. 4219 din 28 noiembrie 2006 prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 107 din 22 februarie 2007, a respins acțiunea, reținând că, reclamantul nu a făcut dovada că refugiul s-a datorat persecuțiilor etnice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Instanța de Fond.

Recurentul a susținut că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată din 28 noiembrie 2006, când a fost soluționată cauza, din motive de sănătate, iar martorii au refuzat să se prezinte fără a fi citați. Analizând cauza sub aspectul probelor administrate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările invocate de către reclamant nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, declarațiile autentice ale martorilor P.C. și T.G. nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu. Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, și pentru a vedea astfel dacă recurentul - reclamant este sau nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, se impune completarea probatoriului prin audierea a 2 martori de către Instanța de judecată, în scopul determinării a cauzei și împrejurărilor pretinsului refugiu al reclamantului împreună cu familia sa. Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (2) și art. 313 teza I C. proc. civ., urmează a se admite recursul, se va casa sentința atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași Instanțe, pentru suplimentarea probatoriului în sensul celor susmenționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 107 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.