ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 9 august 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, recunoașterea calității sale de refugiat și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 542 din 2 noiembrie 2006 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj. În motivarea soluției s-a reținut insuficienta valoare probatorie a declarațiilor notariale depuse de reclamantă ca și faptul că aceasta nu a indicat în scris numele și adresele altor martori pentru a fi audiați în instanță. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, a făcut dovada calității sale de refugiat cu declarațiile autentificatte ale martorilor D.A. și C.F., care la rândul lor, beneficiază de drepturile bănești acordate de Legea nr. 189/2000, prin hotărâri ale C.J.P. Cluj. Examinând sentința atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta C.I., a fost nevoită să-și părăsească domiciliul, din localitatea F., județul Cluj, și să se refugieze în T. împreună cu familia, în luna septembrie 1940, din cauza persecuțiilor etnice.

În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă. Se va casa sentința atacată și pe fond se va admite acțiunea formulată de C.I. Se va anula hotărârea nr. 21722 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă, care va fi obligată să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 542 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 21722 din 9 iulie 2007 a C.J.P. Cluj și obligă pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.