ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 748/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la

curtea de Apel Cluj, reclamantul C.V. a solicitat anularea Hotărârii nr. 19315

din 7 decembrie 2005 emisă de pârâta C.J.P.C. și recunoașterea statutului de

refugiat pe motive etnice pe perioada august 1944 – martie 1945.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că întrucât locuința părinților săi din Someșu – Rece a

fost granița dintre Ungaria și România, aceștia au fost nevoiți să se refugieze

în comuna Răcătău.

Prin sentința civilă nr. 348

din 19 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.V. și a

anulat Hotărârea nr. 19315 din 7 decembrie 2005 emisă de pârâta C.J.P.C. A

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada

august 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești revăzute de Legea

nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2005.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 9

martie 1944 în Someșul – Rece, unde a locuit împreună cu familia sa.

Declarațiile martorilor audiați relevă că în luna august 1944, atât

reclamantul, care era minor cât și familia sa au fost obligați să se refugieze

din localitatea de domiciliu, datorită persecuțiilor etnice la care au fost

supuși urmare a cedării Ardealului de Nord.

Împotriva sentinței susmenționate a

declarat recurs C.J.P.C., care a motivat că localitatea din care s-a mutat

reclamantul nu era ocupată, motivul plecării nefiind persecuția etnică.

Recursul este nefondat.

Se reține că după data de 23

august 1944 situația localității Someșul – Rece s-a schimbat radical prin

faptul că după această dată armata hortistă în mod abuziv a forțat granița, cu

care ocazie familia reclamantului a fost forțată sub presiunea armelor să se

refugieze pe teritoriul comunei Măguri – Răcătău la o distanță de localitatea

de domiciliu de 25 Km.

Astfel cum rezultă și din

declarațiile martorilor, locuința familiei reclamantului fiind în perimetrul

frontierei Ungaro – Române, familia a fost persecutată etnic pe toată perioada

cât a fost granița prin curtea casei familiei reclamantului, care a fost supusă

la hărțuieli fizice și morale.

Având în vedere

considerentele prezentate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007