ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2256/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul

S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr.

20747 din 15 octombrie 2006 și

obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999

aprobată

prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în

sensul actelor normative menționate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut

la data

de 5 ianuarie 1932, refugiindu-se

din motive etnice împreună cu părinții în

luna noiembrie a anului 1941,

din localitatea Pata în localitatea Someșeni.

Prin sentința civilă nr.

41/2007 din 25 ianuarie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea formulată a fost admisă, instanța

dispunând anularea hotărârii

atacate. Totodată instanța a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada

1 noiembrie 1941-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000 cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 iulie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în

esență,

că în cauză s-a făcut dovada

persecuțiilor etnice, a calității de cetățean

român a solicitantului

precum și a părăsirii localității de domiciliu, astfel încât reclamantul se

încadrează în situația prevăzută de lege fiind îndrituit să beneficieze de

măsurile reparatorii în speță.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.C.,

criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că

localitatea din care s-a mutat reclamantul era

libera, motivul plecării nefiind așadar persecuția etnică, având loc

cel

mult o simpla alegere noua de domiciliu.

Recurenta pârâtă a mai susținut că declarațiile de martori

sunt

dovezi conform legii, dar numai in

măsura in care concorda cu situația

istorica.

Înalta Curte de Casație si

Justiție, analizând motivele invocate în

raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză,

constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul

mai sus menționat.

Din interpretarea acestui text de lege precum și a

întregului act normativ, rezultă că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii

români, indiferent de etnie, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în

teritoriile cedate, fie în cele păstrate sub administrația românească, au avut

de suferit persecuții etnice.

De asemenea, potrivit art. 6

1

din O.G. nr.

105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la

art. 1 din ordonanță se poate

face cu acte oficiale eliberate de organele

competente și, în lipsa

acestor acte, prin declarație cu martori.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță

înscrisurile aflate la dosarul de fond, precum și din declarațiile

martorilor audiați nemijlocit de instanță,

rezultă că intimatul reclamant

se încadrează în situația prevăzută de

lege, fiind îndrituit să

beneficieze de

măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta

în

conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele

arătate, se constată că instanța a pronunțat

o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 41/2007 din 25

ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.