ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20227 din 13 iulie 2006, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat din motive etnice împreună cu familia sa, din localitatea Pata în Cluj, cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000 i-a fost respinsă. Prin sentința civilă nr. 10/2007 din 11 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate.

Totodată instanța a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantului care potrivit probațiunii testimoniale a suferit persecuții pe considerente etnice, respectiv represiuni legionare, datorită cărora a fost nevoit să se refugieze din localitatea Pata, Jud. Cluj în Cluj-Napoca. Esențial în speță, a mai reținut prima instanță, este faptul că reclamantul a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate a familiei sale, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că refugiul în cazul de față a avut loc dintr-un teritoriu liber intr-un teritoriu ocupat, iar că declarațiile de martori pot fi reținute ca dovezi, dar numai în măsura în care concordă cu situația istorică. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Din interpretarea acestui text de lege precum și a întregului act normativ, rezultă că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnie, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate sub administrația românească, au avut de suferit persecuții etnice. De asemenea, potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, precum și din declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, rezultă că intimatul reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 10/2007 din 11 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.