ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 30 mai 2007, C.E.P.P.I. ale Î.F.P., a declarat recurs împotriva sentinței nr. 816 din 20 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând modificarea sentinței civile atacate și în fond respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă. În motivarea recursului, s-a susținut că este nelegală obligarea C.E.P.P.I. ale Î.F.P., să răspundă petentului P.G. întrucât recurenta este o structură fără personalitate juridică și fără calitate procesuală activă sau pasivă. A mai precizat recurenta că informațiile solicitate de reclamant sunt de interes personal și sunt protejate de Legea nr. 677/2001, nefiind obligatorie comunicarea lor, nefiind informații de interes public.

Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 816 din 20 martie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.F.P. S-a respins cererea formulată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei A.N.F.P., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C.E.P.P.I. ale Î.F.P. Totodată s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei C.E.P.P.I. ale Î.F.P. C.E.P.P.I. ale Î.F.P., a fost obligată să răspundă cererii formulate de către reclamant.

Instanța de fond a admis această cerere întrucât reclamantul a făcut dovada faptului că a înregistrat cererea cu valoare de plângere prealabilă, recurenta - intimată avea obligația de a răspunde sesizării în 30 de zile de la înregistrarea cererii. Sub acest aspect instanța de fond a reținut că: „specificul contenciosului administrativ generează existența unor dispoziții legale cuprinse în Legea cadru sau în alte legi speciale ce conferă drepturi și obligații autorităților publice, chiar în situația în care acestea sunt lipsite de personalitate juridică”. Altfel ar însemna „că persoanele fizice sau juridice vătămate prin activitatea autorităților publice să nu poată promova o acțiune împotriva acestor autorități, pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, ceea ce vine în contradicție nu doar cu legea contenciosului administrativ ci chiar cu art. 52 din Constituția României”.

Așa fiind, a precizat instanța de fond, recurenta - intimată poate sta în judecată în calitate de pârâtă. Din actele cauzei, față de motivele de recurs formulate, în raport de hotărârea atacată în cauză Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este neîntemeiat și întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul P.G. a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestând calificativul acordat de C.E.P.P.I. ale Î.F.P., cu privire la activitatea pe care a desfășurat-o în anul 2005 la D.G.S.V. din cadrul A.N.S.V.S.A. C.E.P.P.I.

ale Î.F.P., trebuia să răspundă petiției înregistrate din 6 septembrie 2006. Susținerea Comisiei în sensul că nu are personalitate juridică și deci nu trebuia să răspundă petiției persoanei ce s-a considerat vătămată prin acordarea calificativului pe anul 2005 de comisie, este total neîntemeiată în raport de art. 52 din Constituție și Legea nr. 554/2004 și în mod corect a fost apreciată de instanța de fond ca o atitudine abuzivă, obligând comisia să răspunde la petiția înregistrată în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, Neîntemeiată este și susținerea recurentei că întrucât „informațiile solicitate erau de interes personal” recurenta nu poate fi obligată să răspundă la petiția înregistrată.

Această susținere contravine obligațiilor autorităților publice așa cum aceste organe există în sistemul de drept românesc și cum ele au sarcina executării în concret a legii,cu bună credință și respectarea drepturilor cetățenilor și cum sunt de altfel acestea prevăzute inclusiv în constituție. Eschivarea recurentei de a răspunde petiției intimatului constituie un abuz de drept corect sancționat de instanța de fond prin hotărârea pronunțată. Urmează deci a se respinge recursul declarat conform art. 312 C. proc. civ. întrucât este neîntemeiat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta de C.E.P.P.I. ale Î.F.P., împotriva sentinței civile nr. 816 din 20 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.