ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2008

Asupra

recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București

la data de 30 mai 2007, C.E.P.P.I. ale Î.F.P., a declarat recurs împotriva sentinței

nr. 816 din 20 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând

modificarea sentinței civile atacate și în fond respingerea acțiunii

reclamantului ca inadmisibilă.

În motivarea recursului, s-a

susținut că este nelegală obligarea C.E.P.P.I. ale Î.F.P., să răspundă

petentului P.G. întrucât recurenta este o structură fără personalitate juridică

și fără calitate procesuală activă sau pasivă.

A mai precizat recurenta că informațiile

solicitate de reclamant sunt de interes personal și sunt protejate de Legea nr.

677/2001, nefiind obligatorie comunicarea lor, nefiind informații de interes

public.

Din actele cauzei Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 816 din 20 martie 2007

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.F.P.

S-a respins cererea formulată

de reclamantul P.G. împotriva pârâtei A.N.F.P., ca fiind formulată împotriva

unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C.E.P.P.I. ale Î.F.P.

Totodată s-a admis acțiunea

formulată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei C.E.P.P.I. ale Î.F.P.

C.E.P.P.I. ale Î.F.P., a fost

obligată să răspundă cererii formulate de către reclamant.

Instanța de fond a admis această

cerere întrucât reclamantul a făcut dovada faptului că a înregistrat cererea cu

valoare de plângere prealabilă, recurenta - intimată avea obligația de a răspunde

sesizării în 30 de zile de la înregistrarea cererii.

Sub acest aspect instanța de

fond a reținut că: „specificul contenciosului administrativ generează existența

unor dispoziții legale cuprinse în Legea cadru sau în alte legi speciale ce

conferă drepturi și obligații autorităților publice, chiar în situația în care

acestea sunt lipsite de personalitate juridică”. Altfel ar însemna „că

persoanele fizice sau juridice vătămate prin activitatea autorităților publice

să nu poată promova o acțiune împotriva acestor autorități, pentru apărarea

drepturilor și intereselor lor legitime, ceea ce vine în contradicție nu doar cu

legea contenciosului administrativ ci chiar cu art. 52 din Constituția

României”.

Așa fiind, a precizat

instanța de fond, recurenta - intimată poate sta în judecată în calitate de pârâtă.

Din actele cauzei, față de motivele

de recurs formulate, în raport de hotărârea atacată în cauză Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul declarat este neîntemeiat și întrucât hotărârea

atacată este legală și temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C.

proc. civ.

Așa cum a reținut și instanța

de fond, reclamantul P.G. a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 din

Legea nr. 554/2004, contestând calificativul acordat de C.E.P.P.I. ale Î.F.P.,

cu privire la activitatea pe care a desfășurat-o în anul 2005 la D.G.S.V. din

cadrul A.N.S.V.S.A.

C.E.P.P.I. ale Î.F.P.,

trebuia să răspundă petiției înregistrate din 6 septembrie 2006.

Susținerea Comisiei în

sensul că nu are personalitate juridică și deci nu trebuia să răspundă petiției

persoanei ce s-a considerat vătămată prin acordarea calificativului pe anul

2005 de comisie, este total neîntemeiată în raport de art. 52 din Constituție

și Legea nr. 554/2004 și în mod corect a fost apreciată de instanța de fond ca o

atitudine abuzivă, obligând comisia să răspunde la petiția înregistrată în

conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004,

Neîntemeiată este și

susținerea recurentei că întrucât „informațiile solicitate erau de interes

personal” recurenta nu poate fi obligată să răspundă la petiția înregistrată.

Această susținere contravine

obligațiilor autorităților publice așa cum aceste organe există în sistemul de

drept românesc și cum ele au sarcina executării în concret a legii,cu bună

credință și respectarea drepturilor cetățenilor și cum sunt de altfel acestea

prevăzute inclusiv în constituție.

Eschivarea recurentei de a

răspunde petiției intimatului constituie un abuz de drept corect sancționat de

instanța de fond prin hotărârea pronunțată.

Urmează deci a se respinge recursul

declarat conform art. 312 C. proc. civ. întrucât este neîntemeiat, hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta de C.E.P.P.I. ale Î.F.P., împotriva sentinței civile nr. 816 din 20 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2008.