ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2008

HOTĂRÂRE
29.10.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 367/2008 pronunțată la data

de 8 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive

a A.N.R.P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.K.D. în

contradictoriu cu Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor București.

Obiectul cererii de chemare

în judecată l-a constituit obligarea de către instanță a celor două pârâte să

soluționeze dosarele de revendicare depuse de reclamant în baza Legii nr. 10/2001

și înaintate de către Primăria Cluj Napoca în baza adresei nr. 164/452 din 7

martie 2007, cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, str. Iuliu Maniu,

care să fie evaluat și să-i fie acordată astfel despăgubirea cuvenită în

favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că legitimitate procesuală pasivă în cauză are

pârâta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor întrucât potrivit titlului

VII din Legea nr. 247/2005 emite decizia conținând titlu de despăgubire, și

nicidecum A.N.R.P. ale cărei atribuții sunt prevăzute de art. 2 din H.G.nr. 361/2005,

astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1068/2007.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, deoarece în speța

dedusă judecății a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor

fiind necesare o serie de acte pentru a se trece la cea de-a doua etapă, cea a

analizării dosarelor, în acest sens Comisia Centrală trimițând în copie întreaga

documentație care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 3515 din 22 februarie

2007 către entitatea notificată și solicitând actele privind situația juridică

a imobilului pe fiecare număr topografic.

Lipsa actelor privind situația

juridică a imobilului a determinat și întârzierea în ceea ce privește

operațiunea de evaluare a imobilului, astfel că nu se poate susține că în speță

ar exista un refuz nejustificat din partea autorității de a răspunde cererii

reclamantului în sensul dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., respectiv: „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care

se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii”; art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv: „când instanța,

interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

respectiv: „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

În ce privește calitatea

procesuală pasivă a pârâtei, A.N.R.P., recurentul susține că acestei excepții i

s-a dat o rezolvare greșită de către instanța de fond, această instituție având

calitate procesuală pasivă în cauză, în sarcina acesteia existând aproximativ

aceleași obligații pentru soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001,

ca și pentru cealaltă pârâtă Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

Totodată, susține

recurentul, greșit s-a reținut că acțiunea ce a formulat-o este prematură, în

condițiile în care urmare demersurilor făcute i s-a emis dispoziție pentru

acordarea de despăgubiri, tergiversându-se însă evaluarea și acordarea efectivă

a acestora, chiar și în condițiile în care intimata - pârâtă pretinde că „ordinea

de soluționare a dosarelor este aleatorie”.

Recurentul, precizează că

parcurgerea procedurii constituite de titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv, poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a

drepturilor stabilite într-o hotărâre judecătorească și amintește de faptul că

potrivit legislației europene, are dreptul de soluționarea cererii sale într-un

termen rezonabil.

Pârâtele Comisia centrală pentru

stabilirea despăgubirilor și A.N.R.P. au depus întâmpinări, solicitând

respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței  instanței de fond

ca fiind legală și temeinică.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale

incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Potrivit titlului VII din

Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind

acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și

anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării

dosarelor de către Secretariatul comisiei centrale sub aspectul restituirii în

natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în

care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă; dosarul va fi transmis evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a

deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în

condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în cuprinsul

titlului VII din Legea nr. 247/2005, capitolul V, secțiunea I intitulată

„Valorificarea titlurilor de despăgubire”.

În speța dedusă judecății,

așa cum corect a reținut și instanța de fond, a fost parcursă prima etapă, cea

a transmiterii și a înregistrării dosarului, dosarul aferent Dispoziției nr. 3515

din 22 februarie 2007 fiind transmis de Primăria Municipiului Cluj Napoca, în

calitate de entitate notificată și înregistrat la Secretariatul comisiei

centrale sub nr. 33834/CC.

În cea de a doua etapă, cea

a evaluării dosarului, Secretariatul comisiei centrale, constatând că situația

juridică a imobilului nu este lămurită, cu adresa nr. 33834/CC/2005 a remis în

copie documentația care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 3515 din 22

februarie 2007, solicitând acte privind situația juridică a imobilului pe

fiecare număr topografic în parte, copie conform cu originalul a C.F. nr. 119352

colectivă și a C.F. nr. 119353 individuală, precum și o declarație de

notorietate a doi martori, autentificată la notar, în situația în care S.C.

înscris sub B.3 este una și aceeași persoană cu S.K., înscris sub B.4 sau în

măsura în care acestea sunt persoane diferite, cu un certificat de moștenitor

de pe urma lui S.C.

În recurs, intimata a depus

în copie adresele pe care le-a formulat către Primărie, cerând depunerea

actelor solicitate, făcând astfel dovada că din lipsa acestor documente nu s-a

putut trece la etapa evaluării, cu toate că dosarul a fost selectat în baza

programului de calculator, la data de 1 noiembrie 2007 și urma să fie trimis

spre evaluare.

Rezultă așadar, că în mod

just instanța de fond a concluzionat că nu se poate reține existența unui refuz

din partea Comisiei Centrale cu privire la soluționarea dosarului privind

acordarea de despăgubiri în favoarea recurentului - reclamant, nefiind astfel îndeplinite

dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Instanța de fond a dat o

interpretare corectă actului dedus judecății și a arătat detaliat motivele care

au fost reținute în sprijinul soluției pronunțate de respingere ca neîntemeiate

a acțiunii reclamantului.

Reținând că nu au fost

îndeplinite dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului

administrativ, care constituie temeiul de drept al acțiunii, fapt explicat în

considerentele hotărârii, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii,

astfel încât motivele de recurs formulate de recurentul - reclamant sunt

nefondate.

Cât privește termenul

rezonabil de soluționare a cererii la care face referire recurentul, este de

observat că, chiar dacă nu s-a soluționat în termenul dorit de acesta, existând

o anume întârziere, aceasta nu-i este imputabilă pârâtei, Comisia centrală

pentru stabilirea despăgubirilor, care așa cum s-a precizat anterior a depus

toate demersurile pentru completarea dosarului cu documentația necesară, entitatea

notificată refuzând a-i înainta actele solicitate.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. a fost soluționată corect de

către prima instanță prin admiterea acesteia.

Cea care stabilește și

acordă despăgubirile aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001,

republicată este Comisia Centrală, care emite decizia conținând titlul de despăgubire,

după urmarea procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit art. 2 din H.G. nr.

361/2005, cu modificările și completările ulterioare, în privința aplicării

Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin și îndrumare metodologică

autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte

persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit

Legii nr. 10/2001, republicată.

Totodată, asigură

organizarea și funcționarea Secretariatului comisiei centrale pentru stabilirea

despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii și ale cărei

atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative sunt prevăzute de titlul

VII din Legea nr. 247/2005.

Cele două instituții au

așadar atribuții diferite și ele nu se suprapun, așa cum greșit susține

recurentul - reclamant, așa încât în mod corect a fost admisă la fond excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.

Pentru toate aceste

considerente, recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc.

civ. și menținută sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Respinge recursul declarat

de S.K.D. împotriva sentinței civile nr. 367 din 8 aprilie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4223/2008
anul 2006 de către unitatea deținătoare. Reclamanta a formulat o cerere de urgentare pentru emiterea dispoziției de restituire în echivalent a imobilului înregistrată la A.N.R.P., Comisia la data de 12 septembrie 2007, cerere la care nu a p
ÎCCJ 2008-09-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2008
în scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și s-a solicitat o cerere de urgentare a emiterii unui dispozitiv de restituire în echivalent dar pârâta refuză, deși soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezulta
ÎCCJ 2009-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2762 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamanților M.A.I., M.L.P.M., Z.V., M.I.D., P.K.D.
ÎCCJ 2010-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2556/2010
cererii de chemare în judecată și a precizat că a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului iar în ce privește etapa evaluării a arătat că aceasta este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cu
ÎCCJ 2012-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2012
petitului privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ofertei de despăgubire, în raport de dispozițiile nr. X1 și nr. X2 din 27 februarie 2008 emise de Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Prin sentința ci
Sursă