ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 367/2008 pronunțată la data de 8 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a A.N.R.P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.K.D. în contradictoriu cu Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor București. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit obligarea de către instanță a celor două pârâte să soluționeze dosarele de revendicare depuse de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 și înaintate de către Primăria Cluj Napoca în baza adresei nr. 164/452 din 7 martie 2007, cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, str. Iuliu Maniu, care să fie evaluat și să-i fie acordată astfel despăgubirea cuvenită în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că legitimitate procesuală pasivă în cauză are pârâta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor întrucât potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 emite decizia conținând titlu de despăgubire, și nicidecum A.N.R.P. ale cărei atribuții sunt prevăzute de art. 2 din H.G.nr. 361/2005, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1068/2007. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, deoarece în speța dedusă judecății a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor fiind necesare o serie de acte pentru a se trece la cea de-a doua etapă, cea a analizării dosarelor, în acest sens Comisia Centrală trimițând în copie întreaga documentație care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 3515 din 22 februarie 2007 către entitatea notificată și solicitând actele privind situația juridică a imobilului pe fiecare număr topografic.

Lipsa actelor privind situația juridică a imobilului a determinat și întârzierea în ceea ce privește operațiunea de evaluare a imobilului, astfel că nu se poate susține că în speță ar exista un refuz nejustificat din partea autorității de a răspunde cererii reclamantului în sensul dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv: „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”; art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., respectiv: „când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv: „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. În ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei, A.N.R.P., recurentul susține că acestei excepții i s-a dat o rezolvare greșită de către instanța de fond, această instituție având calitate procesuală pasivă în cauză, în sarcina acesteia existând aproximativ aceleași obligații pentru soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, ca și pentru cealaltă pârâtă Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

Totodată, susține recurentul, greșit s-a reținut că acțiunea ce a formulat-o este prematură, în condițiile în care urmare demersurilor făcute i s-a emis dispoziție pentru acordarea de despăgubiri, tergiversându-se însă evaluarea și acordarea efectivă a acestora, chiar și în condițiile în care intimata - pârâtă pretinde că „ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie”. Recurentul, precizează că parcurgerea procedurii constituite de titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite într-o hotărâre judecătorească și amintește de faptul că potrivit legislației europene, are dreptul de soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil.

Pârâtele Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor și A.N.R.P. au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul comisiei centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă; dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007 care include în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005, capitolul V, secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”. În speța dedusă judecății, așa cum corect a reținut și instanța de fond, a fost parcursă prima etapă, cea a transmiterii și a înregistrării dosarului, dosarul aferent Dispoziției nr. 3515 din 22 februarie 2007 fiind transmis de Primăria Municipiului Cluj Napoca, în calitate de entitate notificată și înregistrat la Secretariatul comisiei centrale sub nr. 33834/CC. În cea de a doua etapă, cea a evaluării dosarului, Secretariatul comisiei centrale, constatând că situația juridică a imobilului nu este lămurită, cu adresa nr. 33834/CC/2005 a remis în copie documentația care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 3515 din 22 februarie 2007, solicitând acte privind situația juridică a imobilului pe fiecare număr topografic în parte, copie conform cu originalul a C.F.

nr. 119352 colectivă și a C.F. nr. 119353 individuală, precum și o declarație de notorietate a doi martori, autentificată la notar, în situația în care S.C. înscris sub B.3 este una și aceeași persoană cu S.K., înscris sub B.4 sau în măsura în care acestea sunt persoane diferite, cu un certificat de moștenitor de pe urma lui S.C. În recurs, intimata a depus în copie adresele pe care le-a formulat către Primărie, cerând depunerea actelor solicitate, făcând astfel dovada că din lipsa acestor documente nu s-a putut trece la etapa evaluării, cu toate că dosarul a fost selectat în baza programului de calculator, la data de 1 noiembrie 2007 și urma să fie trimis spre evaluare.

Rezultă așadar, că în mod just instanța de fond a concluzionat că nu se poate reține existența unui refuz din partea Comisiei Centrale cu privire la soluționarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea recurentului - reclamant, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanța de fond a dat o interpretare corectă actului dedus judecății și a arătat detaliat motivele care au fost reținute în sprijinul soluției pronunțate de respingere ca neîntemeiate a acțiunii reclamantului. Reținând că nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului administrativ, care constituie temeiul de drept al acțiunii, fapt explicat în considerentele hotărârii, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, astfel încât motivele de recurs formulate de recurentul - reclamant sunt nefondate.

Cât privește termenul rezonabil de soluționare a cererii la care face referire recurentul, este de observat că, chiar dacă nu s-a soluționat în termenul dorit de acesta, existând o anume întârziere, aceasta nu-i este imputabilă pârâtei, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, care așa cum s-a precizat anterior a depus toate demersurile pentru completarea dosarului cu documentația necesară, entitatea notificată refuzând a-i înainta actele solicitate. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. a fost soluționată corect de către prima instanță prin admiterea acesteia. Cea care stabilește și acordă despăgubirile aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată este Comisia Centrală, care emite decizia conținând titlul de despăgubire, după urmarea procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, în privința aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată. Totodată, asigură organizarea și funcționarea Secretariatului comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii și ale cărei atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative sunt prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Cele două instituții au așadar atribuții diferite și ele nu se suprapun, așa cum greșit susține recurentul - reclamant, așa încât în mod corect a fost admisă la fond excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.

Pentru toate aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ. și menținută sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.K.D. împotriva sentinței civile nr. 367 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.