ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2545/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213

din 23 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.V.

- în baza art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., la 11 ani închisoare;

- în baza art. 192 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

Conform art. 34 lit. b) a

contopit pedepsele, dispunând executarea pedepsei de 11 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 238 din 17 decembrie 2007 a

Judecătoriei Murgeni, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, în total pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului și a dedus prevenția de la 15 ianuarie 2008 la zi.

A confiscat de la inculpat

un cuțit.

Inculpatul a fost obligat la

plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli spitalizare către unitățile

medicale prestatoare de servicii medicale.

A luat act că partea

vătămată C.R. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a mai fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că inculpatul P.V., în vârstă de 35 ani, a fost de mai multe ori condamnat

pentru furturi, ultima dată în luna decembrie 2007.

Acesta este consătean cu

partea vătămată C.R., cu care a și fost prieten până la începutul anului 2008,

când acesta din urmă l-a denunțat poliției pe inculpat pentru săvârșirea unui

furt.

Din acel moment inculpatul a

plănuit să se răzbune pe partea vătămată.

În seara de 14 ianuarie

2008, după ce a consumat vin cu numitul G.I., inculpatul a hotărât să-l ucidă

pe C.R.

În acest scop, înarmat cu un

cuțit cu lama de 22 cm, luat din domiciliu, în jurul orelor 22,00, inculpatul a

mers la locuința părții vătămate, a pătruns în curte pe poarta întredeschisă și

prin forțarea ușii a intrat în locuință.

În continuare inculpatul a

pătruns în camera în care partea vătămată dormea, a aprins lumina, a înlăturat

plapuma cu care aceasta era învelită și i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în

zona coapsei stângi.

Trezindu-se, partea vătămată

a reușit să se ridice în picioare, neputând evita o altă lovitură cu cuțitul în

hemitoracele stâng.

Totuși partea vătămată a

reușit să-l împingă pe inculpat și apoi să fugă, doar în chiloți și tricou și

desculț, sărind gardul și alergând pe uliță, urmărit de inculpat cu cuțitul în

mână.

Partea vătămată s-a refugiat

în curtea martorului G.I. și când, după câteva minute a ieșit în uliță, i-a

ieșit în întâmpinare inculpatul, cu cuțitul în mână, care îl așteptase ascuns

după un gard. Din nou partea vătămată s-a refugiat în aceeași curte, timp în

care inculpatul o aștepta în apropiere și în cele din urmă partea vătămată a

reușit să se ascundă în curtea martorului P.N., care, aflând de cele

întâmplate, i-a dat primele îngrijiri și a anunțat poliția și salvarea.

În acest timp inculpatul a

așteptat apariția părții vătămate și văzând că nu mai iese în uliță, a mers la

locuința sa, punând cuțitul sub pernă și culcându-se.

Partea vătămată a fost

transportată la Spitalul Municipal Huși și apoi la Spitalul Clinic de

Pneumoftiziologie Iași.

Din raportul de expertiză

medico-legală al S.M.L. Vaslui rezultă că partea vătămată C.R. a prezentat

plăgi tăiate-înțepate hemitorace stg. și coapse stg. cu secțiuni musculare

parțiale. Leziunile au necesitat 12 - 14 zile îngrijiri medicale și nu au pus

în primejdie viața victimei deoarece plăgile nu au atins organe vitale iar

plaga toracică nu a fost penetrantă.

Instanța a reținut că

lovirea părții vătămate la nivelul hemitoracelui stâng a vizat o zonă vitală,

respectiv regiunea precordială și pulmonară și obiectul folosit în agresiune

putând produce penetrarea toracică din care nu s-a realizat din întâmplare deși

zona vizată de lovire era vitală.

Și conduita ulterioară a

inculpatului, arată instanța, demonstrează intenția acestuia de a-l ucide pe C.R.,

urmărindu-l și pândindu-l mai multă vreme, astfel că susținerile inculpatului

că nu a dorit decât să o sperie pe partea vătămată, nu corespund realității.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul P.V. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, întrucât nu a

avut intenția de a o ucide pe partea vătămată, ci numai de a o speria.

Prin decizia penală nr. 76

din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, constatând că încadrarea juridică este legală iar pedeapsa just

individualizată.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de către inculpat care, personal și prin apărător, a

solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul,

susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.

Situația de fapt în cauză a

fost corect stabilită și reținută de instanțe.

Inculpatul a recunoscut că a

plănuit să o atace noaptea, pe partea vătămată în locuința acesteia, în care

scop s-a înarmat cu un cuțit, totul motivat de refuzul acesteia de a-l însoți

la comiterea unui furt și de bănuiala acestuia că partea vătămată l-a denunțat

la poliție.

Susținerile inculpatului,

însă, că nu a urmărit decât să o sperie de moarte pe partea vătămată nu

corespund realității, față de modul în care acesta a pus în executare hotărârea

infracțională.

Acțiunile imediate, de

aplicare de lovituri repetate cu cuțitul în diferite zone ale corpului părții

vătămate, inclusiv vitale, în condiții de apărare din partea celui vizat și

care a reușit să amortizeze și să devieze loviturile, precum și cele

ulterioare, de urmărire și pândire a victimei pentru continuarea agresiunii,

toate precedate de pregătirea punerii în executare a hotărârii infracționale,

demonstrează fără echivoc că inculpatul P.V. a urmărit să îl ucidă pe C.R.

Încadrarea juridică reținută

este, astfel, legală.

Și pedeapsa a fost corect

individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pericolul social concret al

infracțiunii, decurgând din modul și împrejurările săvârșirii faptei, este

ridicat, după cum este demonstrată și periculozitatea inculpatului, rezultând

atât din repetatele încălcări ale legii penale, fără ca pedepsele aplicate să

aibă efectul corectiv și să-și atingă scopul preventiv, cât și din ușurința și

josnicia mobilului în luarea hotărârii de a suprima viața altuia.

Așa fiind, instanțele au

realizat o corectă adoptare a pedepsei în raport de gradul de pericol social al

infracțiunii și persoana inculpatului.

Curtea constată că nu există

în cauză împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante și

nici temeiuri de reducere a pedepsei chiar și între limitele legale speciale.

Neconstatând nici din

examinarea din oficiu a hotărârii existența vreunuia dintre celelalte cazuri de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Din pedeapsa aplicată va fi

dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2008 la 20

august 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 76 din 17

iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2008

la 20 august 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 august 2008.