ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2545/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.V. - în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 11 ani închisoare; - în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. Conform art. 34 lit. b) a contopit pedepsele, dispunând executarea pedepsei de 11 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 238 din 17 decembrie 2007 a Judecătoriei Murgeni, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus prevenția de la 15 ianuarie 2008 la zi. A confiscat de la inculpat un cuțit. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli spitalizare către unitățile medicale prestatoare de servicii medicale. A luat act că partea vătămată C.R. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că inculpatul P.V., în vârstă de 35 ani, a fost de mai multe ori condamnat pentru furturi, ultima dată în luna decembrie 2007. Acesta este consătean cu partea vătămată C.R., cu care a și fost prieten până la începutul anului 2008, când acesta din urmă l-a denunțat poliției pe inculpat pentru săvârșirea unui furt.

Din acel moment inculpatul a plănuit să se răzbune pe partea vătămată. În seara de 14 ianuarie 2008, după ce a consumat vin cu numitul G.I., inculpatul a hotărât să-l ucidă pe C.R. În acest scop, înarmat cu un cuțit cu lama de 22 cm, luat din domiciliu, în jurul orelor 22,00, inculpatul a mers la locuința părții vătămate, a pătruns în curte pe poarta întredeschisă și prin forțarea ușii a intrat în locuință. În continuare inculpatul a pătruns în camera în care partea vătămată dormea, a aprins lumina, a înlăturat plapuma cu care aceasta era învelită și i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în zona coapsei stângi. Trezindu-se, partea vătămată a reușit să se ridice în picioare, neputând evita o altă lovitură cu cuțitul în hemitoracele stâng.

Totuși partea vătămată a reușit să-l împingă pe inculpat și apoi să fugă, doar în chiloți și tricou și desculț, sărind gardul și alergând pe uliță, urmărit de inculpat cu cuțitul în mână. Partea vătămată s-a refugiat în curtea martorului G.I. și când, după câteva minute a ieșit în uliță, i-a ieșit în întâmpinare inculpatul, cu cuțitul în mână, care îl așteptase ascuns după un gard. Din nou partea vătămată s-a refugiat în aceeași curte, timp în care inculpatul o aștepta în apropiere și în cele din urmă partea vătămată a reușit să se ascundă în curtea martorului P.N., care, aflând de cele întâmplate, i-a dat primele îngrijiri și a anunțat poliția și salvarea. În acest timp inculpatul a așteptat apariția părții vătămate și văzând că nu mai iese în uliță, a mers la locuința sa, punând cuțitul sub pernă și culcându-se.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal Huși și apoi la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași. Din raportul de expertiză medico-legală al S.M.L. Vaslui rezultă că partea vătămată C.R. a prezentat plăgi tăiate-înțepate hemitorace stg. și coapse stg. cu secțiuni musculare parțiale. Leziunile au necesitat 12 - 14 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei deoarece plăgile nu au atins organe vitale iar plaga toracică nu a fost penetrantă. Instanța a reținut că lovirea părții vătămate la nivelul hemitoracelui stâng a vizat o zonă vitală, respectiv regiunea precordială și pulmonară și obiectul folosit în agresiune putând produce penetrarea toracică din care nu s-a realizat din întâmplare deși zona vizată de lovire era vitală.

Și conduita ulterioară a inculpatului, arată instanța, demonstrează intenția acestuia de a-l ucide pe C.R., urmărindu-l și pândindu-l mai multă vreme, astfel că susținerile inculpatului că nu a dorit decât să o sperie pe partea vătămată, nu corespund realității. Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.V. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, întrucât nu a avut intenția de a o ucide pe partea vătămată, ci numai de a o speria. Prin decizia penală nr. 76 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că încadrarea juridică este legală iar pedeapsa just individualizată. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, personal și prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat. Situația de fapt în cauză a fost corect stabilită și reținută de instanțe. Inculpatul a recunoscut că a plănuit să o atace noaptea, pe partea vătămată în locuința acesteia, în care scop s-a înarmat cu un cuțit, totul motivat de refuzul acesteia de a-l însoți la comiterea unui furt și de bănuiala acestuia că partea vătămată l-a denunțat la poliție. Susținerile inculpatului, însă, că nu a urmărit decât să o sperie de moarte pe partea vătămată nu corespund realității, față de modul în care acesta a pus în executare hotărârea infracțională.

Acțiunile imediate, de aplicare de lovituri repetate cu cuțitul în diferite zone ale corpului părții vătămate, inclusiv vitale, în condiții de apărare din partea celui vizat și care a reușit să amortizeze și să devieze loviturile, precum și cele ulterioare, de urmărire și pândire a victimei pentru continuarea agresiunii, toate precedate de pregătirea punerii în executare a hotărârii infracționale, demonstrează fără echivoc că inculpatul P.V. a urmărit să îl ucidă pe C.R. Încadrarea juridică reținută este, astfel, legală. Și pedeapsa a fost corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Pericolul social concret al infracțiunii, decurgând din modul și împrejurările săvârșirii faptei, este ridicat, după cum este demonstrată și periculozitatea inculpatului, rezultând atât din repetatele încălcări ale legii penale, fără ca pedepsele aplicate să aibă efectul corectiv și să-și atingă scopul preventiv, cât și din ușurința și josnicia mobilului în luarea hotărârii de a suprima viața altuia. Așa fiind, instanțele au realizat o corectă adoptare a pedepsei în raport de gradul de pericol social al infracțiunii și persoana inculpatului. Curtea constată că nu există în cauză împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante și nici temeiuri de reducere a pedepsei chiar și între limitele legale speciale.

Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Din pedeapsa aplicată va fi dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2008 la 20 august 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 76 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2008 la 20 august 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.