ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul M.E., a formulat contestație împotriva Ordinului M.A.I. nr. S/II/14168 din 11 iulie 2005, prin care a fost trecut în rezervă pentru că ar fi comis abateri grave de la regulamentele și ordinele militare, solicitând admiterea contestației, anularea ordinului și reîncadrarea sa la I.S.U.O. al județului Dolj și la plata drepturilor bănești ce i se cuvin până la reîncadrarea efectivă cu gradul și funcția avută anterior. Prin sentința nr. 477 din 10 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Instanța a reținut că la data de 28 mai 2005, reclamantul, care ocupa funcția de ofițer principal I în cadrul serviciului de prevenire a incendiilor din cadrul I.S.U.O. al județului Dolj, se afla, împreună cu soția, mama și fiica sa în vârstă de 3 ani și 5 luni în magazinul C. din București de unde ar fi sustras ornamente de păr în valoare de 279.000 lei ROL și că la sesizarea secției de Poliție la locul faptei s-a deplasat reprezentantul acesteia care a încheiat un proces-verbal, iar într-o declarație ulterioară chiar reclamantul ar fi recunoscut, implicit, săvârșirea faptei. S-a considerat că o astfel de faptă este incompatibilă cu calitatea de cadru militar și că ea se circumscrie abateri prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 400/2004 al M.A.I., privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.

Au fost înlăturate, ca fiind fără valoare probatorie, declarațiile martorilor audiați de cererea reclamantului, care vizau comportarea sa ireproșabilă de până la data de 28 mai 2005, iar susținerile reclamantului privind nerespectarea procedurii prevăzute de art. 59 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 360/2002 nu au fost confirmate de probatoriul administrat. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către reclamantul M.E., criticând soluția instanței de fond pentru că a fost dată cu cercetarea superficială a situației de fapt, că nu i-a fost asigurat un proces echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O. Recursul a fost admis, prin Decizia nr. 1201 din 6 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost casată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că situația de fapt care a generat trimiterea recurentului-reclamant în fața Consiliului de judecată și aplicarea sancțiunii de trecere în rezervă a acestuia nu a fost pe deplin lămurită. S-a apreciat că recurentul-reclamant și-a susținut nevinovăția constant, iar instanța de fond, în baza art. 129 alin. (1)-(5) C. proc. civ., trebuia să stăruie în aflarea adevărului, că se impunea audierea nemijlocită, în calitate de martori, a celor ce au făcut constatările evenimentelor petrecute la data de 28 mai 2005. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1392/CAF/2006. Au fost audiați martorii P.M.M., P.F., P.A. și C.V.

Prin sentința nr. 769 din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios-administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulat Ordinul nr. 5/II/4168 din 1 iulie 2005 emis de M.A.I., a fost dispusă reintegrarea reclamantului, cu plata efectivă a drepturilor bănești aferente, de la data trecerii în rezervă până la reintegrarea efectivă. S-a reținut, de către instanța de fond, că prin Rezoluția Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București a fost admisă plângerea reclamantului și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de furt, schimbând temeiul din art. 10 lit. d) C. proc. civ., în art. 10 lit. a) C. proc.

civ. S-a constatat că Ordinul controlat a fost emis în rambursarea Hotărârii Consiliului de judecat, care este, de asemenea, nelegală și netemeinică, iar instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea cererii în anulare, poate să cenzureze, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actele și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Față de rezoluția dată de organele de cercetare penală, car au stabilit că nu a existat fapta de furt, se constată că hotărârea consiliului de judecată este greșit. Nici instanța de judecată nu a putut concluziona în sensul săvârșirii faptei, pentru că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii și neconcludente.

Temeiurile specificate în ordinul atacat, nu au putut fi reținute pentru că s-a apreciat că sancțiunea trecerii în rezervă este prea severă pentru că măsurile ce pot fi adoptate erau indicate în art. 92 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, iar cea a trecerii în rezervă era cea mai gravă și a fost adoptată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I.S.U.O. al județului Dolj, invocându-se ca temei de drept art. 304 alin. (9) și art. 304 1 C. proc. civ., considerându-se că hotărârea este rezultatul unei interpretări greșite a legii și a probelor administrate în cauză. Se arată în motivele de recurs că, în mod greșit, s-a apreciat că reclamantul nu a adus grave prejudicii demnității și onoarei militare fiind în concediu de odihnă în momentul producerii evenimentului, iar fapta reclamantului, chiar dacă nu are caracter penal, ea reprezintă o abatere disciplinară, modul în care s-a comportat aducând grave prejudicii demnității și onoarei militare.

Și M.A.I. a declarat recurs și critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, pentru că chiar dacă fapta nu a existat din punct de vedere penal, acest aspect nu este de natură să înlăture vinovăția acestuia cu privire la abaterile disciplinare săvârșite. Prin actul normativ cu caracter intern, Ordinul nr. 400/2004, numai consiliul de judecată poate să aprecieze gravitatea unei abateri săvârșite de către un cadru militar și prejudiciile aduse demnității și onoarei militare. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Înalta Curte, examinând actele aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursule declarate pentru următoarele considerente: Prin ordinul contestat, reclamantul a fost trecut în rezervă pentru că ar fi comis abateri grave de la regulamentele și ordinele militare.

Reclamantul a deținut funcția de ofițer principal I în cadrul serviciilor de prevenire a incendiilor din cadrul I.S.U.O. al județului Dolj, iar măsura a fost luată împotriva sa pentru că în ziua de 28 mai 2005 ar fi sustras dintr-un magazin din București niște ornamente de păr în valoare de 279.000 lei ROL. Prin aceasta s-a considerat că reclamantul a comis grave abateri de la regulamentele și ordinele militare. La cererea M.A.I., reclamantul a fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar pentru această faptă s-a dispus achitarea reclamantului în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., respectiv că fapta de furt reclamantă nu există. În aceste condiții, chiar dacă în motivele de recurs ea este o abatere disciplinară, se constată că aceste susțineri sunt greșite.

Prin Rezoluția dată de Parchet s-a constatat că nu a existat nici o faptă săvârșită de reclamant, pentru că, în ura administrării probelor, nu s-a putut stabili acest lucru. În aceste condiții este grav de dovedit că, totuși, reclamantul ar fi săvârșit o abatere gravă de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale, care să ducă la măsura trecerii în rezervă. De altfel, în urma acestei rezoluții, în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (4) din Legea nr. 80/1995, în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitare, cadrele militare cercetate penal vor fi repuse în toate drepturile. Așa cum a reținut și instanța de fond, împotriva unui ofițer sau cadru militar cercetat puteau fi luate următoarele hotărâri: - declararea nevinovăției; - declararea vinovăției cu mențiunea în activitate; - declararea vinovăției cu propunere de trecere în rezervă.

În cazul reclamantului s-a optat pentru ultima hotărâre, deci, art. 93 din Ordinul nr. 400/2004 al M.A.I., prevede că în luarea hotărârii, Consiliul de judecată nu avea în vedere caracterul și gravitatea abaterii, împrejurările în care a fost săvârșită, comportarea anterioară a celui judecat și experiența de viață a acestuia. Prin urmare, chiar dacă s-ar aprecia că reclamantul a săvârșit o faptă care să fie considerată abatere de la regulamentele militare sau de la alte dispoziții legale, aceasta, în nici un caz, nu este o abatere gravă. Susținerile din motivele de recurs că numai consiliul de judecată poate să aprecieze gravitatea unei abateri sunt nefondate, pentru că instanța poate să verifice dacă l-a luarea măsurii au fost respectate condițiile legale.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse recursurile declarate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de I.S.U.O. al județului Dolj și M.A.I., în prezent M.I.R.A., împotriva sentinței nr. 769 din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.