ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 11 mai 2006, reclamantul S.Ș. a solicitat obligarea pârâtului Guvernul

României să-i răspundă la petiția din 21 februarie 2006, să plătească o

penalitate egală cu venitul său net pe o lună în favoarea bugetului de stat

pentru nerespectarea cu vinovăție a legii, să plătească reclamantului o

penalitate de un RON pentru neîndeplinirea cu vinovăție a obligațiilor legale,

precum și obligarea pârâtului de a interzice C.P.M. să protesteze în antet

sintagma „Guvernul României” și să formuleze răspunsuri în numele Guvernului

României.

În motivarea acțiunii,

întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004,

reclamantul a susținut că pârâtul nu a analizat și nu a soluționat petiția sa

înregistrată la 21 februarie 2006, procedând nelegal la transmiterea memoriului

la M.A.E., instituția pe care a acuzat-o în cuprinsul acestui memoriu pentru

„sabotarea integrării europene a României în domeniul justiției”.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată

prin sentința civilă nr. 2518 din 24 octombrie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că memoriul reclamantului din 21 februarie 2006 se

referea la activitatea agentului guvernamental și nu cuprindea nici o

solicitare adresată autorității pârâte ce ar fi impus obligația acesteia de

soluționare, potrivit O.G. nr. 27/2002.

În acest context, s-a

apreciat că pârâtul a procedat în conformitate cu prevederile art. 6

1

din actul normativ susmenționat la trimiterea petiției la M.A.E., în subordinea căruia se află agentul guvernamental și la informarea reclamantului cu

adresa din 7 martie 2006.

Constatând că nu există o

vătămare a drepturilor reclamantului și refuzul nejustificat de soluționare a

unei petiții, în sensul O.G. nr. 27/2002, instanța de fond a respins și

cererile de obligare a pârâtului la plata de penalități.

Cererea de obligare a

pârâtului să interzică postarea în antet a sintagmei „Guvernul României” și

formularea răspunsurilor de C.P.M. a fost respinsă ca neîntemeiată față de

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 90/2001, cu modificările și completările

ulterioare, dar și pentru că reclamantul nu a dovedit vătămarea unui drept sau

a unui interes legitim.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ. și prin aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să

fie trimisă cauza spre rejudecare la o altă curte de apel decât cea din București.

În dezvoltarea motivelor de

recurs invocate, s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit

dispozițiile O.G. nr. 27/2002, considerând că memoriul său a fost corect trimis

la M.A.E., dar fără a se avea în vedere dispozițiile art. 11 din acest act

normativ, care prevăd că petiția privind activitatea unei persoane nu poate fi

soluționată de persoana în cauză sau de un subordonat al său.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a analizat

obiectul cererii de chemare în judecată și față de prevederile O.G. nr. 27/2002,

indicată drept cauză juridică a acțiunii, a stabilit judicios că nu există un

refuz nejustificat al autorității intimate de a soluționa petițiile adresate de

recurent.

Ambele petiții se referă la

activitatea agentului guvernamental pentru C.E.D.O. din cadrul M.A.E., precum

și la aparatul de lucru al acestuia, cuprinzând opiniile și criticile aduse de

recurent persoanei care ocupă funcția de agent guvernamental și organizării

puterii judecătorești din România.

Pentru aspectele sesizate în

cele două petiții, s-a constatat corect incidența dispozițiilor art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002, potrivit cărora competența de soluționare aparține

autorității publice în cadrul căreia funcționează agentul guvernamental,

respectiv M.A.E.

Petițiile au fost

înregistrate la acest minister la 22 februarie 2006 și 28 februarie 2006,

comunicate recurentului cu adresa din 7 martie 2006 întocmită de C.P.M.

Deși avea cunoștință de

răspunsul autorității intimate la data formulării acțiunii în justiție,

recurentul nu a invocat dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 27/2002, pe care s-au

întemeiat numai criticile din recurs.

Această apărare din recurs

va fi respinsă, întrucât reglementarea pe care s-a întemeiat nu are relevanță

în prezenta cauză, având ca obiect atribuțiile personalului desemnat să

soluționeze petițiile, iar nu raporturile dintre instituțiile publice în

aplicarea O.G. nr. 27/2002.

În consecință, susținerile

recurentului sunt fără temei și constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

astfel încât nu se mai impune examinarea cererii de rejudecare a cauzei la o

altă curte de apel din țară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva sentinței

civile nr. 2518 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2007.