ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 aprilie 2005 reclamantul P.S.D.Ș.E.S.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.J., M.A.E., A.P., Curtea de Apel București și Administrația Prezidențială, obligarea acestora în solidar la repararea pagubei materiale de 555.416,62 euro și daune morale, pe motiv că nu i-au fost comunicate răspunsuri potrivit Constituției României și au fost favorizați infractori cunoscuți în dauna statului de drept. Prin Decizia nr. 4183 din 1 iulie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor iar M.J. a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., solicitând aplicarea art. 133 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3256/2006 a Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cererea de sesizare a C.C. a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind întrunite cerințele art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, a fost admisă excepția nulității acțiunii pentru lipsă de obiect, invocată de M.J. și a fost declarată nulă cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul la data de 26 ianuarie 2007. Recurentul arată că din decembrie 1989, sutele de dosare aflate pe rolul Instanțelor de Fond au confirmat subordonarea justiției și se impune respectarea puterii justiției, iar ca motive de recurs a precizat că: Instanța nu a fost alcătuită potrivit legii, hotărârea a fost dictată din afara sistemului de justiție, a fost încălcată competența altor Instanțe și a C.C., s-au încălcat atribuțiile puterii judecătorești, au fost încălcate formele de procedură operând dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Instanța a acordat numai ce i s-a dictat prin odine administrative sau politice, hotărârea cuprinde motive străine justiției, Instanța a schimbat natura ori înțelesul clar al acțiunii, hotărârea nu are nici o legătură cu legea, fiind încălcate dispoziții din Constituția României expres menționate la dosar, fără a se preciza în ce constă încălcarea normelor constituționale.
Recurentul a mai arătat că au fost încălcate și dispozițiile din Capitolul IV din C.D.F.U.E. Verificând cauza în funcție de recursul formulat și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul declarat împotriva respingerii cererii de sesizare a C.C. este tardiv, fiind depășit termenul de 48 de ore de la pronunțarea sentinței, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, iar recursul privind nulitatea acțiunii este nefondat. Din dispozitivul și din preambulul sentinței atacate se reține că în alcătuirea completului de judecat a participat un singur Judecător al secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, conform dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
Instanța de Fond a reținut în mod judicios că acțiunea astfel cum a fost formulată nu are obiect determinat sau determinabil în sensul prevederilor art. 112 pct. 3 C. proc. civ. Solicitarea reclamantului din anexa la acțiune, de anulare a tuturor actelor emise de diverse autorități publice, care ar putea avea o legătură cu cele aproximativ 500 de dosare la care se referă recurentul reclamant, nu poate constitui obiect determinat și posibil al acțiunii. Celelalte motive de recurs înserate de reclamant nu sunt justificate în nici un mod și nu au legătură cu soluția pronunțată de Instanța de Fond. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.S.D.Ș.E.S.B., împotriva sentinței civile nr. 3256 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.