ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 19 aprilie 2005
reclamantul P.S.D.Ș.E.S.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul
României, M.J., M.A.E., A.P., Curtea de Apel București și Administrația
Prezidențială, obligarea acestora în solidar la repararea pagubei materiale de
555.416,62 euro și daune morale, pe motiv că nu i-au fost comunicate răspunsuri
potrivit Constituției României și au fost favorizați infractori cunoscuți în
dauna statului de drept.
Prin Decizia nr. 4183 din 1
iulie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Reclamantul a invocat
excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea
activității de soluționare a petițiilor iar M.J. a invocat excepția nulității
cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., solicitând aplicarea art. 133 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 3256/2006
a Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
cererea de sesizare a C.C. a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind întrunite
cerințele art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, a fost
admisă excepția nulității acțiunii pentru lipsă de obiect, invocată de M.J. și
a fost declarată nulă cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul la data de 26 ianuarie 2007.
Recurentul arată că din
decembrie 1989, sutele de dosare aflate pe rolul Instanțelor de Fond au
confirmat subordonarea justiției și se impune respectarea puterii justiției,
iar ca motive de recurs a precizat că: Instanța nu a fost alcătuită potrivit
legii, hotărârea a fost dictată din afara sistemului de justiție, a fost
încălcată competența altor Instanțe și a C.C., s-au încălcat atribuțiile
puterii judecătorești, au fost încălcate formele de procedură operând
dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Instanța a acordat numai ce i
s-a dictat prin odine administrative sau politice, hotărârea cuprinde motive
străine justiției, Instanța a schimbat natura ori înțelesul clar al acțiunii,
hotărârea nu are nici o legătură cu legea, fiind încălcate dispoziții din
Constituția României expres menționate la dosar, fără a se preciza în ce constă
încălcarea normelor constituționale.
Recurentul a mai arătat că
au fost încălcate și dispozițiile din Capitolul IV din C.D.F.U.E.
Verificând cauza în funcție
de recursul formulat și având în vedere dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul declarat împotriva respingerii cererii de
sesizare a C.C. este tardiv, fiind depășit termenul de 48 de ore de la
pronunțarea sentinței, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 republicată, iar recursul privind nulitatea acțiunii este nefondat.
Din dispozitivul și din
preambulul sentinței atacate se reține că în alcătuirea completului de judecat
a participat un singur Judecător al secției de contencios administrativ și
fiscal, a Curții de Apel București, conform dispozițiilor art. 54 alin. (1) din
Legea nr. 304/2004.
Instanța de Fond a reținut
în mod judicios că acțiunea astfel cum a fost formulată nu are obiect
determinat sau determinabil în sensul prevederilor art. 112 pct. 3 C. proc. civ.
Solicitarea reclamantului
din anexa la acțiune, de anulare a tuturor actelor emise de diverse autorități
publice, care ar putea avea o legătură cu cele aproximativ 500 de dosare la
care se referă recurentul reclamant, nu poate constitui obiect determinat și
posibil al acțiunii.
Celelalte motive de recurs
înserate de reclamant nu sunt justificate în nici un mod și nu au legătură cu soluția
pronunțată de Instanța de Fond.
Pentru considerentele expuse
recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de
ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul P.S.D.Ș.E.S.B., împotriva sentinței civile nr. 3256 din 30
noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 aprilie 2007.