ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul Ș.V. a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea Ordonanței nr. 624 din 26 iulie 2006 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordonanța este lovită de nulitate deoarece nu sunt evidențiate faptele reținute în sarcina sa și avute în vedere la aplicarea sancțiunii. Reclamantul a arătat că în respectiva ordonanță se menționează că în ședința C.A. din 25 aprilie 2006 nu a fost respectată legea cu privire la cooptarea unui administrator și că în ședințele din 16, respectiv 19 mai 2006, persoana cooptată în ședința din 25 aprilie 2006, L.M.D., a exercitat funcția de administrator fără să fi avut acest drept.

Prin sentința civilă nr. 3700 din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Ș.V. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamantul ocupa funcția de membru al C.A. și a participat la ședința din 19 mai 2006, având cunoștință despre împrejurarea ce constituia o încălcare a dispozițiilor legale privind desfășurarea ședințelor C.A., însă nu a acționat pentru a preveni sau pentru a înlătura această încălcare.

S-a mai reținut că reclamantul a avut o atitudine pasivă, nu a exprimat nici un punct de vedere și a participat la ședință fără să acționeze în sensul de a preveni sau împiedica desfășurarea acesteia în condiții de nelegalitate, iar ulterior a semnat procesul - verbal fără obiecțiuni. Împotriva sentinței sus - menționate a declarat recurs Ș.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât Instanța de Fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; s-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că ordonanța de sancționare ar fi fost nulă întrucât nu a fost motivată conform legii, răspunderea recurentului pentru fapta comisă neputând fi reținută întrucât nu există probe pe acest aspect.

Se precizează de recurent că prin Ordonanța nr. 624 a C.N.V.M. a fost sancționat la fel cu ceilalți administratori fiind părtaș la o serie de nelegalități care s-au săvârșit de fapt prin înlocuirea sa din funcție. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând actele dosarului și cererea de recurs în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Din actul contestat rezultă că C.N.V.M. a avut în vedere participarea nelegală a unui administrator la ședințele C.A. Acel administrator nu este recurentul, fapta sa este personală și prim urmare recurentul - reclamant nu poate răspunde pentru fapta acestuia ci numai pentru faptele personale, întrucât în cauză nu sunt aplicabile principiile răspunderii solidare.

De asemenea, în actul de sancționare nu este arătată fapta personală a recurentului și ce text de lege ar fi încălcat, participarea unei persoane neavizate la ședințele C.A., neatrăgând o răspundere contravențională pentru membrii consiliului, aceștia exprimându-și doar punctul de vedere cu privire la problemele dezbătute. S-a reținut eronat de prima Instanță ca probe împotriva recurentului - reclamant adresele întocmite de C.C.I., acestea referindu-se la Hotărârile A.G.A. din 29 aprilie 2006 nu la hotărârile C.A., fapt care, conduce Instanța de Recurs la concluzia că aceste acte nu pot fi avute în vedere. Prin urmare, sancțiunea trebuie dată persoanei care a exercitat fără drept atribuțiile unei funcții și nu recurentului și tuturor administratorilor, cum s-a statuat de către Curtea de Apel București.

Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este întemeiat și va fi admis. Se va modifica sentința civilă atacată în sensul că admite acțiunea formulată de Ș.V.; anulează Ordonanța C.N.V.M. nr. 624 din 26 iulie 2006 și Decizia nr. 2244 din 24 august 2006 emisă de aceeași autoritate; obligă intimata la plata sumei de 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ș.V. împotriva sentinței civile nr. 3700 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de Ș.V. Anulează Ordonanța C.N.V.M. nr. 624 din 26 iulie 2006 și Decizia nr. 2244 din 24 august 2006 emisă de aceeași autoritate. Obligă intimata la plata sumei de 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.