ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4980/2007

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 67 din 7 martie 2007 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul P.P.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a – c) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.M. suma de 10.000 lei despăgubiri civile, din care 5.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale. Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile Spitalul de Urgență Suceava suma de 2.050 lei cheltuieli de spitalizare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 24 ianuarie 2006, partea vătămată B.M., în vârstă de 46 de ani, a fost de serviciu la restaurantul S., situat în apropierea stației de autobuz din orașul Frasin. În timpul programului, în local a intrat un bărbat pe care partea vătămată nu-l cunoștea și care a cerut o sumă de bani în contul numitului B.C., administratorul unui gater și pe care partea vătămată îl cunoștea. În jurul orelor 22,00, partea vătămată a închis restaurantul și s-a deplasat spre domiciliul său din satul Bucsoaia. La un moment dat a observat că în urma sa, în aceiași direcție, se deplasa un bărbat și fiindu-i frică, a grăbit pasul. A fost prinsă din urmă de bărbatul respectiv pe care l-a recunoscut ca fiind cel care intrase în local în timpul zilei și i-a cerut 10.000 lei.

În același moment, bărbatul a acoperit gura părții vătămate cu palma, iar aceasta din urmă încercând să se apere l-a mușcat de degetul mic și a căzut, suferind o luxație gravă la genunchiul drept. După ce partea vătămată a căzut, inculpatul, observând în mâna acesteia poșeta, i-a smuls-o, fugind din locul respectiv. Partea vătămată a strigat după ajutor, la locul faptei venind martorul V.M. și B.I., aceasta din urmă transportând-o la Spitalul Județean Suceava unde a fost internată la Secția Ortopedie, în perioada 25 ianuarie 2006 - 13 februarie 2006. Din certificatul medico-legal nr. 112/ A din 21 februarie 2006 al S.M.L. Suceava a rezultat că partea vătămată a suferit o entorsă gravă la genunchiul drept, ce a necesitat intervenție chirurgicală și sutura ligamentelor, leziune ce a necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale.

S-a stabilit că inculpatul a sustras din poșeta părții vătămate suma de 10 lei, după care abandanat-o cu documentele ce se aflau în ea, recuperate ulterior de organele de cercetare penală. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat-o în ce privește individualizarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 91 din 12 septembrie, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat, a desființat parțial hotărârea atacată și reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a coborât pedeapsa de 5 ani închisoare, a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie și a menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.

În considerentele deciziei s-a reținut că în raport de criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., pedeapsa este severă și nu este proporțională pericolului social al faptei și făptuitorului. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că pedeapsa, cum a fost stabilită în apel, este mare și nu poate realiza cerințele legii. Critica formulată de inculpat va fi examinată în raport de prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru considerațiunile ce urmează: Instanța de apel a stabilit o pedeapsă cu considerarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen. Deși a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, instanța apreciind conduita sinceră și de regret, valoarea prejudiciului produs, prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante a coborât pedeapsa sub limita minimă legală.

Dar, în contextul în care fapta a fost concepută și executată, al unor circumstanțe care atrag o încadrare calificată a faptei și o răspundere penală agravată, nu se mai disting motive noi care să mai justifice o altă coborâre a pedepsei. Pe de altă parte, nu pot fi ignorate vătămările produse părții vătămate care chiar dacă s-au produs în special prin cădere, au produs acesteia grave leziuni care au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale și au atras o infirmitate temporară 20 % pe timp de un an. Așa fiind, pentru realizarea scopului legii, cât și pentru ca pedeapsa să fie proporțională pericolului social al faptei și făptuitorului se apreciază că nu se mai impune o reducere a pedepsei, aspect sub care critica este nefondată urmând a fi respinsă.

Examinând hotărârile atacate, în raport de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă la casare. Drept urmare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2007.