ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4980/2007

Asupra recursului penal de

față:

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67

din 7 martie 2007 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul P.P.D.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a – c) C.

pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile B.M. suma de 10.000 lei despăgubiri civile, din care

5.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.

Inculpatul a mai fost obligat

să plătească părții civile Spitalul de Urgență Suceava suma de 2.050 lei

cheltuieli de spitalizare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 24 ianuarie 2006,

partea vătămată B.M., în vârstă de 46 de ani, a fost de serviciu la

restaurantul S., situat în apropierea stației de autobuz din orașul Frasin. În

timpul programului, în local a intrat un bărbat pe care partea vătămată nu-l

cunoștea și care a cerut o sumă de bani în contul numitului B.C., administratorul

unui gater și pe care partea vătămată îl cunoștea.

În jurul orelor 22,00,

partea vătămată a închis restaurantul și s-a deplasat spre domiciliul său din

satul Bucsoaia. La un moment dat a observat că în urma sa, în aceiași direcție,

se deplasa un bărbat și fiindu-i frică, a grăbit pasul. A fost prinsă din urmă

de bărbatul respectiv pe care l-a recunoscut ca fiind cel care intrase în local

în timpul zilei și i-a cerut 10.000 lei.

În același moment, bărbatul

a acoperit gura părții vătămate cu palma, iar aceasta din urmă încercând să se

apere l-a mușcat de degetul mic și a căzut, suferind o luxație gravă la

genunchiul drept.

După ce partea vătămată a

căzut, inculpatul, observând în mâna acesteia poșeta, i-a smuls-o, fugind din

locul respectiv.

Partea vătămată a strigat după

ajutor, la locul faptei venind martorul V.M. și B.I., aceasta din urmă

transportând-o la Spitalul Județean Suceava unde a fost internată la Secția

Ortopedie, în perioada 25 ianuarie 2006 - 13 februarie 2006.

Din certificatul

medico-legal nr. 112/ A din 21 februarie 2006 al S.M.L. Suceava a rezultat că

partea vătămată a suferit o entorsă gravă la genunchiul drept, ce a necesitat

intervenție chirurgicală și sutura ligamentelor, leziune ce a necesitat 50-55

zile îngrijiri medicale.

S-a stabilit că inculpatul a

sustras din poșeta părții vătămate suma de 10 lei, după care abandanat-o cu

documentele ce se aflau în ea, recuperate ulterior de organele de cercetare

penală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a criticat-o în ce privește individualizarea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 91

din 12 septembrie, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat, a desființat

parțial hotărârea atacată și reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art.

74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a coborât pedeapsa de 5 ani

închisoare, a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., cu privire la pedeapsa accesorie și a menținut în rest dispozițiile

hotărârii atacate.

În considerentele deciziei

s-a reținut că în raport de criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., pedeapsa

este severă și nu este proporțională pericolului social al faptei și

făptuitorului.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că pedeapsa, cum

a fost stabilită în apel, este mare și nu poate realiza cerințele legii.

Critica formulată de

inculpat va fi examinată în raport de prevederile art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru considerațiunile ce

urmează:

Instanța de apel a stabilit

o pedeapsă cu considerarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen.

Deși a comis fapta în stare

de recidivă postexecutorie, instanța apreciind conduita sinceră și de regret,

valoarea prejudiciului produs, prin reținerea circumstanțelor judiciare

atenuante a coborât pedeapsa sub limita minimă legală.

Dar, în contextul în care

fapta a fost concepută și executată, al unor circumstanțe care atrag o

încadrare calificată a faptei și o răspundere penală agravată, nu se mai

disting motive noi care să mai justifice o altă coborâre a pedepsei.

Pe de altă parte, nu pot fi

ignorate vătămările produse părții vătămate care chiar dacă s-au produs în

special prin cădere, au produs acesteia grave leziuni care au necesitat 75-80

zile îngrijiri medicale și au atras o infirmitate temporară 20 % pe timp de un

an.

Așa fiind, pentru realizarea

scopului legii, cât și pentru ca pedeapsa să fie proporțională pericolului

social al faptei și făptuitorului se apreciază că nu se mai impune o reducere a

pedepsei, aspect sub care critica este nefondată urmând a fi respinsă.

Examinând hotărârile

atacate, în raport de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă

la casare.

Drept urmare, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se

va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.P.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 12

septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2007.