ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 143/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 10 octombrie 2008,

recurentul P.I. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie

2008 a Plenului C.S.M., prin care a fost respinsă solicitarea din 10 martie 2008

privind recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei (15 septembrie 1986

– 4 martie 1993) în care a îndeplinit funcția de revizor vamal principal și

control vamal gr. II în cadrul

D.G.V. – Vama Sibiu, punct Vamal Mediaș, județul Sibiu.

Recurentul invocă în

susținerea recursului, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 93/1992

republicată și modificată, art. 104 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

republicată, art. 86,87 din Legea nr. 303/2004 și consideră că perioada

analizată trebuie evaluată și reținută ca fiind o perioadă de activitate

desfășurată în cadrul altor organe ale administrației publice din care a făcut

parte Direcția Generală a Vămilor cu unitățile subordonate.

Recurentul arată că

intimatul s-a pronunțat în sensul solicitat în cazul altor magistrați, prin

Hotărârile nr. 109 din 31 ianuarie 2008, nr. 804 din 4 septembrie 2008, nr. 649

din 3 iulie 2008, nr. 335 din 25 aprilie 2007, dar în cazul său s-a aplicat un

tratament diferențiat.

Recurentul a depus la dosar

cererea adresată

C.S.M.

hotărârea atacată, adeverința din 1993, hotărârile C.S.M. invocate.

Intimatul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca

inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat.

Intimatul arată că hotărârea

atacată nu este o hotărâre privind cariera și drepturile judecătorilor și

procurorilor în sensul celor stipulate prin art. 29 alin. (5) și alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât acesta nu reprezintă un act

administrativ.

Intimatul consideră că nu

sunt aplicabile în speță prevederile art. 48 din Legea nr. 92/1992, art. 86 din

Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările și completările .

Actele normative în vigoare

în perioada 1986 – 1993 fac referire la vechimea în munca juridică și nu la

vechimea în magistratură.

Se mai arată că nu sunt

incidente dispozițiile privitoare la nediscriminare, față de prevederile art. 14

din C.E.D.O.

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește

admisibilitatea recursului se va reține că Hotărârea nr. 870 din 18 septembrie 2008

a Plenului C.S.M. reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată ulterior.

Hotărârea recurată a fost

emisă în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau

stinge raporturi juridice.

Hotărârea nu interpretează

dispoziții legale care reglementează vechimea în magistratură, în vederea

calculului pensiei de serviciu, ci privește unele drepturi ale magistratului

recurent, în sensul art. 29 alin. (5),7 din Legea nr. 317/2004, de unde rezultă

că recursul este admisibil.

Pe fondul cererii de recurs,

se va constata că sunt aplicabile speței prevederile art. 48 din Legea nr. 92/1992

în vigoare în anul 1993 și care nu conțin dispoziții referitoare la personalul

de conducere ori de execuție de specialitate juridică din cadrul altor organe

ale administrației publice.

În prezent, vechimea în

magistratură este reglementată de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004

republicată și completată, și nu conferă dreptul persoanei care a ocupat

funcțiile de revizor vamal și controlor vamal să se prevaleze de aceste

prevederi.

Vechimea în specialitate în

munca juridică nu poate fi confundată cu îndeplinirea unei funcții de

specialitate juridică care să ducă la aplicarea reglementărilor referitoare la

vechimea în magistratură.

Adeverința din 21 iulie 1993

depusă la dosar în susținerea recursului face referire doar la funcția de

controlor vamal II ( nu și la cea de revizor vamal) și vorbește despre vechimea

de specialitate în munca juridică.

Art. 44 alin. (2) din Legea nr.

92/1992 republicată și modificată cu completările ulterioare nu era în vigoare

în anul 1993, data limită pentru recunoașterea vechimii în magistratură pentru

recurent.

În speță nu au fost

încălcate prevederile referitoare la discriminare, întrucât recurentul nu se

află în situații analoage și comparabile cu persoanele care au beneficiat de

hotărârile C.S.M. prin care s-a recunoscut vechimea în magistratură pe o

anumită perioadă, deoarece nici una dintre aceste persoane nu au îndeplinit

funcția de revizor vamal sau controlor vamal II.

În consecință, criticile

aduse Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. nu sunt

întemeiate, urmând ca în temeiul art. 29 alin. (9) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Hotărârii nr. 870

din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2009.