ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 143/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 10 octombrie 2008, recurentul P.I. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., prin care a fost respinsă solicitarea din 10 martie 2008 privind recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei (15 septembrie 1986 – 4 martie 1993) în care a îndeplinit funcția de revizor vamal principal și control vamal gr. II în cadrul D.G.V. – Vama Sibiu, punct Vamal Mediaș, județul Sibiu.

Recurentul invocă în susținerea recursului, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 93/1992 republicată și modificată, art. 104 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 86,87 din Legea nr. 303/2004 și consideră că perioada analizată trebuie evaluată și reținută ca fiind o perioadă de activitate desfășurată în cadrul altor organe ale administrației publice din care a făcut parte Direcția Generală a Vămilor cu unitățile subordonate. Recurentul arată că intimatul s-a pronunțat în sensul solicitat în cazul altor magistrați, prin Hotărârile nr. 109 din 31 ianuarie 2008, nr. 804 din 4 septembrie 2008, nr. 649 din 3 iulie 2008, nr. 335 din 25 aprilie 2007, dar în cazul său s-a aplicat un tratament diferențiat.

Recurentul a depus la dosar cererea adresată C.S.M. hotărârea atacată, adeverința din 1993, hotărârile C.S.M. invocate. Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat. Intimatul arată că hotărârea atacată nu este o hotărâre privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor în sensul celor stipulate prin art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât acesta nu reprezintă un act administrativ. Intimatul consideră că nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 48 din Legea nr. 92/1992, art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările și completările . Actele normative în vigoare în perioada 1986 – 1993 fac referire la vechimea în munca juridică și nu la vechimea în magistratură.

Se mai arată că nu sunt incidente dispozițiile privitoare la nediscriminare, față de prevederile art. 14 din C.E.D.O. Recursul este nefondat. În ceea ce privește admisibilitatea recursului se va reține că Hotărârea nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată ulterior. Hotărârea recurată a fost emisă în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Hotărârea nu interpretează dispoziții legale care reglementează vechimea în magistratură, în vederea calculului pensiei de serviciu, ci privește unele drepturi ale magistratului recurent, în sensul art. 29 alin. (5),7 din Legea nr. 317/2004, de unde rezultă că recursul este admisibil.

Pe fondul cererii de recurs, se va constata că sunt aplicabile speței prevederile art. 48 din Legea nr. 92/1992 în vigoare în anul 1993 și care nu conțin dispoziții referitoare la personalul de conducere ori de execuție de specialitate juridică din cadrul altor organe ale administrației publice. În prezent, vechimea în magistratură este reglementată de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată și completată, și nu conferă dreptul persoanei care a ocupat funcțiile de revizor vamal și controlor vamal să se prevaleze de aceste prevederi. Vechimea în specialitate în munca juridică nu poate fi confundată cu îndeplinirea unei funcții de specialitate juridică care să ducă la aplicarea reglementărilor referitoare la vechimea în magistratură.

Adeverința din 21 iulie 1993 depusă la dosar în susținerea recursului face referire doar la funcția de controlor vamal II ( nu și la cea de revizor vamal) și vorbește despre vechimea de specialitate în munca juridică. Art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 republicată și modificată cu completările ulterioare nu era în vigoare în anul 1993, data limită pentru recunoașterea vechimii în magistratură pentru recurent. În speță nu au fost încălcate prevederile referitoare la discriminare, întrucât recurentul nu se află în situații analoage și comparabile cu persoanele care au beneficiat de hotărârile C.S.M. prin care s-a recunoscut vechimea în magistratură pe o anumită perioadă, deoarece nici una dintre aceste persoane nu au îndeplinit funcția de revizor vamal sau controlor vamal II.

În consecință, criticile aduse Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M. nu sunt întemeiate, urmând ca în temeiul art. 29 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Hotărârii nr. 870 din 18 septembrie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.