ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2008

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 853 din 22 iunie 2006, Tribunalul Galați a

admis acțiunea formulată de reclamanții R.D. și G.A.G., în contradictoriu cu

Primăria municipiului Galați, a anulat dispoziția nr. 2572/SR din 15 martie

2006 emisă de pârâtă, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață

de 200,28 mp (12,82x6,75x13,89x14,86) situat în Galați, conform planului de

amplasament întocmit de ing. G.D., care face parte integrantă din prezenta și a

obligat pârâta să comunice A.N.R.P. București documentația privind imobilul

situat în Galați, pentru a se emite dispoziție referitoare la acordarea de

titluri de despăgubiri pentru diferența de 253,72 mp.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că „în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 279/2005 în completarea și modificarea

Legii nr. 10/2001”, în art. 9 pct. 1 se prevede că imobilele preluate în mod

abuziv se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii și

libere de orice sarcini. Articolul 10 pct. 3 prevede că se restituie în natură

terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile, iar în art.

11 pct. 3 se prevede că în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămasă liberă, stabilindu-se măsuri reparatorii în echivalent

pentru terenul ocupat de construcții noi și pentru cel necesar în vederea bunei

utilizări a acestora.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 56 A din 22 februarie

2007, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, reținând

că tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și s-a

pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și că, deși la tribunal nu s-a efectuat o

expertiză topometrică, înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că parte din

suprafața de teren solicitată este liberă de construcții.

S-a mai reținut, că expertiza topometrică efectuată în apel a stabilit

că este liberă suprafața de 196 mp teren și că nu este nici un impediment

pentru restituirea în natură.

Cu privire la calitatea procesuală, s-a reținut că la prima instanță a

fost citată Primăria municipiului Galați, prin Primarul municipiului Galați

care a emis dispoziția contestată și a reprezentat în instanță unitatea

administrativ-teritorială, respectiv municipiul Galați.

Instanța de apel a reținut că primarul are competența să emită

dispoziții de restituire în natură sau echivalent, conform art. 21 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001. Primarul municipiului Galați a recunoscut calitatea

reclamanților de persoane îndreptățite, iar prima instanță a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Galați prin

reprezentant D.N., primarul municipiului Galați, care, invocând art. 304 pct.

4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., a arătat că acțiunea reclamanților este o

„acțiune mascată în revendicare”, deoarece, deși reclamanții contestă

dispoziția, cer restituirea parțială în natură a imobilului. În cadrul acțiunii

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură nu este

posibilă dacă oferta nu emană de la deținător, iar îndrituit să dispună de

terenurile care aparțin domeniului public și privat al municipiului este numai

consiliul local și nu instanțele judecătorești.

Mai arată recurentul, că instanțele de fond și apel au interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul vădit,

deoarece au asimilat cererea reclamanților, întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001, cu o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ.

Față de prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, instanța putea să

dispună numai anularea dispoziției atacate și obligarea recurentei la emiterea

unei noi dispoziții pentru restituirea parțială a imobilului.

S-a mai arătat, că terenul care face obiectul pricinii este amplasat în

incinta Liceului Traian Vuia, face parte integrantă din curtea liceului fiind

afectat parțial de construcții, iar restituirea lui ar aduce grave prejudicii

desfășurării procesului de învățământ și interesului comunității locale.

Instanța de apel nu a aprofundat materialul probator și a făcut aplicarea

incorectă a principiului repunerii părților în situația anterioară, pentru că

recurenta a fost sancționată prin pierderea proprietății bunului și prin faptul

că nu s-a dispus restituirea sumelor primite ca despăgubiri. Soluția pronunțată

este greșită, pentru că s-a creat o îmbogățire fără justă cauză, au fost încălcate

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și, față de vătămarea pricinuită,

sunt incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul mai susține, că prin dispoziția contestată au fost respectate

prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și cererea

formulată de reclamanți, care prin notificare au solicitat restituirea în

natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Intimații R.D. și G.A.G. au formulat întâmpinare, prin care au cerut să

se respingă recursul și să se mențină decizia atacată „prin admiterea

retrocedării suprafeței de teren neconstruit de 196 mp, urmând ca pentru

suprafața expropriată și construită (230 mp + 28 mp = 258 mp) să se stabilească

măsuri reparatorii prevăzute de lege (în numerar)”.

Intimații au mai cerut ca recurentul, odată cu restituirea, să execute

unele lucrări.

Recursul va fi admis, pentru considerentele la care ne vom referi în

continuare.

Criticile formulate de recurent fac posibilă încadrarea în art. 304 pct.

5, 6, și 9 C. proc. civ.

Recurentul a invocat și art. 304 pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ., însă nu a

formulat susțineri care să facă posibilă încadrarea în acest text.

Potrivit art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată,

restituirea în natură a imobilului reprezintă regula, măsurile reparatorii prin

echivalent putând fi acordate, conform art. 26 din lege, numai dacă restituirea

în natură nu este posibilă.

Restituirea în natură a imobilului, ori de câte ori este posibilă,

constituie o obligație pentru unitatea deținătoare ori entitatea investită cu

soluționarea notificării, iar dispoziția prin care a fost respinsă cererea de

restituire în natură poate fi atacată, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu

soluționarea notificării.

Instanța de judecată, sesizată cu contestație împotriva dispoziției,

verificând legalitatea și temeinicia actului contestat, are plenitudinea de

competență să dispună restituirea în natură a imobilului, dacă este posibilă în

raport de prevederile Legii nr. 10/2001.

În prezenta cauză, prima instanță a fost investită cu acțiunea

intimaților-reclamanți, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin

care, fiind contestată dispoziția emisă de Primarul municipiului Galați, au

solicitat restituirea terenului, în limita în care este disponibil, și

acordarea de despăgubiri pentru partea din teren care nu poate fi restituită în

natură.

Nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece

nu s-a formulat o cerere care este „practic acțiune mascată în revendicare”,

așa cum susține recurentul, iar tribunalul și instanța de apel au hotărât

asupra obiectului cererii deduse judecății.

Recurentul a susținut că nu este posibilă restituirea în natură,

deoarece terenul se află în incinta Liceului Traian Vuia, este afectat parțial

de construcții și prin restituire s-ar aduce prejudicii desfășurării procesului

de învățământ.

Restituirea în natură a părții de teren „rămasă liberă” nu este exclusă

pentru faptul că terenul este amplasat în incinta liceului, însă în prezenta

cauză partea de teren rămasă liberă nu a fost corect stabilită. Față de

prevederile art. 11 alin. (3) din lege, nu este liberă întreaga suprafață de

teren neocupată de construcții noi.

Atunci când construcțiile noi ocupă parțial terenul care a făcut

obiectul exproprierii, cum este cazul în speță, este posibilă restituirea

părții de teren care nu este ocupată de construcțiile noi și nu este afectată

servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică a localităților

urbane și rurale.

Tribunalul, în raport de planul de amplasament anexă la memoriul tehnic

întocmit de ing. G.D. la solicitarea reclamanților, a reținut că este liberă

suprafața de 200,28 mp teren, care se întinde până la zidul atelierului

aparținând Grupului Școlar A.I. Cuza (Liceul Traian).

La instanța de apel s-a dispus efectuarea unei expertize, iar expertul a

constatat că terenul care face obiectul pricinii se află în continuarea

proprietății intimaților și este neconstruită suprafața de 224 mp, însă nu

poate fi restituită întreaga suprafață neconstruită, deoarece se impune lăsarea

unei zone de 2 m lățime pentru întreținerea peretelui vestic al clădirii și

există un șanț de gardă pe linia R.S. S-a mai constatat, că atelierul având

lungimea sub 40 m, pompierii folosesc direct furtunurile ce pot fi derulate pe

zona de întreținere prevăzută la vest de atelier și că este posibilă de

retrocedat suprafața de 196 mp cuprinsă în aria A.R.S.D.

Deși s-a efectuat această expertiză, prin decizia atacată a fost

păstrată sentința tribunalului, prin care s-a dispus restituirea suprafeței de

200,28 mp, cuprinsă într-o altă arie decât cea stabilită de expert.

În privința expertizei, se constată că schița de plan cuprinde date

contradictorii, pentru că se arată că este posibilă retrocedarea terenului din

aria A.R.S.D. care se întinde până la șanțul de gardă, dar se propune mutarea

șanțului de gardă pe linia U.V. și se consemnează aria A.U.V.D. ca fiind teren

în litigiu, iar zona de 2 m pentru întreținerea peretelui atelierului nu este

exact delimitată.

De altfel, dacă se are în vedere faptul că expertul consemnează că

laturile RB = SC = 6 m, aria A.R.S.D. este de 140 mp și nu 196 mp cum arată

expertul.

De asemenea, planul de situație anexă la expertiză, întocmit de expert,

cuprinde întreaga locuință a intimaților, fără să cuprindă și perimetrul

Liceului Traian, iar în privința șanțului de gardă, deși se propune mutarea

lui, nu se arată care este utilitatea acestui sanț și dacă traversează numai

terenul deținut de liceu sau mai multe proprietăți.

Față de aspectele menționate și de prevederile art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, pentru stabilirea posibilității ca parte din teren să fie

restituită în natură, se impune completarea raportului de expertiză ori

efectuarea unei noi expertize, care să stabilească partea de teren neconstruită

care nu este afectată servituților legale și altor amenajări, în sensul textului

indicat.

Situația de fapt nefiind pe deplin stabilită, Înalta Curte nu poate

hotărî asupra fondului pricinii prin aplicarea corectă a legii.

Prin urmare, conform art. 312, art. 314 C. proc. civ., se va admite

recursul, va fi casată decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

Cu ocazia rejudecării se va administra probatoriul necesar pentru

stabilirea situației de fapt la care să poată fi aplicate prevederile art. 11

din Legea nr. 10/2001 și vor fi avute în vedere mijloacele de apărare invocate

de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Municipiul Galați, prin reprezentant D.N., primarul municipiului Galați

împotriva deciziei civile nr. 56 A din 22 februarie 2007 a Curții de Apel

Galați, pe care o casează.

Trimite

cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2008.