ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată a Curtea de Apel București la 21 august 2007, Telemobil S.A. a formulat recurs, împotriva sentinței civile nr. 926 din 28 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând în contradictoriu cu C.N.A. modificarea sentinței atacate și anularea Deciziei din 4 aprilie 2006 și a adreselor din 5 aprilie 2006 și din 11 aprilie 2006 emise de C.N.A., privind spotul publicitar Z.T.F. Recurenta a solicitat în consecință obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs. În motivarea recursului recurentul a susținut că prin nerespectarea Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, în ceea ce privește sancționarea publicității înșelătoare, a Legii nr. 504/2002 privind audiovizualul și O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, intimata i-a pus „în fața faptului împlinit" fiind în imposibilitate de a lua cunoștință în mod concret și precis de motivele pentru care reclama recurentei a fost interzisă. A susținut recurenta că în mod greșit Instanța de Fond a considerat că deciziile C.N.A. ar avea temei legal în condițiile nerespectării Legii nr. 148/2000 privind publicitatea și O.G nr. 2/2001. Recurentul a precizat că și dacă intimatul ar fi trecut peste obligativitatea constatării prealabile a unei contravenții, C.N.A. nu putea interzice imediat publicitatea, fără a emite în prealabil o somație și fără a menționa expres condițiile și termenele de intrare în legalitate.

C.N.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Astfel se menționează că deși recurenta a acționat conform Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ (întrucât actele emise de C.N.A. pot fi atacate numai la Instanța de contencios administrativ) susține greșit că în cauză s-ar aplica O.G. 2/2001 privind constatarea contravențiilor de către un împuternicit al C.N.A. Se mai subliniază faptul că în mod greșit recurenta susține că trimiterea adreselor către radiodifuzori de interzicere a spotului publicitar Z.T.F. nu poate fi decât o măsură subsecventă aplicării unei sancțiuni printr-un proces verbal de contravenție și că trebuie să emită o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate.

Se menționează că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 504/2004 cu modificările și completările ulterioare, C.N.A. este garantul interesului public și nu al interesului comercianților care-și promovează produsele sau serviciile prin intermediul mijloacelor de comunicare audiovizuală care au obligația de a respecta regulile de difuzare a publicității impuse atât de Legea audiovizualului cât și de actele subsecvente emise în aplicarea acesteia. Se mai arată că, adresa contestată de recurent a fost adoptată în spiritul și cu respectarea legii audiovizualului care guvernează activitatea decizională a C.N.A.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 926 din 28 martie 2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de nelegalitate și a inadmisibilității acțiunii și a respins în fond acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. Instanța de Fond a reținut că din vizionarea CD-ROM-urilor prezentate și încuviințate ca probă de Curtea de Apel, precum și din varianta tehnoredactată a spotului publicitar Z.T.F. se observă că tariful prezentat pe posturile de televiziune este de 4 DOLARI S.U.A. fără TVA inclus, care este prezentat pe durata spotului (2 secunde), atât sonor cât și vizual cu caractere mari, în timp ce costul cu TVA, costul real de 4,76 DOLARI S.U.A.

a fost inserat numai sub formă scrisă, cu caractere minuscule, aproximativ 1-2 secunde, fiind o mare diferență între ele și deci dificil de a se percepe informația corectă, adică cu prețul TVA. A mai reținut Curtea de Apel că în cadrul spoturilor prezentate pe posturile de radio, tariful este de 4 DOLARI S.U.A. care nu include TVA, prețul corect fiind astfel 4,76 DOLARI S.U.A. S-a menționat că după emiterea adreselor, recurenta a încercat câteva variante, în cele din urmă inserând corect sonor tariful cu TVA pentru spotul difuzat la radio iar pentru spotul difuzat la televiziune a pus într-un mod vizibil tariful cu TVA, recunoscând astfel situația de fapt care a dus la emiterea adreselor. Cât privește împrejurarea că, C.N.A.

a solicitat radiodifuzorilor oprirea de îndată de la difuzare a spotului până la intrarea în legalitate, Curtea de Apel București a precizat că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 25 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 148/2000 pentru că, C.N.A. nu a constatat săvârșirea unei contravenții conform art. 24 din Legea nr. 148/2000, adresele având caracterul unor recomandări și nu al unor sancțiuni. Recurenta prin acțiunea formulată la Instanța de Fond a solicitat anularea deciziei din 4 aprilie 2006 emisă de C.N.A. și care a stat la baza adreselor din 5 aprilie 2006 și din 11 aprilie 2006. La fila 6 din dosarul Instanței de Fond se găsește decizia C.N.A. din 4 aprilie 2008, care în condițiile legii audiovizualului (din punct de vedere al competenței materiale și a modului de luare a deciziei) a hotărât să solicite oprirea de îndată de la difuzare, până la intrarea în legalitate a spotului publicitar Z.T.F.

întrucât contravine dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, celor prevăzute în art. 6 din Legea Publicității nr. 148/2000 și ale art. 114 alin. (1) lit. c) din codul de reglementare a conținutului audiovizual. De precizat că în cauză și-a spus punctul de vedere C.R.P. cu privire la spotul sus citat. Acest act administrativ este un act legal, așa cum corect a reținut Instanța de Fond, fiind evidentă publicitatea înșelătoare comisă de recurentă. Aceasta de altfel s-a supus, refăcând spotul în sensul că a prezentat în aceleași condiții atât prețul fără TVA, cât și pe cel cu TVA pentru corecta informare a cetățenilor. Deci recurenta a cunoscut exact ce i s-a imputat.

În punerea în executare a deciziei C.N.A. s-au emis adresele criticate neîntemeiat de recurentă care în culpă fiind a încercat ca invocând culpa să conteste ceea ce a făcut respectiv, publicitate înșelătoare. Teorie sancționării contravenționale și prealabile este nefondată C.N.A. acționând în condițiile competenței materiale stabilite de Legea nr. 504/2002. Cât privește adresele invocate de recurentă, acestea și-au dovedit scopul de recomandare, recurenta fiind obligată astfel să intre în legalitate ceea ce a și făcut după ce intimatul și-a exercitat competența prevăzută de lege. Recursul fiind neîntemeiat va fi respins în condițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA împotriva sentinței civile nr. 926 din 28 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.