ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată a Curtea de Apel București
la 21 august 2007, Telemobil S.A. a formulat recurs, împotriva sentinței civile
nr. 926 din 28 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând în contradictoriu cu
C.N.A. modificarea sentinței atacate și anularea Deciziei din 4 aprilie 2006 și
a adreselor din 5 aprilie 2006 și din 11 aprilie 2006 emise de C.N.A., privind
spotul publicitar Z.T.F.
Recurenta a solicitat în consecință
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs.
În motivarea recursului
recurentul a susținut că prin nerespectarea Legii nr. 148/2000 privind
publicitatea, în ceea ce privește sancționarea publicității înșelătoare, a Legii
nr. 504/2002 privind audiovizualul și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravențiilor, intimata i-a pus „în fața faptului împlinit" fiind în
imposibilitate de a lua cunoștință în mod concret și precis de motivele pentru
care reclama recurentei a fost interzisă.
A susținut recurenta că în mod
greșit Instanța de Fond a considerat că deciziile C.N.A. ar avea temei legal în
condițiile nerespectării Legii nr. 148/2000 privind publicitatea și O.G nr.
2/2001.
Recurentul a precizat că și dacă
intimatul ar fi trecut peste obligativitatea constatării prealabile a unei
contravenții, C.N.A. nu putea interzice imediat publicitatea, fără a emite în
prealabil o somație și fără a menționa expres condițiile și termenele de
intrare în legalitate.
C.N.A. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Astfel se menționează
că deși recurenta a acționat conform Legii nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ (întrucât actele emise de C.N.A. pot fi atacate numai la Instanța
de contencios administrativ) susține greșit că în cauză s-ar aplica O.G. 2/2001
privind constatarea contravențiilor de către un împuternicit al C.N.A. Se mai
subliniază faptul că în mod greșit recurenta susține că trimiterea adreselor
către radiodifuzori de interzicere a spotului publicitar Z.T.F. nu poate fi
decât o măsură subsecventă aplicării unei sancțiuni printr-un proces verbal de
contravenție și că trebuie să emită o somație conținând condiții și termene
precise de intrare în legalitate.
Se menționează că potrivit art.
10 alin. (1) din Legea nr. 504/2004 cu modificările și completările ulterioare,
C.N.A. este garantul interesului public și nu al interesului comercianților
care-și promovează produsele sau serviciile prin intermediul mijloacelor de
comunicare audiovizuală care au obligația de a respecta regulile de difuzare a
publicității impuse atât de Legea audiovizualului cât și de actele subsecvente
emise în aplicarea acesteia.
Se mai arată că, adresa
contestată de recurent a fost adoptată în spiritul și cu respectarea legii
audiovizualului care guvernează activitatea decizională a C.N.A.
Din actele cauzei, Înalta Curte
de Casație și Justiție constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 926 din
28 martie 2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins excepțiile de nelegalitate și a inadmisibilității acțiunii și
a respins în fond acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC
T. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.
Instanța de Fond a reținut că din
vizionarea CD-ROM-urilor prezentate și încuviințate ca probă de Curtea de Apel,
precum și din varianta tehnoredactată a spotului publicitar Z.T.F. se observă
că tariful prezentat pe posturile de televiziune este de 4 DOLARI S.U.A. fără
TVA inclus, care este prezentat pe durata spotului (2 secunde), atât sonor cât
și vizual cu caractere mari, în timp ce costul cu TVA, costul real de 4,76
DOLARI S.U.A. a fost inserat numai sub formă scrisă, cu caractere minuscule,
aproximativ 1-2 secunde, fiind o mare diferență între ele și deci dificil de a
se percepe informația corectă, adică cu prețul TVA.
A mai reținut Curtea de Apel că
în cadrul spoturilor prezentate pe posturile de radio, tariful este de 4 DOLARI
S.U.A. care nu include TVA, prețul corect fiind astfel 4,76 DOLARI S.U.A.
S-a menționat că după emiterea
adreselor, recurenta a încercat câteva variante, în cele din urmă inserând
corect sonor tariful cu TVA pentru spotul difuzat la radio iar pentru spotul
difuzat la televiziune a pus într-un mod vizibil tariful cu TVA, recunoscând
astfel situația de fapt care a dus la emiterea adreselor.
Cât privește împrejurarea că, C.N.A.
a solicitat radiodifuzorilor oprirea de îndată de la difuzare a spotului până
la intrarea în legalitate, Curtea de Apel București a precizat că aceasta nu se
încadrează în prevederile art. 25 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr.
148/2000 pentru că, C.N.A. nu a constatat săvârșirea unei contravenții conform
art. 24 din Legea nr. 148/2000, adresele având caracterul unor recomandări și
nu al unor sancțiuni.
Recurenta prin
acțiunea formulată la Instanța de Fond a solicitat anularea deciziei din 4
aprilie 2006 emisă de C.N.A. și care a stat la baza adreselor din 5 aprilie
2006 și din 11 aprilie 2006.
La fila 6 din dosarul Instanței
de Fond se găsește decizia C.N.A. din 4 aprilie 2008, care în condițiile legii
audiovizualului (din punct de vedere al competenței materiale și a modului de
luare a deciziei) a hotărât să solicite oprirea de îndată de la difuzare, până
la intrarea în legalitate a spotului publicitar Z.T.F. întrucât contravine
dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu
modificările și completările ulterioare, celor prevăzute în art. 6 din Legea
Publicității nr. 148/2000 și ale art. 114 alin. (1) lit. c) din codul de
reglementare a conținutului audiovizual.
De precizat că în
cauză și-a spus punctul de vedere C.R.P. cu privire la spotul sus citat.
Acest act administrativ este un
act legal, așa cum corect a reținut Instanța de Fond, fiind evidentă
publicitatea înșelătoare comisă de recurentă. Aceasta de altfel s-a supus,
refăcând spotul în sensul că a prezentat în aceleași condiții atât prețul fără
TVA, cât și pe cel cu TVA pentru corecta informare a cetățenilor. Deci
recurenta a cunoscut exact ce i s-a imputat.
În punerea în executare a
deciziei C.N.A. s-au emis adresele criticate neîntemeiat de recurentă care în
culpă fiind a încercat ca invocând culpa să conteste ceea ce a făcut respectiv,
publicitate înșelătoare.
Teorie sancționării contravenționale
și prealabile este nefondată C.N.A. acționând în condițiile competenței
materiale stabilite de Legea nr. 504/2002. Cât privește adresele invocate de
recurentă, acestea și-au dovedit scopul de recomandare, recurenta fiind
obligată astfel să intre în legalitate ceea ce a și făcut după ce intimatul
și-a exercitat competența prevăzută de lege.
Recursul fiind neîntemeiat va fi
respins în condițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC T. SA împotriva sentinței civile nr. 926 din 28 martie 2007 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 26 martie 2008.