ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 947/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2001, reclamanta A.T. cu sediul în Vaduz Principatul Liechtenstein cu sediul ales în București str. Maior 1 la SC P.A. M.A. SA a solicitat în contradictoriu cu SC C.I. SA Brăila pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere și încuviințare a executării silite a sentinței arbitrale nr. 5 din 6 octombrie 1999 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Zurich. Tribunalul Brăila, prin sentința nr. 699 din 17 septembrie 2007, a recunoscut sentința arbitrală și a încuviințat executarea silită a acestuia. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de art. 167 – art. 178 din Legea nr. 105/1992.

Împotriva acestei soluții pârâta a promovat apel criticile vizând faptul că firma de avocatură „M.A.” nu a dovedit calitatea de reprezentant al societății reclamantei. Apelanta a arătat că această procură a fost dată de un oarecare M.A.O., cetățean elvețian și în cuprinsul ei se vorbește despre o altă procură din data de 19 aprilie 2000 prin care E.G., cetățean elvețian, având calitatea de administrator al SC A.T. îl împuternicește pe M.A.O. să îi reprezinte interesele judiciare în România. A arătat apelanta că această ultimă procură lipsește de la dosarul cauzei, și că reclamanta a dat o nouă împuternicire d-nei I.E.E., la data de 5 iunie 2000, iar potrivit dispozițiilor art. 1555 C. civ., numirea unui nou mandatar pentru aceeași afacere cuprinde în sine revocarea celui dintâi.

A mai arătat apelanta că în lipsa unei împuterniciri societatea profesională „M.A.” nu avea calitatea de reprezentant a creditoarei în condițiile art. 68 C. proc. civ. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2007, a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că, contractul de mandat este încheiat între o persoană juridică de naționalitate străină cu sediul în Principatul Liechtenstein și M.A.O. cetățean elvețian, considerând că pentru determinarea valabilității sale în timp nu se pot aplica dispozițiile Codului civil românesc, iar apelanta nu a făcut dovada că legea elvețiană [(aplicabilă conform dispozițiilor art. 78 lit. c) din Legea nr. 105/1992)] conține astfel de dispoziții.

S-a reținut că, din moment ce nici societatea creditoare, nici mandantul M.A.O. nu au sediul, respectiv domiciliul, în România, mandatul de reprezentare se consideră dat în condițiile art. 67 alin. (3) C. proc. civ. și respectiv art. 68. Împotriva acestei soluții a declarat recurs SC C.I. SA Brăila prin reprezentantul acționarilor și președintele Consiliului de Administrație în momentul pronunțării hotărârii de executor criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel, în mod greșit a stabilit că legea aplicabilă este legea elvețiană. În realitate procura pe care a eliberat-o SC A.T. către M.A.O. este o procură judiciară care are valabilitatea numai în cadrul unui proces și nu un mandat special de reprezentare în fața unei instanțe de judecată.

Recursul este fondat. Examinând regularitatea cererii formulate, față de criticile făcute se reține că potrivit art. 82 C. proc. civ., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul, obiectul cererii și semnătura petentului. Când cererea este făcută prin mandatar, art. 83 din același cod, prevede că se va alătura procura, în original sau în copie legalizată. Semnarea cererii de către mandatar, în lipsa unei împuterniciri legale de a se exercita acțiunea în numele părții nu îndeplinește condițiile de regularitate. Instanța de apel în mod eronat a considerat că legea aplicabilă este legea elvețiană, întrucât în speță nu este în discuție o procură judiciară cu caracter special, și nici în fața unui mandat așa cum este reglementat de dreptul material.

Față de obiectul cauzei în condițiile Legii nr. 105/1992, legea aplicabilă este legea procesuală civilă română, și așa cum s-a arătat mai sus asupra regularității cererii lipsa calității de reprezentant este o excepție de ordine publică ce poate fi invocată oricând. Art. 68 alin. (1) C. proc. civ., distinge clar diferența între exercițiul dreptului de chemare în judecată și a dreptului de reprezentare în judecată. Același lucru se desprinde și din prevederile art. 69 alin. (1) și anume recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale. Procura dată lui M.A.O. are forma unui mandat general de reprezentare a intereselor A. în România și nu a unui mandat expres de angajarea răspunderii respectiv de reprezentare în judecată, fiind încălcate dispozițiile exprese ale art. 67 și 68 C. proc.

civ., referitoare la instituția mandatului. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.I. SA Brăila prin administrator special H.G. împotriva deciziei nr. 4 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, modifică decizia recurată, admite apelul pârâtei, schimbă în tot sentința nr. 699 din 17 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială, și pe fond respinge acțiunea reclamantei pentru lipsa calității de reprezentant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.