ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 947/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 947/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 30 aprilie 2001, reclamanta A.T. cu sediul în Vaduz Principatul

Liechtenstein cu sediul ales în București str. Maior 1 la SC P.A. M.A. SA a

solicitat în contradictoriu cu SC C.I. SA Brăila pronunțarea unei hotărâri de

recunoaștere și încuviințare a executării silite a sentinței arbitrale nr. 5

din 6 octombrie 1999 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de

Comerț Zurich.

Tribunalul Brăila, prin

sentința nr. 699 din 17 septembrie 2007, a recunoscut sentința arbitrală și a

încuviințat executarea silită a acestuia.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de fond și

formă prevăzute de art. 167 – art. 178 din Legea nr. 105/1992.

Împotriva acestei soluții

pârâta a promovat apel criticile vizând faptul că firma de avocatură „M.A.” nu

a dovedit calitatea de reprezentant al societății reclamantei.

Apelanta a arătat că această

procură a fost dată de un oarecare M.A.O., cetățean elvețian și în cuprinsul ei

se vorbește despre o altă procură din data de 19 aprilie 2000 prin care E.G.,

cetățean elvețian, având calitatea de administrator al SC A.T. îl

împuternicește pe M.A.O. să îi reprezinte interesele judiciare în România.

A arătat apelanta că această

ultimă procură lipsește de la dosarul cauzei, și că reclamanta a dat o nouă

împuternicire d-nei I.E.E., la data de 5 iunie 2000, iar potrivit dispozițiilor

art. 1555 C. civ., numirea unui nou mandatar pentru aceeași afacere cuprinde în

sine revocarea celui dintâi.

A mai arătat apelanta că în

lipsa unei împuterniciri societatea profesională „M.A.” nu avea calitatea de

reprezentant a creditoarei în condițiile art. 68 C. proc. civ.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 4 din 17 ianuarie

2007, a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că, contractul de mandat este încheiat

între o persoană juridică de naționalitate străină cu sediul în Principatul

Liechtenstein și M.A.O. cetățean elvețian, considerând că pentru determinarea

valabilității sale în timp nu se pot aplica dispozițiile Codului civil

românesc, iar apelanta nu a făcut dovada că legea elvețiană [(aplicabilă

conform dispozițiilor art. 78 lit. c) din Legea nr. 105/1992)] conține astfel

de dispoziții.

S-a reținut că, din moment

ce nici societatea creditoare, nici mandantul M.A.O. nu au sediul, respectiv

domiciliul, în România, mandatul de reprezentare se consideră dat în condițiile

art. 67 alin. (3) C. proc. civ. și respectiv art. 68.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs SC C.I. SA Brăila prin reprezentantul acționarilor și

președintele Consiliului de Administrație în momentul pronunțării hotărârii de

executor criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.

7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța de

apel, în mod greșit a stabilit că legea aplicabilă este legea elvețiană. În

realitate procura pe care a eliberat-o SC A.T. către M.A.O. este o procură

judiciară care are valabilitatea numai în cadrul unui proces și nu un mandat special

de reprezentare în fața unei instanțe de judecată.

Recursul este fondat.

Examinând regularitatea

cererii formulate, față de criticile făcute se reține că potrivit art. 82 C.

proc. civ., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie făcută în

scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul, obiectul cererii

și semnătura petentului. Când cererea este făcută prin mandatar, art. 83 din

același cod, prevede că se va alătura procura, în original sau în copie legalizată.

Semnarea cererii de către

mandatar, în lipsa unei împuterniciri legale de a se exercita acțiunea în

numele părții nu îndeplinește condițiile de regularitate.

Instanța de apel în mod

eronat a considerat că legea aplicabilă este legea elvețiană, întrucât în speță

nu este în discuție o procură judiciară cu caracter special, și nici în fața

unui mandat așa cum este reglementat de dreptul material.

Față de obiectul cauzei în

condițiile Legii nr. 105/1992, legea aplicabilă este legea procesuală civilă

română, și așa cum s-a arătat mai sus asupra regularității cererii lipsa

calității de reprezentant este o excepție de ordine publică ce poate fi

invocată oricând.

Art. 68 alin. (1) C. proc.

civ., distinge clar diferența între exercițiul dreptului de chemare în judecată

și a dreptului de reprezentare în judecată. Același lucru se desprinde și din

prevederile art. 69 alin. (1) și anume recunoașterile privitoare la drepturile

în judecată, renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât

în temeiul unei procuri speciale.

Procura dată lui M.A.O. are

forma unui mandat general de reprezentare a intereselor A. în România și nu a

unui mandat expres de angajarea răspunderii respectiv de reprezentare în

judecată, fiind încălcate dispozițiile exprese ale art. 67 și 68 C. proc. civ.,

referitoare la instituția mandatului.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC C.I. SA Brăila prin administrator special H.G. împotriva deciziei nr.

4 din 17 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, modifică decizia recurată, admite apelul pârâtei, schimbă

în tot sentința nr. 699 din 17 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Brăila,

secția comercială, și pe fond respinge acțiunea reclamantei pentru lipsa

calității de reprezentant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.